Învăţ să zbor

Cand ne-am întâlnit s-a declanşat jocul seducţiei
Amândoi fulgeram priviri fugare,
Roteam oglinzi caleidoscopice,
Ipostaze noi ale dragostei
Salturi cu boltă şi arc în spirală
Animale sensibile la amirosit
Şi zei în căutare de iubire.
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Aripi de zbor ne cresc din coapse
Ganduri, spaime
Cuvinte, sinapse
Aripi de azur şi violacee zbateri
E mereu imprevizibil drumul dragostei
Şi eu cad, oh, cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Învăţ să zbor
Învăţ să zbor
Tu mă porţi în sus
Învăţ să zbor
Să zbor
Să zbor

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mă vezi cum cad? Zici că-i un zbor,
Un zbor deasupra tuturor,
Sau poate că ceva mai sus,
Deşi nu asta mi-am propus...

În fiecare zi, puţin,
Eu zbor catre un cer senin!
Pare că zbor către înalt,
Dar în realitate, cad!

El, vântul, mi-a făcut traseul
Şi zbor spre cer, însă, ca zmeul,
Când mai smucit, când mai domol,
Când printre raze, rostogol!

Şi, în naivitatea mea,
Mi-e teamă rău, ca nu cumva,
Să nu ating cerul, iar toamna,
Să-mi sângereze pumnul, palma!

De-aceea zbor precum o frunză,
Cu zâmbetul uitat pe buză,
Iar când pământul o s-ating,
Sunt sigur c-o să mă preling...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi peste suferinţe

Cad lacrimile pe asfalt
Şi se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Şi cerul plânge îngereşte,
Prea am rămas în suflet goi,
Deşi Iubirea ne doreşte

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Şi se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Şi îşi doreşte iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate şi dorinţe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferinţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ

Învăţ când învăţ pe alţii
Învăţ când ascult
Învăţ când citesc
Învăţ de la copii
Învăţ de la animale
Învăţ de la natură
Învăţ să respir
Învăţ să trăiesc
Învăţ să iubesc
Învăţ... sa fiu OM...
Învăţ...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Te-am căutat prin vise,
singuratic
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat
şi mi-au răspuns lunatic
îndepărtate aripi lunecând.

Te-am căutat prin nopţi
şi aspre zile
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în visul tău, copile
şi te-am găsit
iubirea, legănând.

Te-am căutat prin timpuri
efemere
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
şi te-am găsit
fiinţa-mi luminând.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă

iubirea mă învaţă că viaţa e frumoasă
un cântec de speranţă cu textul sublim
lumina îmi vorbeşte într-o limbă duioasă
e ninsoare de stele în forul intim.

învăţ de la păsări să zbor către soare
învăţ de la arbori înfrunzirea pură
învăţ de la munte că sunt nemuritoare
să fiu mereu dârză fără dram de ură.

învăţ de la ecou să răspândesc cuvântul
de la curcubeu deprind culorile magiei
mă las de el purtată prin lume ca vântul
ce împrăştie norii pe cerul nostalgiei.

învăţ de la îngeri să preaslăvesc pământul
leagăn de visare sfântă, sursa energiei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cad în sus...

Eu cad în sus de fiecare dată, când brânciul mă-nghionteşte în spinare
Şi chiar de-o coastă încă mă mai doare, mai urc spre Dumnezeu încă o treaptă.

M-agăţ de cer cu stânga şi în dreapta car un poem de vineri fără nume,
Spre tine şi spre-albastru să mă-ndrume cu versu-n care ţi se-ncuibă şoapta...

Am drum de stele-n galaxia albă şi nove mi se prind de cingătoare,
Să-mi lumineze calea către soare, din perseide-mi împletesc o salbă...

Eu cad în sus şi mai sfidez o lege şi-n zborul nefiresc invoc o muză,
Să-mi cânte poeziile pe buză, de îngrădire şi cenzuri să mă dezlege.

