Unde dacă nu în munţi, izvoarele, apele, vântul, ploaia, furtuna se nasc, cresc, copleşesc totul şi aduc apoi calmul unei lumi mai dornice de viaţă?

citat din Virgil Ludu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele pătrunde în noi ca seva în copaci primăvara.

citat din Virgil Ludu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea pentru munte este una din cele mai pure şi depline; ea nu ne va dezamăgi niciodată.

citat din Virgil Ludu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte, când nu înţelegeam, vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce am aprofundat, nu mai vedeam munţii ca munţi şi apele ca ape, după ce în sfârşit am înţeles, iar am început să văd munţii ca munţi şi apele ca ape.

citat din Tao Te Ching
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

munte

Muntele este o poartă spre bucurie şi înţelegere. Să batem cu încredere!

definiţie de Virgil Ludu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ploaia dispare

Se plimbă şi ploaia îi udă uşor,
Sunt două suflete ce au acelaşi zbor,
Stau în ploaie şi se privesc
Sub o umbrelă, când stelele strălucesc.
Uneori frigul ia cuprins
Şi îmbrăţişarea e ceva de nedescris,
Ploaia nu stă şi îi atinge uşor,
Ar vrea să fie în bătaia frunzelor,
Dar vântul s-a stârnit îndată
Şi-a luat cu el umbrela udată.
Au fugit apoi în depărtare,
Unde cred că ploaia dispare.
Ei văd încă norii fumurii
Şi-aşteaptă soarele a răsări
Care aduce din depărtare
Mai multă fericire-n a lor stare.

poezie de Eugenia Calancea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul sens al vieţii este bucuria de a trăi. Muntele oferă cu generozitate această bucurie.

citat din Virgil Ludu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce tărâmuri...

Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde fiecare fărâmă de timp doare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde nu mai străluceşte soarele.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde visul tău moare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde ruga fierbinte nu mai are ascultare.

poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excursia în munte: şir necontenit de bucurii, frenezia plecării, surprizele traseului, voluptatea victoriei, nostalgia revenirii.

citat din Virgil Ludu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND SPRE APUSUL VIEŢII PĂMÂTEŞTI REGRETELE TE COPLEŞESC
Când spre apusul vieţii regretele te copleşesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ţi mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îl lăudăm pe Dumnezeu chiar în mijlocul întâmplărilor vieţii noastre, a conflictelor nerezolvate, scăpăm de sub puterea lor şi aflăm calmul şi destinderea. Sărbătoarea este expresia acestei destinderi în mijlocul unei lumi în care atâtea probleme sunt în aşteptarea soluţiilor.

Anselm Grun în Invitaţie la seninătatea inimii (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna tragică

Toamna în munţi ia aspecte tragice,
Poate că nicăieri
Nu e atât de tragică iarna,
Ca în munţi, când vântul bate cu soare
Şi trebuie să faci primul foc în sobă,
Apoi al doilea foc
Şi totul să te coste scump,
Tomâamna tragică,
Noi junghiuri în spate şi înaintarea în vârstă
Şi prietenii, coborând tot mai gârboviţi,
Către pieţele austere,
În căutarea unui semn mănos,
Dinspre câmpia, ea însăşi tragică.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândiţi-vă ce fantastic îşi imaginează religia lumea cealaltă: paradisul în care totul este uşor, suav şi plăcut mirositor, unde liniştea şi calmul sunt desăvârşite şi definitive; infernul unde totul e întunecat şi sufocant, fiinţele sunt desfigurate de suferinţăşi lipsă de speranţă.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năucitoarea linişte

nicio tristeţe în jur
lumina arcuieşte un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ştrengăreşte
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereţii apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poţi uita la ea altfel
apoi ţese o tăcere de aur
vântul încearcă să şteargă urmele ei
cu bureţi de nori
se arată umbrele în ţinută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu oraşul
capătă măreţia unei veri vopsite în albastru
un pescăruş taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
ştiam eu că de la lumină

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năucitoarea linişte

nicio tristeţe în jur
lumina arcuieşte un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ştrengăreşte
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereţii apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poţi uita la ea altfel
apoi ţese o tăcere de aur
vântul încearcă să şteargă urmele ei
cu bureţi de nori
se arată umbrele în ţinută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu oraşul
capătă măreţia unei veri vopsite în albastru
un pescăruş taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
ştiam eu că de la lumină

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantome

auzi cum tremură
vântul în bălţi
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?

întoarce-ţi faţa spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute

alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe faţa brăzdată a lunii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

Mirare întreruptă
înflorirea cireşului negru,
altar, de miros
sfinţit.

Căpriorul simte

cum îi cresc cornele-n stele,
două inelare-nuiele.

Noapte de vrajă
unde să plece?

Cum ne farmecă luna,

cum mă nasc
când nu mă mai nasc,

cum mă mir
părăsit de suflet!...

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia are putere de premoniţie. Ea îmi prevesteşte ce femeie voi iubi, la fel cum vântul Suestados îi avertizează pe argentinieni că începe furtuna.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii cuvintelor

Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
şi în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor şi câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?

Apoi vine asfinţitul pe panoplia lui de pluş
cu trifoiul umed al paşilor
cu apele îmbrăţişându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopţii.

Pe acoperişele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrişul clipelor.

poezie clasică de Stephan Roll din Ospăţul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza

Eu mă nasc, cresc şi mor.
Pe un bulb de catifea
Îmi deschid aripile şi zâmbesc.
O frunza cade - tristeţea şopteşte.
Zbor - vântul mi se împotriveşte
Mă trage in jos, mă reţine - cad.
La pământ, îmbrăţişat de rădăcini
Printre rămăşiţe şi suflete împrăştiate.
Glasuri line de jos îmi şoptesc - mă cheamă
Mă scufund mai adânc, vreau sa mă ridic.
Vocile mă tin in loc, mă cuprind.
Mă pierd, confuz, mă zbat, tac.
Linişte, doar eu. Bezna. Nimic.
O frântură de lumina - o speranţa
Mă apuc de ea, încep sa mă ridic
Mai multă lumina... am orbit.
Cad din nou- cad fără scăpare
Voci mai profunde, îmbrăţişări de mărăcini.
Şi spini şi durere şi... nu mai simt.
Mă eliberez.
Eu mor, mă nasc şi cresc.

poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

se sparg talazuri în zid de peluză
vântul destramă perdele de ploaie
un zâmbet timid tremură pe buză
aerul furtunos pătrunde în odaie.

îmi murmură în suflet lumina difuză
pe ferestre ploaia se scurge şiroaie
se sparg talazuri în zid de peluză
vântul destramă perdele de ploaie.

sufletul mi-e răvăşit de vremea ursuză
furtuna spulberă căpiţe de paie
grindina loveşte câmpia lehuză
fulgerul aprinde doruri cu văpaie.

se sparg talazuri în zid de peluză
noroiul murdăreşte perdele de ploaie.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!