Mândria de a fi român

Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
să port şi eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.

Să fiu mândru că-s român
în ţara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpaţi, Dunăre, mare.

Pe munţi vreau să fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
Să unesc tot ce-i român.
Să fac România Mare.

Din bătrâni am învăţat
să-mi iubesc neamul şi glia.
Libertate, ei mi-au dat,
să trăiesc în România.

Pentru mine, România
e unicul aşezământ.
Aici, onoarea, mândria
împodobesc acest pământ.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în România

M-am născut în România,
Ţara unei guri de rai,
Unde Mioriţa-şi plânge
Oful pe-un picior de plai.

M-am născut în România,
Ţara Munţilor Carpaţi,
Cu-ale lor creste semeţe
Şi păduri cu brazi înalţi.

M-am născut în România,
Cu podişuri şi câmpii,
Râuri, Dunăre şi Mare,
Aur şi-alte bogăţii.

M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.

M-am născut în România,
Ţara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.

M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârşitul,
Tot acolo, vreau să mor!

M-am născut în România,
Ţara strămoşilor mei,
Şi vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...

poezie de Nicu Andriţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul patriot

Din flori de primăvară
cunună am să-ţi fac.
Eu port, frumoasă ţară,
mândria ta cu drag.
Că tu eşti România
în care m-am născut,
Eşti ţara mea, eşti glia
în care am crescut.
Oriunde-n lume rătăcesc,
în inimă-ţi duc dorul.
Ca să-ţi arăt cât te iubesc,
la brâu port tricolorul.
Revin în România,
unde îmi e izvorul.
Aici îmi e moşia,
aici îmi e poporul
Tu eşti a mea comoară.
Ce mult te preţuiesc!
Nimic nu mă doboară.
Aici vreau să trăiesc.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara numită România

Oameni buni şi lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.
România legendară
cu români de viţă rară.
România dodoloaţă
unde toţi am primit viaţă.
Am stat de strajă la hotară
şi-am apărat această ţară.
Aici ne e ţara şi neamul.
Aici ne e râul şi ramul.
Aici viaţa nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleşi să cârmuiască
închină ţara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu naţie română!
Să readucem în ţară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost şi vom rămâne
stăpâni pe ape şi pe grâne.
Vom trăi şi vom lucra moşia
aici, în ţara numită ROMÂNIA

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că sunt viţă de român

Eu am venit, nu vreau să plec.
Cu timpul vreau să mă-întrec.
Aici totul mă răsfaţă.
M-am îndrăgostit de viaţă.

M-am îndrăgostit de soare,
De vântul ce-mi dă răcoare.
Deasupra am cer cu stele,
Tot ce inima îmi cere.

Bogăţia din natură,
Lumea lipsită de ură,
Toate-mi hrănesc sufletul
Şi-mi păstrează cumpătul.

Aici binele domneşte.
Dumnezeu mă ocroteşte.
Aici nimenea nu plânge.
Aici răul nu m-atinge.

De-aceea nu vreau să plec.
Eu aici vreau să petrec.
Pentru viaţă sunt făcut,
Din maimuţă, ori din lut.

Nu vreau să plec. Aici rămân.
Că sunt viţă de român.
De gândiţi şi voi ca mine,
Haide-ţi, veniţi lângă mine!

Aici putem trăi bine,
Nu în ţările străine.
România-i pământ sfânt.
Să-l apărăm cu jurământ.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara numită România

Unde Dunărea aleargă
să-întâlnească marea,
Către lunea-întreagă
se deschide zarea.

În lumina zării
îşi aşterne glia,
Ţara mea de glorii
numită România.

De soare luminată,
cu aur poleită,
Pe români îi poartă
în lumea nesfârşită.

