Trandafiri crescuți în icoane
Se scutură apusul în inima mea,
Fructele lui sunt nasturi de șoapte,
Îmi închid cămașa la gât cu o stea,
Mă zbat în spectacol de noapte.
Gura lumii soarbe zaț de cafea,
Ghicitori descriu frumos preaplinul:
Eu sunt eu, tu, și tu, ești cineva,
S-a înhumat în demiurg destinul.
Acum vocalizezi în toamna lungă
Aducând licoare amăgirii mele,
Canalii perfide se adună-n strungă
Să sugă lapte covăsit de stele.
Trufașii îngeri locuiesc mai sus
De cripta hibernării in balcoane
Unde tu, iubire, surâzător ai pus
Trandafiri să crească în icoane.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Visul frumos în toamna ce apare
Te-am văzut când tu nu mă vedeai
În dialogul clipelor senine,
Mă ascundeam de tine în suspine
Când veselie lumii împărțeai.
Îmi răspundeai ca pasărea în zbor
Cu infinitul strâns sub o aripă,
Te vedeam supusă într-o clipă
Săgeții argintii a Zeului Amor.
Nu credeam să împărțim voios
Fructul iubirii dulci, înălțătoare,
În cuibul vieții aspru, luminos.
Acum ești marea mea încununare,
Ești inima, ești visul meu frumos,
În toamna lumii ce apare-n zare!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de mai
Seară de mai, seară de mai
Cu stele de lut scăldate în lapte,
Curg triluri de păsări pe tuburi de nai,
În noi mai renaște o noapte.
Cai pe copite rotunde de vise
Duc îngeri de perle spre Domnul în cer,
Petalele florilor în vânt sunt prelinse
Pe˗un ciucur de buze cu suc de mister.
Vin fete și băieți la˗ntâlnire,
Părinții afumă în urmă cu stele,
Fluturii nopții ard în mocnire
Odată cu rimele mele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, târziu...
Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.
La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești sufletul ce locuiește în inima mea
Ești sufletul ce locuiește în inima mea
Cu toată cenușa amintirii senine,
Ridic paginile timpului pe raze de stea
Să fiu în poezii alături de tine.
Promit că voi trece-n petale de flori
Sărutul cel dulce din buze de îngeri,
Mierea din vorbe va prinde culori
Pe valea rămasă în ecouri de plângeri.
Mărturisim cititul în ochi de curcubeu,
Culorile fac din iubire însemn de coperte,
Legile sunt sâmburi pe frunte de zeu,
Lacrimile lumii sunt bătute de sete.
Am venit pe lume firav dar grăbit,
Vântul iubirii m-a vâslit către tine
Ca să locuiești în inima mea înmiit
Pe pagini de timp, în visuri senine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elipsă cioplită în rimă potrivită
Stelele dorm noaptea toată
Peste-o cușmă de zăpadă,
Eu fac focul să le-aprind,
Ele îmi surâd, sclipind...
De rotirea lor în noi,
Ne spălăm cu fulgi și ploi,
De dorul beției mele
Pierd urmele către stele...
Tu m-aduni, îngenuncheat,
Sprijinit de al tău gard,
Mă întinzi pentru-ncălzire
Sub o pătură subțire.
Mă-ncălzești cu un sărut,
Mă învârți în așternut,
Îmi arăți că tu ești stea,
Focul din inima mea...
Ard. Ești steaua mea de noapte,
Împărțită-n mii de șoapte,
În elipsa mea cioplită
Pentr-o rimă potrivită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimă se ascut cuțitele
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Pe cărarea unde luna-și scutură pletele
Peste colbul ars în cenușa amintirii
Unde iluziile iubirii tăbăcesc regretele.
Așezăm ochi lângă ochi în izvoare,
Sângele pulsează în statui amnare,
Greșeala lacrimii s-aprinde în tristeți,
În focuri imense din scântei amare.
