Incendiar...
... nedefinit,
alb scânteiază
roșu asfințit,
albastră rază
în grena condens
spre negru fum
de gri intens,
brumăriu scrum...
închis potent
în foc deschide
ardent, ardent
atins cuprinde
dintr-un nimic,
ajuns scânteie,
exultă-n pic
văpăi de fee,
ce-n abur mor
lăsând doar fum
de-un negru dor,
sfârșit în scrum...
nici n-ar fi fost
de nu-i o umbră,
probabil cost
de-o moarte sumbră!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre sfârșit
- poezii despre roșu
- poezii despre negru
- poezii despre fum
- poezii despre foc
- poezii despre dor
- poezii despre cenușă
- poezii despre albastru
Citate similare
Apus
... efilat se strecoară o rază dup-o pleoapă de nor, fir minuscul
ca o band-alburie de ceață prin volute de jar mișcătoare în tonuri
și fundalu-explodează de-un grena înroșit ca o aplică pe bolta-n cutremur
ce se stinge-nspre negru, până raza-i doar punctul micronic, rubinul tiarei de tronuri...
mă privesc ochi-n ochi c-o oglindă arămie licărind de fiori, c-un mic tremur...
este-n sânge crepuscul!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge sau poezii despre cutremure
Teleportare
Ating din alte timpuri chip și trup
pe folia-n revelator de alb și negru,
sau îmi palpez culori, ce mi le rup;
transpus film, folie din mine, un integru.
Am simțul fizic, pertinent convins
că poza nu-i expunere simplistă;
e-o parte, pojghiță, d-existul prins
teleportat... nano-fugarul ce există.
Sunt electroni din mine-ntr-un vizor,
mă-mprăștiind, de-am șansa, printre case;
prelins infim p-ecranul de tele vizor...
un material, o sticlă-n carne ș-oase.
Oglinda nu-i o simplă oglindire,
e sigur purtătoare, o interactă.
Nu-i doar un rezultat de potrivire;
e interfața-mi, cromozom... Cu ea mă poartă.
E cum mirosul nenăscut, doar simț,
e-un teleport de iz, un duplicat
minuscul, o materie-n presimț
în nări, axoni, în creier... partajat.
S-atingi cu mult fior și film și poză
și-oglinda, de-un plecat!... Să-l simți din trase!...
De-adulmeci din miresmele de roză,
le ai în piept... fărâmă din terase!
Atingeți-vă-n dor de ilustrate
-pelicule, imprimate-n negru, ardent,
hârtii, celuloid, retină, nestemate-
nu-s fum trecut, sunt chimic element!...
... Și vis nu poate fi doar o himeră,
imaginea-n materie e o purtătoare;
cum mingea pare-a fi un gol de sferă,
da-i conținut extins într-o teleportare.
Sclipirea... doar lipsește ca volum;
să fii și-aici și-acolo, în integral
instantaneu, real și gând, atunci-acum
teleportat micron și sol și sor... Astral!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fotografie
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre simțuri
- poezii despre roz
- poezii despre hârtie
- poezii despre gânduri
A revela ție
Ce revelație trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?
Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simțit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit și tot ce-i roșu sunt rubine!
Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să miște sau să-ți strige, sau șoptească
Pe-ascuns, să-ți dezgolească falsa mască
Ce-o porți, o măsluind că nu se schimbă!?
Așa-i o zi când brusc nu ști ce ești
Și răul ți se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ș-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinerești?
Cum, oare toți au fost la fel deodat' pârâți
De-o fără vină în trecere de timp, neștiind
Și nu dintr-un 'năuntru?... Nu-i "îmbătrânind";
E "în jurul" doar ce-ți fluieră pe margine... Niște amărâți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre schimbare, poezii despre încredere, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre păcăleli sau poezii despre nevinovăție
Între alb și negru
Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viață,
alb mi-a fost și destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni și clipe,
dorind mereu
să las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era și trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieții
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămășițele apoi
prin cenușa și scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb și negru mereu,
puritate și vise curate
zdruncinate de negrul din viață
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieții
care este atât de greu.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre iubire, poezii despre cărbune, poezii despre curățenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noapte de iarnă
E negru, peste alb, e frig afară,
Mi-am făcut suflet șemineu...