Căderea mi-e bizară, nefirească, un singur gând mai bântuie-n tăcere,
Să cad în sus cu aripi de acere şi raiul, în grădini, să mă primească...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră este o continuă lecţie de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopţii, când alergăm desculţi prin iarbă, când admirăm păsările şi creştetul munţilor. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viaţa e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflaţi în suferinţă, pentru că trebuie să ne ţinem apropiaţii de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăseşte cu fâlfâitul unor aripi mute şi nevăzute de nimeni.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O geografie a dragostei de ţară

Un joc cu munţi-am inventat,
O geografie a dragostei de ţară,
Cu dor pe-un cal înaripat
Zburând peste-o vatră milenară.
De sus pamântul ţării-i o poveste
În strai de aur înnoit mereu,
Carpaţii au cununi de vânt pe creste,
Câmpia e scăldată-n curcubeu.
Oraşele sunt argintii, semeţe,
Făcute din sclipiri de rouă,
Din piscuri urcă vise îndrăzneţe
Şi peste sate cu arome plouă.
Urcăm mereu mai sus.
Şi flori de colţ
Ne strigă din înalt ca dintr-o şcoală,
Suntem o cavalcadă triumfală,
Un sat în zbor cu ciocârlii la porţi.
Un joc cu munţi am inventat,
O geografie a dragostei de ţară,
Cu dorul pe un cal înaripat
Zburând peste-o vatră milenară.

poezie de Katia Nanu
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Învaţă-mă să zbor...
Învaţă-mă să zbor sau să trăiesc,
În ceasul desfrunzirii dintre noi,
Să pot privi la umerii tăi goi
Atât de blând, de viu şi de firesc.

Atât de greu, atât de nebunesc
Nu mai avem nici timp pentru risipă,
Învaţă-mă să zbor măcar o clipă
Să pot privi de sus ce-i pământesc.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

tot ce e frumos
în sinea mea
trece în zbor fiindcă îl iubesc

mi se lungesc picioarele de
mă dau cu capul de pragul cerului
tot nu mă învăţ minte

de curând mi s-a întâmplat
să mă urc în timp
şi el m-a dus cu preşul

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

sunt la şcoala vieţii şi zilnic învăţ
despre anotimpuri şi a lor capricii
în iarna magiilor cu fulgi mă răsfăţ
mă joc cu zăpada ce acoperă vicii.

azi trec melancolia prin extemporal
vorbesc de spre tristeţe ca despre o baladă
s-a strecurat şi slova în val atemporal
căpătând frăgezime de dulce ruladă.

învăţ despre curajul de a ţine piept
coşmarelor care îmi produc insomnie
învăţ să mă bucur de cerul înţelept
de viori stelare cântând o simfonie.

învăţ de la îngeri să urmez drumul drept
învăţ de la păsări să zbor în armonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final... categoric

Şapte zile la comun
Patru proaste, trei nu spun
Nu c-aş fi un om nebun
Dar nu ştiu să le adun...

Zbor încet dintr-un alun
Fac baloane de săpun
Parcă sunt pui de lăstun
Cad în zbor într-un cătun...

De-aş zbura din vârf de prun
Ori dintr-un bătrân gorun
Poate-aş fi carne de tun
Aşa însă... mă supun...

Aripi am, deci sunt imun
La căzut, nu mă răpun
Credeţi voi, dar sunt prea bun
Am trei vieţii şi-un trai străbun...