În cuibul frunzelor zidite în nămeți
Se odihnesc părerile oglinzii zdrențuite
În care tu mă vezi ascuns după perdea
Cu mângâieri de îngeri prelinse în iubite.
Nu risipim nicicând zădarnica-ncercare,
Toamna limpezește cerul peste noi,
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Gata să răpună furtunile din ploi.
Adâncim gândirea prin pletele de stele,
Pururea să fim iubire și cuvânt
În care-orice iluzii sunt trecătoare flori,
Putredă cenușă în vatră de pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spațiul unde sunt canalii
Pășim cu-nsuflețite vise
Cu iz de rouă pusă-n clipă,
Ca să zburăm în cerul falnic
Cu sufletul sub o aripă.
Din inimă, roiuri de fluturi
În ochii tăi caută zborul,
În mine crește pofticios
Dorința ce aprinde dorul.
În spațiul nostru de căldură
Ne sărutăm fără măsură,
Ca semn de dăruire-mi pui
Arătătorul tău pe gură.
Sunt vertical, țin fruntea-n soare,
Sunt ca stejarul-ngemănat
Cu fericirea-ți radiantă,
Te strâng la piept și mă simt beat.
Cădem în valsul nemuririi,
Două statui ce se topesc
În spațiul unde sunt canalii,
Dar ce contează, te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă din soare cu aripi
Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescărușii din ochi se adapă
Atârnați vertebral de o stea.
Traversăm în valuri oceanul vieții,
Stropi înflorați în suflet descriu
Frumuseți din geana dimineții,
Vreau să fie așa și-n veșnicul târziu.
Și reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne privim în ochi
Dumnezeu a pus în palme inima
Să-i sorbim licoarea dulcelui alint,
În creuzetul vieții s-o simțim ca stea
Adusă în iubire cu raze-n infinit.
Ne învârtim frumos în propria viață,
Pe rând, sau nu, chiar în clepsidra pură,
Că tot ce arde-n noi e-o dimineață
Cu muguri puși să crească și în zgură.
Tu ești steaua ce-a răsărit în vis
Să ne privim în ochi clipă de clipă,
Să-ți mulțumesc pentru eternul zbor,
Cu inima-nălțată în doi, sub o aripă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amazoana mea frumoasă
Amazoana mea frumoasă
Te-am invitat la cafea,
Ai zâmbit spunând c-o bei
Singurică-n casa ta.
Ca să vin, sau ca să vii,
Să sorbim cafea în doi,
Te-ai gândit că lumea vede
Și ne scaldă în noroi.
Deplasându-ne departe,
Liniște poate-am avea
Și am sădi cu săruturi
Dragostea și inima...
Amazoana mea frumoasă
Te invit la o plimbare,
Fie noapte, fie zi,
În inima mea ești soare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra focului...
În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.
Inima îmi pune șoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.
Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arșița voinței iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.
Pe cuvânt îți spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajiști, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,
În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul meu ești tu, iubită stea
Norocul meu aleargă pe șosea,
Vreau să-l prind în lacrimă de stea,
Mai iute e ca gândul primenit
In inima ce, Doamne, am iubit.
Aleargă și aleargă zi și noapte,
Se-ascunde în vocale și în șoapte,
În sânii zânelor ce în flori s-avântă,
Mă mângâie cu aripioara frântă.
Aș vrea să-l port în mine orișicât,
Să-mi pese cât mi-i umbră pe pământ,
Însă el aleargă și se-ndepărtează
De lumea mea în care mai visează.
Respir adânc în fuga biciuită
De lacrima fierbinte, răvășită,
Cad în genunchi și nu voi renunța,
Norocul meu ești tu, iubită stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
Sunt aripă de fluture ce bate-avan
Din stea în stea la tine în tavan
Lăsând în urmă semne ce tresar
În flori misterioase de dulce nenufar.
