Veniți, români (poezie manifest)
Țara noastră nu mai scoate
aur de multe carate.
Din frumoasa noastră vatră,
astăzi scoatem numai piatră.
De prin munții cu pășune,
nu mai scoatem nici cărbune.
Din Câmpia Soarelui
și cea a Banatului,
nu mai scoatem la hectare
mii de tone în hambare.
Din munți a pierit pădurea.
A făcut prăpăd securea.
Acum ne chinuie gândul
că vom pierde și pământul.
Până când, domni guvernanți,
țara asta o prădați?
Veniți români! Ne cheamă țara,
să-i readucem primăvara.
Veniți în țara legendară
unde străbunii ne lăsară
averile seculare
pentru vremuri viitoare.
Nu mai vrem de astă dată
să cerșim din poartă-n poartă.
Să ne ridicăm români
cu mândrie și onoare,
Dacă vrem să fim stăpâni,
peste România Mare.
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre România
- poezii despre țări
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre onoare
- poezii despre mândrie
Citate similare
În țara numită România
Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși să cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu nație română!
Să readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre Țara Românească, poezii despre râuri, poezii despre oameni buni, poezii despre frumusețe, poezii despre crengi sau poezii despre cereale
1 Decembrie 1918
Din patru zări veneau români
la Alba Iulia-n Ardeal,
Ca să arate-întregii lumi
că împlinesc un ideal.
"Vrem să ne unim cu țara"!
striga românul ardelean.
"Vrem s-aducem primăvara
și pe pământul transilvan.
DA,
Vrem să ne unim cu țara.
Să facem România Mare.
Vrem să vină primăvara
pe plaiurile legendare."
poezie de Dumitru Delcă (1 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Transilvania, poezii despre vinovăție, poezii despre idealuri, poezii despre alb sau poezii despre Pământ
Către guvernanți
Din țară, de ce ne alungați?
Țara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de frați.
Aici este și casa noastră.
De ce să muncim pentru alții?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsați mamele, tații,
Aici să taie cu securea.
De ce vreți voi ca să dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viață legendară,
Avem Carpați, mândră cunună.
De ce vreți voi ca să ramână
Moșia noastră strămoșească
Fără de nația română?
Vreți, străinii s-o cotropească?
Ați vândut totul din țară.
Acum ne înstrăinați pe noi.
Nu e de-ajuns că ne omoară
Sărăcia? Multele nevoi?
De multă vreme-n țara asta
Dreptate nu mai există.
Domnește răul și năpasta.
Mai rău ca-n era comunistă.
poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre sărăcie, poezii despre patrie, poezii despre muncă, poezii despre mamă sau poezii despre existență
Ne cheamă țara
Ne cheamă țara! Datorii celeste
Ne cheamă iar, istorii să schimbăm.
Să fim stăpâni în țara noastră scumpă
Nu slugi plecate-n juguri... Să luptăm!
Ne cheamă țara! Pruncii, din cenușa
Atâtor irosite așteptări...
Ne cheamă țara! Să deschidem ușa
De-acum, neobositelor chemări.
Călăi creștini... blestem sub semnul crucii...
De ce în '89 au murit
Copiii, frații, mamele și pruncii?!
De ce de-atunci, voi toți, ne-ați tot mințit?!
Ne cheamă țara! Sângele zvâcnește
Ca un vulcan de patimă și dor...
Aici, acum, zadarnic se trăiește!
Aici, acum, mereu ne cheamă țara.
Veniți cu mic, cu mare, să luptăm!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre vulcani, poezii despre sânge, poezii despre schimbare, poezii despre dor sau poezii despre cruce
Ne cheamă țara
Ne cheamă țara! Datorii celeste
Ne cheamă iar, istorii să schimbăm.
Să fim stăpâni în țara noastră scumpă
Nu slugi plecate-n juguri... Să luptăm!
Ne cheamă țara! Pruncii, din cenușa
Atâtor irosite așteptări...
Ne cheamă țara! Să deschidem ușa
De-acum, neobositelor chemări.
Călă i creștini... blestem sub semnul crucii...
De ce în 89 au murit
Copiii, frații, mamele și pruncii?!
De ce de-atunci, voi toți, ne-ați tot mințit?!
Ne cheamă țara! Sângele zvâcnește
Ca un vulcan de patimă și dor...
Aici, acum, zadarnic se trăiește!
Aici, acum, mereu ne cheamă țara.
Veniți cu mic, cu mare, să luptăm!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți, români!!!