Stau pe-o sofa, lângă antreu;
Visez, de cum a fost, în vară.
Am inima în calde flăcări,
În minte, amintiri trezesc,
M-ai frânt de dor, mă rupi, trosnesc...
Te văd în foc, dansezi, am lăcrămi.
Mi-atingi obrazul cu vâltoare,
Mi-e mintea caldă-n suvenir,
Cu ochi deschiși, sunt în delir...
Mai pun pe foc, mențin ardoare.
E ger, ies să-mi revin din vis,
În mână iau un alb de spumă.
În urlet, câini, se chem, se-ngână...
Îs singur, e 12, An Nou, precis.
M-afund, în timp trecut, gândesc...
Pe pârtii alunec să te-ajung,
Schiez, prin părul tău prelung...
Foc-vis, sunt scrum... mă prăpădesc!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schi, poezii despre păr, poezii despre pârtie sau poezii despre noapte
Trezire la bord de realitate
... parcă se făcuse gri din negru,
așa precum oțelul mat
ce lasă gust metalic gurii
și ochilor un pic de usturime,
când visul destrămat dintr-un integru,
mă lasă singur, gând și pat,
ieșit din mrejele onirice de aventuri,
doar amintire.. Tu, în întregime...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre visare, poezii despre realitate, poezii despre ochi, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre negru, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre gânduri, poezii despre gură, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre gură, poezii despre amintiri sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre amintiri
Viața ca o flacără...
Nu-i materie viața, este pură energie...
Nașterea-i e amnar, vâlvătaia-i făclie.
Începutu-i fragil, întețitu-i cu suflul,
Roșu-i este sclipirea, rug îi e începutul.
Vântul nu o doboară, îi dă înalt, o iuțește,
Apa îi este ardoarea, în înec o sfârșește.
Emanația-i suflet, cum fuiorul de fum,
Rece-și are sfârșitul, prin cărbune înspre scrum.
Focul viu, e de tânăr... trosnet dă în scântei,
Zgomotul îl înalță, exploziv în idei.
Mistuirea-i în plin, tot distruge în cale...
Creatoare-i de crimă, topitor de metale.
Calmu-i este final; din făclie vioaie
Alb-cernitul e spuza, crudul lemn îl îndoaie.
Înțeleptul emană pulsu-i intermitent...
Poate naște un altul transferându-l ardent.
Liniștit redevine, caldu-și pierde în vigoare,
Se împrăștie în vânt, rece e, scade... moare.
Va fi doar o amintire- flacăra cărăușă-
Foc și viață se sting... totul este cenușă.
"Energia"-i plecată, pe vecie e dusă!
Reînvierea-i himeră, este doar presupusă.
Este în van încercarea, de întors, reînviat...
La cenușă, cu foc, nu dai viață.... A încetat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre energie, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime sau poezii despre început
Moartea vrăbioarei
În soarele geros sclipind
Pe crengile de-arbust golite
Un stol de vrăbii zgribulind
Se vânjolesc de frig trezite.
Scena-i movila din grădină
Pe albu-ntins neregulat
Și câțiva pomi de copertină
De lângă iazul înghețat.
E cald dar frig de raze-n lame
Tăind obrazul, lipind nări
Și ochi nelunecoși cu scame
Ce-s fără rost în lăcrămări.
Din hârjoneala nesfârșită
Un cuplu bej-maron tărcat
Se avântă-n zarzăr; ea spășită,
El cu cioc negru de bărbat.
Se vede că are un semn de-o pană
Ce-i din codița ei, mai albă
Și pare-ndrăgostită blană
Pe ramul plin de-o gheață dalbă.
Se gudură zburlindu-și puf
Și-ntinde micul cioc de-amor,
Iar el se trage întâi pe vârf,
Revine apoi în sărut cu dor.
Pe aleea doar închipuită
Din pași trecuți în zori de zi,
În noaptea clară șerpuită
Sclipește-un puf de-o pană gri...
Nu-i însă gri; metalic alb e
Și la doi pași o umbră-nchisă
De-un cafeniu cu piciorușe
Chircite, pe penaj alb ninsă.
Cu ochi deschiși mici, de piper
Și-o aripioară ruptă-n sânge,
Stă nemișcată-n moartea-ger...
Un cioc negru pe o țambră plânge...
