Itinerar simbol

Sunt descendentul unei premoniţii
Din persistenţă şi proprie iniţiativă
Mă simt stingher poate nu singur
Ca într-o povaţă rostită din strămoşi
Preludiu unui ascendent specific
Înţelepciune palpabilă cu fard străvechi
În genul unui răsărit de sintagme pure
Vibraţii exoterice îmi tremură în vine
Din alte epoci printre raze de lumină
Străluciri palpitante pe trasee emotive
Dinspre ficţiuni spre realităţi abstracte
Mai efemer când îmi prevăd destinul
Mai adânc ca visul unui infinit alert
Mai fugitiv decât lumina albă-n transă
Of câte străfulgerări îmi răscoliră gândul
Şi plăsmuiri clocotitoare de poeme
Multiple faze se mai succed pe roluri
Cu plăsmuiri asocieri şi combinaţii
Răstălmăciri cu iz de viziune şi legendă
Văpăi ce ard în ipostaze fremătând
Surprize zvelte din tagma năzuinţelor
De zor înveşmântat în straie de baladă
Voi lua în zori inspiraţia drept călăuză
Şi intuiţia sfătuitor pe mai departe
Voi fi adeptul artei pentru semeni
Cu raţiune incitantă şi noimă senzitivă
Transpuneri în imagini pur celeste
Pe ritmuri artistice compuse cu iubire
Înalţ la cer euforia unui ludic ideal
Splendoare entuziasm şi propăşire
În consens metaforic şi determinant
Pe tărâm angelic în versiuni platonice.

poezie de David Boia (24 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu faţa

Cu faţa spre poezie
Şi gândul la poeme
Valori aduna-voi în seif
Pe file de paradă
Cu suflet printre rânduri
Transfigurări de nuanţe
În exponenţi pitoreşti
Expresii de răsunet
Vii imagini senzoriale
În oglinzi retrovizoare
Formaţiuni neverosimile
În asocieri sacramentale
Străfulgerând sentimente
Pe trasee extrasenzoriale
Porţi vaste de energie
În format universal
Pe axa de simetrie
A unui infinit presant.

poezie de David Boia (8 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din scorbura unui copac
îmi fac
visul mai uşor
nu ştiu cât va dura
hrana unui vis adânc

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Am luat inima
de pe piatră
să pot formula
poeme pur sânge
din sintagme abstracte
în febrilă fierbere
în drum spre eden
şirul de eroi trecea prelung
mai lung
decât un şir de galaxii.

poezie de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic
Spre Eden.

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerin

voi înnopta pe marginea acestui drum şerpuit
care urcă spre stele
când mă întind pe nisip cu faţa în sus
îmi văd viaţa desenată pe cer
din clipa în care am venit pe lume
într-un decembrie cu zăpadă neprihănită
până astăzi când povestesc sorbind
din paharul cu ceai de mentă

totul e scris acolo cu migală şi meşteşug
de mâna sprintenă a unui caligraf
în sticla vălurită a norilor
pentru totdeauna
cu toate că nu sunt decât un călător desculţ
ai cărui paşi se topesc în tăcere
printre pietre şi raze de lună

atunci îmi spun că dumnezeu există
drept pentru care murmur o rugăciune
în timp ce adorm
printre umbrele şacalilor costelivi.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stil sugestiv

Mesaj cu obârşia din infinit
Predicţie contemplativă
Cu predilecţie spre inspiraţie
Care vine în serii dezinvolte
Ca un ropot sublim de stele
Transpus în termeni euforici
Devine semnificaţie patetică
Posibil conţinutul decent
A unui poem meditativ
De inspiraţie angelică
Exaltare din spaţii elocvente
De visare sau de trăire
În secvenţe fără sfârşit
Stimulând iubiri în serie
Cu convingeri eminamente vii
Împinge finalul mai departe
Într-un cadru fără limite
Pe ritmuri de melopee
Cu libertate în cuget
Un salt inteligent peste zăgazuri
O evoluţie spectaculoasă
În contul unui infinit sacrosant.

poezie de David Boia (24 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de cer

Pe un colţ de cer voi scrie poeme
Cu pana unui pegas prins la jar mâncând,
Voi rescrie iubirea cuprinsă de vreme
Pentru tine Dragoste, să te văd zâmbind.

