Valurile vieţii întrec uneori valurile mărilor.

aforism de Constantin Enescu (10 iunie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Bate vântul valurile,
Valurile malurile;
Se prăbuşesc malurile,
Înfuriind valurile.
Mă frământă gândurile,
Ca şi valul vânturile.

poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne place să privim valurile mării, cum se duc, dar uităm că aşa se duc şi valurile vieţii.

citat din Amalia Rodrigues
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valurile lumii, ca şi pe valurile mării, nu plutesc decât acei care ştiu să înoate.

citat din A.C. Cuza
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valurile vieţii

(Lelianei Rogojinaru)

Valurile vieţii trec în depărtări
Şi cu ochii-n lacrimi, mama-i uneori.
Pe obraji de sticlă, curg mărgăritare
Şi Măicuţei Sfinte, îi cere iertare.

Tânără fecioară, îşi dorea băiat,
Căci femeii-n lume-a suferi i-e dat,
Dar a fost să fie, fiică să se nască,
S-o păstreze-n suflet şi să o iubească.

Chipul ei de zână ţeasă la ferestre
Odă mulţumirii, ie de poveste –
Părul de castană, ochi de diamant,
Voce de izvoare, în păduri de jad.

Mulţumesc măicuţă, te sărut cu drag!
Lacrimi curg şiroaie pe-al iubirii prag...
Oh, Maică Maie, ţie-ţi mulţumesc,
Că am o copilă şi mult o iubesc.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În valurile mării

În valurile mării
Soarele înoată,
Cu fiecare rază
Înaintând în soartă.

Tu te învoieşti
Cu sufletul la gură
Clepsidrei de nisip,
Ce umbrele ne fură,

Să zâmbeşti la lună
Când te alint sub stele.
Ne topim de-a valma
În scoici fără de vele.

Marea ne mângâie,
Ecoul ne-nconjoară,
Umbra prinde aripi
Şi printre valuri zboară.

Cerul se supune,
Îngerii s-arată
Când valurile urlă
În sânii tăi de fată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O picătură de tristeţe

O picătură de tristeţe
Paharul vieţii se tot umple
Coboară toamna pe fâneţe
Să poată iarna să se-ntâmple

Şi valurile izbesc zidul
Iar marea presimţind uscatul
Coboară valurile frigul
De-alungul ţării şi de-a latul

O picătură de tristeţe
Prin poienişuri şi răsuri
Cu amintiri de vechi sâneţe
Şi cai în trap purtând trăsuri.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii merg în locuri străine pentru a se minuna de înălţimea munţilor, valurile uriaşe ale mărilor, lungul parcurs al râurilor, nemărginita întindere a oceanelor, mişcarea circulară a stelelor, dar trec pe lângă ei înşişi fără să se minuneze deloc.

citat clasic din Sfântul Augustin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valurile mării şi norii cerului în oglinzile vieţii...

citat din Charles Trenet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată valurile vieţii sunt adevărate tsunami.

aforism de David Boia (24 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se duc departe ca să se mire de înălţimile muntilor, de valurile enorme ale mărilor, de cursurile lungi ale râurilor, de întinderile vaste ale oceanelor, de mişcările circulare ale stelelor şi trec unii pe lângă alţii fără să se mire.

citat din Sfântul Augustin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea, singurătatea, munca: acestea ne ajută să străbatem valurile vieţii.

citat clasic din Theofil Simenschy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valurile vieţii

Ai bătut la poarta sufletului meu,
Ţi-am deschis, nici n-a fost încuiată,
Mi-ai turnat în pieptu-mi aripe de zmeu
Şi-ai pansat inima -mi junghiată.

Ne-am rotit în micul nostru univers,
Am gustat din bunurile vieţii,
Albe clipe, vise stau pitite-n vers
Sau ascunse-n drumurile ceţii.

Stăm alături încă şi privim în gol:
Soare, nori, pământ, oceane, gânduri,
În etern se leagănă oniric stol,
"Înşirându-se" în rânduri, rânduri...

Valurile vieţii-s pulbere în vânt,
Au secat izvoarele de vise,
Gânduri şi dorinţe nu mai iau avânt,
Zăbrelite-s uşile închise.

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aroganţa navei înfruntând valurile s-a răspuns cu viclenia submarinului.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nava vieţii

Nava vieţii, nava vieţii
Mi s-a frânt.
Am avut catarg prea tânăr,
A fost vânt -
Nu-mi zâmbeşte de departe
Nici un far,
Vânturile tot mai aspre-mi par.
Şi răcneşte marea vieţii,
Valurile mii...
Dimineaţă a credinţii
Nu mai vii?...

poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primele zile a fost distractiv să zbor. Mă puteam avânta peste acoperişuri şi copaci, sau puteam întâlni un tren şi valurile mărilor. Cerul întreg îmi aparţinea. Acum există atât de multe regulamente... Cerul este aglomerat. Toată distracţia a dispărut.

citat din Katherine Stinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bazinele, piscinele, lacurile, ba chiar şi valurile limpezi ale mării sunt uneori o adevărată "supă de microbi".

citat din Eta Budin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc aşa cum marea iubeşte plajele cu valurile sale. Uneori cu mângâieri dulci, alteori cu o pasiune furtunoasă.

citat din Agostino Degas
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se poate să te azvârli puternic, vioi şi încrezător în valurile vieţii, şi ea să nu te scoată la limanul fericirii.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umana evoluţie

De la naştere El suie
Scara vieţii prinsă-n cuie
Şi uneori in piroane,
Brăzdată de ghinioane...
Dar Românul tot o urcă,
E isteţ... şi se descurcă...

hexagramă de Constantin Enescu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut deunăzi un acordeonist interpretând la un colţ de stradă "Valurile Dunării" de Ivanovici. Şi gândul m-a dus la destinul omului, la existenţa lui care, asemenea mişcării burdufului acordeonului, se dilată şi se contractă după cum îl lovesc valurile vieţii. Şi, la scară mult mai mare, de dimensiuni incomensurabile, mi-a venit în minte una din teoriile cosmogonice care atribuie Universului o soartă asemănătoare cu cea a acordeonului nostru, aceea de a se extinde şi apoi de a se comprima într-un ciclu fără sfârşit. Ca într-o muzică divină, pe care nu orice ureche o poate percepe şi înţelege.

Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!