Câtă durere o fi fost
În trupul mic doar cât un deget
Se prăbușind în cruntul frost...
Mă doare gând! De trist nu preged...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre crengi, poezii despre zarzări, poezii despre vrăbii, poezii despre tristețe, poezii despre sărut sau poezii despre plâns
Sens de scrum postum
Scad, adun, împart și dărâm
Clipele pe acest tărâm
Și rămâne incest de fum
Sufletului-n,.. amor de scrum.
Si ce-mi sunt acum acum?
Crematoriu arzând verdele..
Umbrind fad cu cenușele
Florile, filele-n sudulm
Sens de-a-mi fi un postum..
Scrum de tuș într-un volum
Sicriu pe rafturi-ngropat
Si apoi de fum respirat
De-oi fi de timp cenzurat
Sau neînțeles gând acuzat
Căutâd mercur de real
Prin fumuri de ideal
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre idealuri, poezii despre flori sau poezii despre cenzură
Sfârșit de februarie
Epuizat se scurge timp de nopți geroase
Și lungi de-au fost tot nu-i odihnă-n mintea-n plin de negru
Zdrobindu-și liniștea în scrâșnetul de tălpi ce calcă oase
Cernute albe dinspre cer, acoperindu-ne de-a întregu.
E alb în nuanțele până la negru tot pământul
Și pomii suferă cu crengi chircite de-atâta dezgolit,
Neacoperiți de penele cântând... nu mai adie vântul,
Doar se răzbună aiurea se urlând țepos în viforit.
S-au deplasat ghețarii, aisberguri, ninșii poli
Pe acest tărâm, pe case le îngropând cu totul
Cu animale, oameni, blocuri... le făcând atoli
Și străzile-s doar șir de dricuri albe cărând mortul.
Parcă nici rozul, galbenul, grena, topazul nu ajută,
Pereți ițesc exotic, dar morb crud nu cedează
Tot griu murdărind dalbul, nea aspră-i praf bătută
Și sat, oraș, o țară, tot, lumea... iar iernează.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre sat sau poezii despre oraș
Negru
În ploaia rece de afară
o siluetă se strecoară
în întunericul cărbune,
fără cuvinte, pași să sune...
e doar un abur de respir,
o pâclă stinsă într-un fir
topindu-se s-albească negrul
de-o clipă, răsfirând tenebrul
mocnit, întins în aer, cer
fără de lună, stele, în ger
stând sloi inertul să se crape
de corpul strâns, adus să scape
tăindu-și rar, încet, alene,
drumeag pe aleea de dughene
fără de bec, doar pâlpâiri
de lemne arse și icniri
de spart bușteni la luciul lamei,
cu gând la caldul sobei, zamei
din tuciul negru bolbotind,
aprins de ochi avizi ce-ntind
cu dor nestins de-mbucătură
ce-a și uitat de gust, de gură...
Și doar în zare-o luminiță
răzbate, crește-ncet pestriță,
se împărțind în două lucii
ce cresc, se trec de semnul crucii
de-un chip de tânără-bătrână
sclipind în far cu chip de lună...
Și-i dus și sfârâit de roți
pe drum pustiu pavat de porți
și-n liniștea de-un câmp de țară
se stinge-o muzică, ușoară
și roșu sânge-n dâre piere...
A fost un licăr de-adiere...
O fi la fel la reînviere?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre uitare, poezii despre ploaie, poezii despre muzică sau poezii despre lemn
Prima... sau ultima zăpadă
Broderii în alb pur, cu umbrele declive
Transfigurează spațiul pe-un ton de cer în gri
Și arar se frâng, căzând în spargeri sidefii
De-o vată puf, casantă, pe sol lăsând colive.
În albul nesfârșit se taie în câmp culoare
De-un galben, bej murdar, pe alocuri gri închis,
În dâre, mâzgălind șiruri cum coala în scris...
La fel de întinată pe așternut cast, paloare.
Din când în când zbor pete, tot gri, sau cafenii,
Se năpustesc să stea pe-un ram, frângându-i dalb,
Ce se zburlește în fulgi, un praf, corolă, alb...
Lăsând în balansoar crengi pline, fumurii.