Verdele tău crud îmi va fi lumină
În nopţile ploioase ce în ferestre bat,
Îţi voi recita sonete ce sufletul alină
Scrise pe colţul meu de cer, unde te-am gravat.

Un pahar cu vin îmi este călimară
Rămas pe masă lângă colţul meu de cer,
Cuvinte se preling uşor şi se presară
Pe hârtia albă, învelind un trup de înger.

Şi nu-mi ajunge veacul, nici chiar era
Să scriu ce simt pe colţul meu de cer,
Am scris, voi scrie ce viaţa îmi oferă
Te iubesc pentru că eşti, semn de reper.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger sau nălucă ?

Pe umbra visului stingher
stă singur gândul, în derută,
iar îngerul, căzut din cer,
dansează singur pe o plută.

Credea că este nevăzut,
dar l-a trădat mirarea lungă
când dintr-odată a-nceput
să treacă râul într-o dungă.

Grăbit am alergat spre mal
să îl ajut, venind din faţă,
dar nu credea a fi normal
un muritor să-i dea povaţă.

S-a-ntors din cale supărat
şi a plecat, fără să-mi zică,
la umbra unui deal surpat
căzut pe gândul fără frică.

Abia atunci am priceput
că nu era decât nălucă,
ajunsă noaptea din trecut
pe visul dorului de ducă.

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale (2022)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi închiria o vară

Voi închiria o vară pentru zborurile mele,
Şi de voi cădea stângace şi voi pierde din nivele,
O să plâng când ciocârlia va cânta înălţător,
Să-mi acopere din vaiet, din icnit răsunător.

Şi când tace-naripata, tac şi eu de ruşinată,
Şi mă rog la toţi stejarii să îmi ia durerea toată,
Cer chirie unui ram, că o să-i plătesc o vreme;
Până vine frigul iernii şi vântoasele vor geme.

Voi mai zăbovi şi-n geruri într-un miez de ghindă goală,
Şi voi sta atât de strânsă să nu-mi scap tivul din poală,
Şi-o să gust din fericirea unei vieţi ce n-o cunosc,
Iar dacă mă strânge timpul, mută-s! n-o să recunosc.

Voi închiria şi câmpul când un verde mă seduce,
Cu gângănii, păsări, ciute şi cu punţile caduce,
Să cedeze când o toamnă va păşi cu un suspin,
Şi va renunţa-n rugină cât îi iau din strai un spin.

Am închiriat o vară, şi din miezul ei fierbinte,
Scot un vânticel din faşă să îmi murmure cuminte.

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt

Simt, că sunt un fir de iarbă ce creşte spre infinit
Sunt un diamant neşlefuit.
Un vis împlinit mi- l doresc la nesfârşit
Să iubesc.. Să fiu iubit

Am prieteni sub soare
Sunt o floare, sunt un crin, sunt un fir de trandafir
Ce candoare, ce încântare, să fiu eu, cum voi in stare
Nu voi chin, nu voi să mai transpir cu ochii atunci când sunt dat pe tâmplă cu mir

Roua dimineţilor de primăvară, o cunosc pe dinafară
Soarele mă hrăneşte, cu raze fine
Explodez parcă îmi vine
Dar nu pot,, prea mulţi mă înconjoară

Rău îmi pare că nu înţeleg
Nu pot să dezleg al meu blestem
Mă leg de voi toţi, un fir de iarbă bleg
Să simt iubire. Visez, lăsaţi - mă întreg.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de relativ