Veniți, români! Veniți de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristețe si se dârâmâ, porți,
Veniți din depărtâri, veniți acasâ, toți,
Mai scuturați din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Și prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiți,
Veniți români acasâ, grăbiți-vă, veniți,
Și poate se mai aflâ, un Mircea, un Ștefan,
Sâ poarte spre izbândă pe țarâ si pe neam,
Poate din cei plecați, în zâri departe - duși,
E unul să ne scape de trântori și căpuși,
Să spele tricolorul de pulberea minciunii,
Să-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniți, români, acasâ! Pe hoți sâ-i izgoniți,
Veniți! Vă cheamă țara! Veniți, români! VENIȚI!
poezie de Elena Caruntu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sat, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre minciună sau poezii despre drapel
Vino Țepeș
Vino Țepeș ca să vezi
că munții nu mai sunt verzi.
Din "codrul frate cu românul"
dispare bradul și gorunul.
Dealul rămâne golaș,
oile fără imaș.
Vino Țepeș, bagă groază,
că țara ne-o ruinează,
românii se-înstrăinează.
Char de nu-s copaci de țeapă,
scoate sabia din teacă
și lovește-i la grumaz.
Scapă țara de necaz!
Nu mai vrem, ca altădată,
să cerșim din poartă-n poartă.
Vino Țepeș, ia puterea
că ăștia ne vând averea.
Ne vând tot așezământul.
Ne vând viața și pământul.
Vino Țepeș de îi leagă!
Țara nu mai e întreagă.
În tine ne-am pus speranța.
Vino, să ne redai viața!
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre stejari, poezii despre oi sau poezii despre groază
România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
Străbunii noștri-au apărat
Cu viața, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn și mormânt.
Auzim cum crește iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albește barba
Până ne-înghite pământul.
Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.
România-i pământ sfânt.
E țara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre testament, poezii despre soție, poezii despre sfinți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
România nu mai este...
Mă doare sufletul când văd
că-n România e prăpăd.
Că-n frumoasa noastră țară
viața e tot mai amară.
Că România nu mai este
Fata Morgana din poveste.
Nu mai este,
"țara mea de glorii"
și nici "țara mea de vis".
Ducem bătălii fără victorii
și crunta sărăcie ne-a învins.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre victorie, poezii despre suflet sau poezii despre război
Frați români !
Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.
Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.
Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.
Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.
Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?
Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simțiți
Să veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți să beți.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre trecut, poezii despre prietenie, poezii despre muzică sau poezii despre istorie
Cuvânt de tânăr
Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.
Țara noastră e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.
S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.
Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine să-nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.
Dar dușmani în pragul casei
de-or veni, noi vom lupta!
Și cu prețul vieții noastre,
Pacea o vom apăra.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe, poezii despre tezaur sau poezii despre superlative
Țara numită România
Unde Dunărea aleargă
să-întâlnească marea,
Către lunea-întreagă
se deschide zarea.
În lumina zării
își așterne glia,
Țara mea de glorii
numită România.
De soare luminată,
cu aur poleită,
Pe români îi poartă
în lumea nesfârșită.
Din vremuri îndepărtate
purtăm cu noi mândria,
De a trăi frate cu frate,
aici, în România.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre aur, poezii despre Soare sau poezii despre Dunăre
Țara mea
Țara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Țara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.
Țara mea este acolo
unde soarele răsare.
Țara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.
Țara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Țara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.
Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinții,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului și sfinții.
Acolo ne este moșia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.
poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Am fost eroi și vom fi încă
Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.
Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.
Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.
Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.
Chiar dacă murim în luptă
Pentru țara noastră sfântă,
Suntem clădiți din tare stâncă,
Am fost eroi și suntem încă.
Am fost eroi, și suntem încă
Ostași în armata română.
Noi de la viață-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.
Să apărăm limba și neamul,
Să ținem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea și ramul,
Stăpân să fie doar poporul.
Țarina-n care străbunii
Au semănat oase și grâu,
E țara-n care românii
Se-adapă din același râu.
Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.
Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credință o urmăm.
Am fost eroi și vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupți din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.
poezie de Dumitru Delcă (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre apărare, poezii despre vorbire sau poezii despre stânci
Săraca țară bogată
Săraca țară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
Să nu piară niciodată
Glia noastră românească.
Săracii români bogați,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munții Carpați.
După legea strămoșească.
Domnilor, conduceți țara,
Ori vă bateți joc de ea?
Nu cumva ați luat-o rara?
Sau aveți o boală rea.
Voi ne distrugeți acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinții ni-i dați afară.
Asta faceți voi din țară.
Dinozaurii din lume
Devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.
Vino iarăși, Țepeș-Doamne!
Să pui țepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mișei.
Ridică-te, popor român!
Și reaprinde făclia,
Dacă vrei să fii stăpân
Peste toată România.
poezie de Dumitru Delcă (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre medicină, poezii despre legi sau poezii despre boală
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parlament, poezii despre lașitate sau poezii despre euro
Dacă vreți să fiți stăpâni
Dacă vreți să fiți stăpâni
pe ale voastre soarte,
Treziți-vă români!
"din somnul cel de moarte".