Mă transform rapid într-un
Zombi cu suflet nebun
Iar aşa cum presupun...
Gata, hai la UPU sun!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una cu lumina

Când razele-ţi trezesc pământul
Zâmbesc şi eu în taina dimineţii
Şi în stupoarea-ţi vasta nu aflu nicidecum cuvântul
Să spun eu adormite-i lumi de frumuseţea vieţii,

La pas cu tine mă strecor
Şi ies tiptil din umbra camerei sinistre
Să nu mai fiu doar un decor
Fragment cioplit cu gânduri uşor ilustre,

Vreau chipu-mi încălzit de a ta iubire
Să-l porţi pe raze până-n infinit
Unde lumina curge cu orbire
Şi-ntr-un sfârşit mi-e sufletul hrănit,

Să cad apoi în veşnica tăcere
Uitată în visul contopit cu cerul
În vie strălucire lipsit de timpuri efemere
Rămân să zbor avid eu cu eterul.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis colorat

spumegând apele cad
în cascadă
sub tâmpla albă
lostriţe
păstrăvi
somoni
sturioni
se-avântă
în salturi
cad
şi iar saltă
acolo
în calmul de sus
însorit
prundul curat aşteaptă
în apa uşor lunecând
ca o lacrimă
ponta -
cuvinte
născând poezie...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

A-nflorit salcâmul mai tarziu,
Muguri au plesnit cu viers de liră,
Noaptea, timpul ghemul şi-l deşiră,
Bate vânt din penele ce scriu.

Rădăcini se-nfig cu sete-n sol,
Ramuri săgetează nalta boltă
Florile-ntr-o horă dezinvoltă
Cad sinucigaşe către sol

Picuri cad din ceruri suspinând,
Lacrimi pentru clipele pierdute,
Ploaia vine tainic să sărute,
Floarea sa mai albă ca oricând.

Numărând petalele ce cad,
Văd că-n orice floare care pică,
Se ascunde-un zbor târziu, de clipă,
Răscolindu-mi sufletul nomad.

Cad petale din salcâm mereu,
Aburi albi învăluie suflarea,
Din înalt coboară înserarea...
E bătrîn salcâmul... poate-s eu?

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza

Eu mă nasc, cresc şi mor.
Pe un bulb de catifea
Îmi deschid aripile şi zâmbesc.
O frunza cade - tristeţea şopteşte.
Zbor - vântul mi se împotriveşte
Mă trage in jos, mă reţine - cad.
La pământ, îmbrăţişat de rădăcini
Printre rămăşiţe şi suflete împrăştiate.
Glasuri line de jos îmi şoptesc - mă cheamă
Mă scufund mai adânc, vreau sa mă ridic.
Vocile mă tin in loc, mă cuprind.
Mă pierd, confuz, mă zbat, tac.
Linişte, doar eu. Bezna. Nimic.
O frântură de lumina - o speranţa
Mă apuc de ea, încep sa mă ridic
Mai multă lumina... am orbit.
Cad din nou- cad fără scăpare
Voci mai profunde, îmbrăţişări de mărăcini.
Şi spini şi durere şi... nu mai simt.
Mă eliberez.
Eu mor, mă nasc şi cresc.

poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ

învăţ cum să-mi iubesc tălpile ce se plimbă pe meleaguri noi,
învăţ să-mi iubesc glasul ce cântă note neatinse până acum,
învăţ să-mi ascult inima ce slugă a minţii nu mai e,
învăţ să mă iubesc aşa cum sunt...

acceptarea e cea mai frumoasă vindecare,
când fluturii numără clipele iar tu nu mai socoţi anii
muzica nepurtată îmbracă sufletul răzvrătit,
cerul curge lin, norii sărută pământul viu,
vapori de iubire ascund iarba trufaşă
ce dansează împlinit un dans al păcii,
iar eu învăţ să trăiesc ceasul de acum.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viaţa...
Şi zbor, şi zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Şi la Dumnezeu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a Icar

Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.

Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ
O, ce aripi mi-am făcut!

Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ ¬
O, ce-am mai zburat!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

n-am să mai învăţ pe nimeni
răbdarea
cu care să-ţi tai mîinile
din umeri
ca să-ţi faci
aripi de tablă
şi să-ţi laşi sîngele
să băltească pe străzile maculate ale urbei
aproape negru

nici vara n-am să învăţ

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!