În vârful cuvintelor
Am scrijelit idei,
Pudoarea gândurilor sacre
Pluteşte instantaneu
Printre cei surexcitaţi
De euforia succesului,
Traseele se întretaie
Cu numele la propriu,
Doar tăria spectrului
Ne va povăţui idilic,
Spre tagma împlinirilor
În dauna unui suspin
Sumbru al decadenţei,
O luptă mai acătării
Va declanşa trecerea
În virtutea impulsurilor
Sub lumina izbânzilor,
Printre titanice auspicii
Spre escapade benefice.

poezie de David Boia (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstălmăciri

Aşa sunt visele toate
Cu multe zile senile
Şi clipe şi gânduri şi idei
În raport de credinţă
Cu speranţe şi sentinţe noi
De câte iluzii avem partenere
Atâtea interpretări
În moduri şi doruri febrile
Ne provoacă sau ne succed
Din unghere şi unghiuri diedre
Din tumultul total şi integru
Din amintiri care vin şi revin
O treaptă mai spre cer.

poezie de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers infinit... după cartea Cheile Secretului (Daniel Sévigny)

În anul nou care-a venit
Eu îmi urez un bun venit,
Cu sănătate şi-mpliniri
Prin cheia unei mari iubiri
Şi-mi mai urez admirativ
Să fiu din fire pozitiv,
Ceea ce sunt însufletit,
Prin universul infinit...
Sunt scenarist, producător
Al vieţii mele de actor
Şi-mi voi dicta cum îmi doresc
Căci îndeajuns eu mă iubesc...
Posed o forţă mare, ştiu,
Mă simt din ce în ce mai viu,
Găndul duce în vibraţii
Ia contur şi intră-n graţii...
Depărtat de îndoială
De negaţie şi boală,
Îmi asum numai ce-i bine
Lege-atracţiei cu mine,
Şi să fie şi cu tine!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De emoţie nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, şi totuşi
o simt atunci când căuşul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujoraţi
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
aşa cum mi-ai povestit de dor.
Şi totuşi zâmbesc.

Nu te voi mai lăsa să îmi reciţi
din inima ta, pentru că
deja
te simt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui nemernic

Tu Isus, te rog mă iartă
că n-am mers pe drumul tău.
N-am venit să bat la poartă,
să mă-închin la Dumnezeu.
Dacă Tu îmi ierţi greşeala,
cât trăiesc te voi urma.
Credinţa îmi va fi calea,
răul îl voi îndrepta.
Te rog luminează-mi mintea!
Scoate-mă din întuneric!
Stăpână îmi va fi cinstea,
Nu voi mai fi un nemernic.

poezie de Dumitru Delcă (19 mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De acum înainte voi privi toate lucrurile cu iubire şi mă voi naşte din nou. Voi iubi soarele, pentru că îmi încălzeşte corpul, voi iubi ploaia, pentru că îmi curăţă spiritul, voi iubi lumina, pentru că îmi arată calea, voi iubi şi întunericul, pentru că îmi arată stelele.

citat din Og Mandino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul unui fulger

Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Şi-n clipa aceea, urma i-am luat
Păşind în universul lui cu gândul.

Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Şi-n întunericul din nori ţesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Şi viata mi-a părut mai minunată.

Sub curcubeu încă păşesc şi-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranţe, flori şi cântec
Şi de dorinţă mă trezesc în zare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină deasupra mării

Motto
"Din când în când toţi ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".

A fost o vreme când, pierdut şi lipsit de apărare,
Viaţa mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neştiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorţii.

De nicăieri, o rază de lumină, -n faţa mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea –
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.

Am întors nava cap compas spre coastă
Şi, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.

Ajuns la mal, în miezul nopţii de coşmar,
Drept în faţa mea, sus, de pe coama unui deal,
Îmi făcea cu ochiul, zâmbind, lumina unui far...
Apoi, prietenii m-au dus acasă.

poezie de Robert S. Bise, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!