Slugoii din parlament
vă manevrează constant.
Vă vor robi la Occident,
sau v-aruncă în neant.
Vă vând viața, vă vând țara.
Vă lasă fără bogății.
Numai îndurați ocara!
Luptați-vă pentru copii!
Păstrați România Mare
de la Nistru până-n Tisa!
Arătați c-aveți onoare!
Așa cum străbunii zisa.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sclavie sau poezii despre moarte
Iubește-ți țara
Române! oriunde te-ai afla,
Nu uita de țara ta,
Iubește-o cât poți de tare,
Fă-i mereu o prezentare.
Lucruri bune despre ea,
Spune-i lumii, n-o blama,
Aicea, tu te-ai născut,
Cu grija ai fost crescut.
În România noastră dragă,
Dulce ca și o fragă,
Tu aici ai fost format,
Lucruri multe ai învățat.
Niciodată și niciunde,
Nu spune vorbe urâte,
La adresa țării tale,
Fii român!, cu înverșunare.
Țara-ți este ca o mamă,
Fa ceva și o proclamă,
Vorbește frumos de ea,
Cum vorbești de mama ta.
În țara ta, te-ai educat,
Aici ai fost remarcat,
Ca un bun român creștin,
Nu încerca sa fii meschin.
Țara noastră, așa cum este,
Este o țară de poveste,
Mulți ne-au mai cotropit,
Din ea, părți au dezlipit.
Hai! Români, sa fim uniți,
România o sprijiniți,
Veniți cu toții în țară,
Să fim cu ea, seară, de seară.
Să-i facem un nume-n lume,
Să mergem numai pe culme,
Lăsa-ți ura între frați,
Nu vă lăsa-ți supărați.
Țara noastră să-nflorească,
Peste tot sa se vorbească,
Despre a ei frumusețe,
Lumea în ea să se răsfețe.
poezie de Angelin Leru (10 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre naștere
Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre respect, poezii despre pâine, poezii despre odihnă, poezii despre murdărie, poezii despre inimă sau poezii despre adevăr
Apel pentru Libertate
(O poezie de succes în timpul Revoluției anticomuniste)
Autorul aduce aici un poem patriotic anticomunist revoluționar, scris în anul 1988, difuzat la două cunoscute posturi de radio cu emisiuni în limba română și reprodus în acea perioadă de câteva publicații din exil. Conținutul lui, care imediat a avut mare succes pretutindeni, în special în perioada Revoluției, fiind răspândit prin manifeste, vrea acum să încerce a arăta că nu și-a pierdut valoarea istorică nici până în zilele noastre... Poezia-apel, rătăcită pentru un timp, a fost regăsită și credem că se mai cuvine încă a fi reamintită.
Ea cerea atunci tuturor românilor să se răscoale împotriva tiraniei comuniste:
Să ne trezim, Români, din somnul cel de moarte,
Să facem Țării ultimul serviciu,
Câci nu e mare niciun sacrificiu
Când Țara doar de lacrimi are parte!
De-ajuns cu nefireasca amuțire!
De-ajuns cu așteptări, speranțe chioare!
Sosit-a ceasul toți să se răscoale!
Sosit-a ceasul sfânt de răzvrătire!
Sculați, Români, din Nistru pân' la Tisa!
Sculați, Români îngenunchiați sub cizme,
Să scoatem Țara de sub cataclisme,
S-amestecăm tiranii toți cu clisa!
JOS AMÂNAREA! ȘI JOS FRICA! JOS TĂCEREA!
Ieșiți, Români, cu milioanele în stradă!
Doar astfel tirania o să cadă!
Doar astfel luați de la tirani puterea!
Să mai salvăm din ceea ce se poate!
Să nu lăsăm ca nația să piară!
Să fim din nou stăpâni pe-această Țară!
S-avem din nou credința-n demnitate!
Veniți, Români! Popor al meu, cutează!
Strigați cu voci de tunet, să se știe
Că, totuși, națiunea este vie,
Că, totuși, "MĂMĂLIGA EXPLODEAZĂ""!
Strigați: VREM LIBERTATE! JOS TIRANUL!
Nu vor putea ei forța să ne stingă!
N-au ei atâtea arme să ne-nvingă!
Și spulbera-vom pe vecie clanul!
Veniți, Români! Să-ncepem marea luptă!
Ieșiți din toate colțurile țării!
Uniți în Uraganul Răsculării,
Să punem capăt celor ce se-nfruptă!
Sus, Țara mea! Ia spada-n mână 'ndată
Și pregătește-ți Lupta necesară,
Căci Libertatea îți va fi brățară!
PORNIȚI, ROMÂNI! ACUM... ORI NICIODATĂ!!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoluție, poezii despre libertate, poezii despre anticomunism, poezii despre încălțăminte, poezii despre zile sau poezii despre voce