Din vremuri îndepărtate
purtăm cu noi mândria,
De a trăi frate cu frate,
aici, în România.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine România este o vasalitate, adică m-am născut român şi n-am cum să ies din acest destin. Cu alte cuvinte o să-mi iubesc ţara chiar dacă va fi condusă de canalii şi lepădături şi escroci. Nu mă interesează! Dar îmi păstrez unicul drept care mi-a rămas după iluzii, după dezamăgiri, după revoltă – ultimul meu refugiu e dispreţul.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici aş vrea ca să trăiesc

România este ţara
unde ochii i-am deschis,
Unde grâul şi secara
unduiesc pe câmp întins.
Pentru mine, România
este "ţara mea de vis".
Este locul, este glia,
unde Eminescu-a scris.
Aici aş vrea ca să trăiesc
puţinul timp care-l mai am.
Aici aş vrea să odihnesc,
pe frunzişul de sub ram.
Aici aş vrea ca să privesc
cer albastru plin cu stele.
Aici aş vrea să împlinesc
toate speranţele mele.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

România dodoloaţă

La 1877,
România a ieşit din noapte.
A învins oastea păgână
Şi-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.

Grija singură îşi poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.

Munteanul şi moldoveanul
Şi-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în şcoli, copiii-nvaţă
România dodoloaţă.

România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.

Pe toată glia străbună
E viţa noastră, română.
În veci de veci să dăinuiască,
Să nu se mai risipească!

poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge şi os de român

Născut în urbe sau cătun
Sunt mândru, Doamne, că-s român,
În oase port romani şi daci,
În sânge cântecele dragi.

Port curcubeu-n trei culori,
Pun pe morminte mii de flori,
Mă-nalţ pe munţii plini de soare,
Înot pe valurile din mare.

Sunt spuma crezului şi-a vieţii
Pe orizontul dimineţii,
Sunt un simbol de libertate,
Dorinţă veşnic de dreptate.

Oricând sunt vatra de jeratic
Ce arde-n energie static,
Dar sunt o energie-n toi
Când ţara-i zid făcut din noi.

Totul nu-s vorbe,-s mărturii
Pentru cei morţi, pentru cei vii
Că Doamne-am crezu-nalt şi bun
Că-s sânge şi os de român!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un român plecat afară

Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în ţară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădeşte bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, ţara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în ţară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!

poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borfaşii puterii

Au pus borfaşii mâna pe putere -
O hoardă criminală şi spurcată -
Popor român, că România piere,
Comoditatea ta e vinovată!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Cloacă de negre lipitori livide -
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Adunătură cu purtări cupide -
Nu contempla, când România piere,
Popor român, la arme, nu te sinucide!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Şi ţara noastră acum e colonie -
Popor român, când România piere,
Refuză să plăteşti borfaşilor simbrie!

Au pus borfaşii mâna pe putere -
Marea finanţă va distruge Terra -
Popoare, puneţi mâna pe junghere,
Bogaţii fac ravagii ca holera!

poezie de Virgil Ciuca (14 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, popor român

Dinozaurii din lume
devorează astăzi ţara.
Vor să şteargă-al nostru nume,
vor să ne ia primăvara.

Să-l chemăm pe Ţepeş-Doamne,
să pună mâna pe ei.
La români să le dea arme,
să-i alunge pe mişei.

Ridică-te, popor român
şi reaprinde făclia!
Dacă vrei să fii stăpân
peste toată România.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, casa mea

Cele trei culori sfinte
Reprezintă-al nostru tricolor.
Nu poţi descrie-n cuvinte
Când îl vezi, inima-ţi tresare uşor.

În vene, de român am sânge
Şi România-i casa mea.
Iar sufletul în mine plânge
Când văd ce soartă are ea...

O ţară frumoasă, bogată,
Completă, cu munte şi mare.
Ani de zile-a fost furată
De cei de la Guvernare.