E atât de alb că doare, topește ochiul fulg
Și parcă plâns se pierde în nesfârșit domol,
Lăsând pe-obraz o dâră se revărsând în gol
La auz că albiții picuri iar vieții ființe smulg...
La radio e-o știre; "un prim pierdut... control!"
Și alba puritate își scrie în dramă, rol...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre știri, poezii despre zăpadă sau poezii despre radio
E... "nu-i"!
Cum oare-o fi senzația, o zi, de-a nu mai fi?
Căci și nimicul este... nu s-ar mai denumi!
Doar că nu este "a fi", este "a nu fi", un "nu-i"...
Absent, c-un loc și el; neant, cui te supui!
Că minus, sigur, este, cu certitudine-n balanță,
Altfel s-ar dărâma cumul, tot doar creanță!
N-ar fi lipsa, în minus, așa cum e, o esență
Și șir de număr, cifre... n-ar fi, n-ar fi valență?!
Și cât de explicabil este un nu, "nu mai e",
Cel nevăzut, ne "a fi"-ul, de antimaterie,
În neîntâlnirea-i lipsă, programic; ca și astru...
Ce-n negru nu se încrede, de pierit, de dezastru?...
Și neantul dus, plecat, ce-l ținem suflet, noi,
Cel ce-n întâlniri n-apare, ne apără de "apoi"?
Nu e mister nicicum, că nu-i mister nici el...
E-un punct; acul la zero! Neființa... cu eternel!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre astre sau poezii despre apărare
Să cheltuim averile acum,
Înainte s-ajungem umbră, fum;
Țărână în Țărână -acolo mergi:
Nici Vin, nici Dans, nici Cântece doar Scrum!
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate despre fum, citate despre dans, citate despre cenușă sau citate despre avere
Plin, de lună
... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut să răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neștiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulții albiți din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veșnicind alaiul zânei nopții, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar și iar pe zâna o zi bătrână.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii, poezii despre mâini sau poezii despre mișcare
Falsa moartă
Cu umilință, tandru, peste-un mormânt ardent,
Pe-un insensibil monument
Pe care-a ta splendoare-l formează obosită
Din umbre, vis, pasiune risipită,
Eu mor, eu mor de-asupra, mă surp și cad afund;
Însă abia mă nărui peste mormântul scund,
A cărui masă-nchisă spre scrum mi-atrage fața,
Că moarta-aceasta falsă, -n care se-ntoarce viața,
Zvâcnind, deschide ochii, mă mușcă și mă ia,
Și ne-ncetat îmi smulge o nouă moarte-n ea
Mai prețioasă decât viața.
poezie clasică de Paul Valery din Farmece (1922), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Paul Valery despre visare, citate de Paul Valery despre viață, citate de Paul Valery despre ochi sau poezii despre monumente
Incert amor
Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgești din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
și străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-și uită rațiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficțiune...
și să mă-mbeți cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în iriși s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
și se topește apoi
în aerul mustind
plouându-se-ntre noi
și suflete mințind
că vorbele-s deajuns,
da-s sunete deșarte
din fund de nepătruns...
Or fi iubiri pe Marte?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre nebunie, poezii despre jocuri, poezii despre genialitate sau poezii despre cuvinte
Conjugare
Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.
Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.
Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.
Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre culori
Extras dintr-un discurs al lui Malcom X
Când sunt abia născut, sunt negru
Când cresc adult, sunt negru
Când stau la soare, sunt negru
Când sunt speriat, sunt negru
Când sunt bolnav, sunt negru
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naști, ești roz
Când crești adult, ești alb
Când stai la soare, ești roșu
Când răcești, ești vânăt
Când te sperii, ești galben
Când ești bolnav, ești verde
Când mori, ești cenușiu
Iar tu-îmi spui mie coloratule?
poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre naștere, poezii despre creștere sau poezii despre prietenie
Pe poteci de fum
Pe poteci de fum se pierd
zilele-mi una câte una
nu e nici fumul canceros al țigării
nici aburul translucid
bahică dulce pomadă pentru oasele rebegite
e o pâclă de pucioasă ce așterne uitarea
peste fărămiturile lăsate-n urmă
pentru a-mi regăsi drumul
spre zilele-n care
negru era doar culoarea cu care-l desenam pe bau-bau
negru era părul mamei
și negri ochii ei
celei dintâi
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre fumat sau poezii despre abur