Sângerează cercuri derulate-n ani,
Dulceața fericirii ducem la dușmani,
Steaua călătoare din 'nalt nu-i în picaj,
Ea luminează nuduri pictate în peisaj.
Strune-aprinse din sfere muzicale
Se sparg în zâmbete cu trosnet de petale,
Rodia melancoliei crește-n plină noapte
La ora gândurilor zvârcolite-n șoapte.
Ești rana frunzei ce se usucă-n ram,
Cu lumina ochilor lipită-n geam,
Suntem enclava de dor necunoscută
În lumea de dispreț ce prin dispreț ascultă.
Misteru-i încărcat de suferința mea,
Călătoresc pe-o scoică depozitând o stea,
Esențial rămâne-n armura-mbrățișată:
Povestea de iubire, pașii vieții poată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușa epavei
Sunt cenușa epavei dragostei mele
Lunecând pe umbre și pe ape,
Te țin în pieptul meu mereu aproape
Aprinsă printre stinse stele.
Sunt jertfa florilor tăiate scurt
De foarfeca urzelilor tăcute,
Unde rădăcinile-s cuvintele născute
De-a picta durerile-n sărut.
M-am prosternat la visele rebele,
Am pus pe buze fluturi să zâmbească
Din neprihănita ie românească
Pe care-o porți prin ciocârlii spre stele.
Sunt văduvit de netezita iască
A partiturii pusă-n umbre lungi,
Cenușa-n zbor alungă îngeri ciungi
Când vor în locul meu să te iubească.
Te-mbrac în mii de ii cu nestemate,
Cu maci aprinși în lanurile de grâu,
Un tricolor îți pun frumos la brâu,
Spre veacuri în iubiri nemăsurate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred și sper...
Cred și sper, și sper, și cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers și stele pat!
Fac din flori, și stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălțimi fac și inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde ești mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred și sper, și sper, și cred...
Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ținte
Și ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veșnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred și sper, și sper, și cred!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, tu, veșnicie?
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.
Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzește,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmărește.
Felinare dulci sunt prinse
Chiar și-n coarnele de cerb,
În singurătate crește
Fulgerul în care fierb.
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde ești, tu, veșnicie
Să stăm iarăși la taifas?
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergem prin flori
Mergem prin flori
Cu stele în mână,
Îngerii sug lapte
Cu-aromă de lună.
Gustul acru-dulce
I-ascuns în icoane,
Într-un câmp de flori
Cu urși de bomboane.
Ia-mi inima iubito,
Ne-ascundem în frunze
Să adunăm din umbre
Stelele lehuze!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cafea, o femeie, o soartă
am deschis o chemare
în astă clepsidră a lumii
cu a mea întrebare
sunt fiară rănită în noaptea polară
se sfâșie gânduri în mine,
mi'e sufletul lacrimă toată
ce caut, ce vreau
a câta întrebare, o pun, o mai cer
te vreau femeie în noapte
mi-e dor să te am pe câmpuri de stele
caut în lume, un trup, o femeie
sunt romanticul care în zbuciumul antic
se pierde în arcuri de timp
o cafea, o femeie, un vis și un dor
mă rechemi în altă visare, a câta oare
dau de pereți cu viața, cu toate
unde ești femeie, în noapte
rătăcit în telurice întrebări, căutări
o noapte, o femeie și o singură soartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele ne luminează
Iubirea prin iubire e iubire,
Eu prin mine sunt tot eu
Și iubindu-mă cu tine,
Sunt coastă din Dumnezeu.
Tu ești coasta mea, se spune,
Ești inima și ești focul
Care purifică visul
Presărând vieții norocul.
Cum iubim iubind iubirea
Eu și tu, două-amintiri,
Stelele ne luminează
Coastele noastre subțiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile speranței
Moleculele vieții aduc florile speranței
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Și pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colțul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăișul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranței scutură petalele
Sub cripta amintirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!