Românie dragă, te iubesc,
Eşti ce-am mai scump pe lume.
Sunt mândru că aici trăiesc,
Nu reprezinţi un simplu nume!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit şi bunicii.
Aici îmi trăiesc şi părinţii,
Aici mi-au dat lumina, zeii şi sfinţii.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă şi fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toţi nepoţii,
Aici vor trăi şi strănepoţii.
Aici este locul celor plecaţi,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropaţi.
Aici ne hrăneşte şi râul şi ramul,
Aici a trăit, trăieşte şi va trăi, tot neamul.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă limpezi izvoare

Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească ţara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniţi în cuget şi simţiri
peste Carpaţi vom dăinui.
Voi, cei plecaţi printre străini,
reveniţi la rădăcini!
Să apărăm ţara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Ţara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.

poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere de recurs

În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului şi absolut stăpân.

Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.

Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veşnic România Mare,
Ce numai sieşi îşi va fi stăpân.

Îl cheamă, după ţara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareşal Român.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mândru că sunt român

N-am călcat pământ străin.
Vă jur că nu voi călca.
La pământul meu mă-închin,
Câte zile voi avea.

Vă jur că aici rămân.
Pe pământul meu străbun.
Sunt stejar şi sunt gorun,
Sunt mândru că sunt român.

poezie de Dumitru Delcă (5 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pruncului român

Ţi-am dat în dar viaţa, copilăria,
Ţi-am dat lumină,-n har te-am botezat.
Tu te-ai născut copil, în România
Şi taina României ai aflat.
În ţara ta ai munţi, păduri şi ape,
Câmpii şi mări şi peşti şi flori şi stele,
Aici mereu ai cerul mai aproape,
Aici ai dragostea măicuţei tele.

Ţi-am dat în dar viaţa, copilăria,
Prolog la veşnicie, vis spre-nalt,
Ţi-am dat copile,-n suflet poezia,
Apoi, cuminte, m-am îndepărtat.
Mi-s paşii grei, de-acum sunt o epavă
Trecând prin viaţa toată înapoi.
Furtuni mă-ntorc din drum. O luptă dreaptă
Se poartă între ele şi-ntre noi.

Ţi-am dat lumină,-n har te-am botezat,
Iubiri de semeni, ţară şi dreptate,
Un înger înspre cer m-am înălţat,
Am plâns şi am rămas captivă-n moarte.
Dar am lăsat însemne... Cei ce vin
Să ia aminte cu înţelepciune,
Să nu îşi uite neamul lor. Amin!
Mândrii şi demni poată păşi în lume...

Tu te-ai născut, copil, în România,
Din viţă strămoşască ai mustit
Şi cu mândrie-ţi porţi fota şi ia.
În tricolor şi-n imn ai retrăit
Istoria trecutei generaţii.
Şi la un semn ai devenit lumină.
Tu te-ai unit pe veci aici cu fraţii,
În muncă, în iubire şi în tihnă.

Şi taina României ai aflat...
Pe glia sa însămânţai cuvântul...
Cu sângele strămoşii au udat
Prin jertfa lor şi portul şi pământul.
În tricolor, cu florile de măr,
Ţi-am pus un ram de salcie, copile,
Spre-a nu uita să creşti în adevăr,
Om de cuvânt şi fără-asemuire.

În ţară tu ai munţi, păduri şi ape,
Eşti flamură, iubire şi altar,
Strămoşii,-n ziduri stânşi, îţi sunt aproape!
Iubirea lor e fără de hotar.
Aici ţi-e neamul, cerul de smarald
Şi simetria-n cercuri se coboară...
Te-aşezi pe aşternuturi moi de jad
Şi pui poveşti de dor în călimară.

Câmpii şi mări şi peşti şi flori şi stele,
Fiu de român, doar ţie-ţi aparţin,
Din moşi-strămoşi, acestea-s ale tele...
Şi pită, sare, cozonac şi vin...
A ta-i de veci şi cumpăna fântânii,
Biserica de timpuri aplecată
Şi valea-n care,-nmormântaţi, străbunii,
Rămân o amintire ancorată.

Aici mereu ai cerul mai aproape
Şi sună-n noapte tulnicul furtunii.
Cuvânt şi toc, vor în pământ să sape
Spre a sădi în brazdă toţi românii.
Aici ţi-i ia, fota şi opinca,
Lumina şi biserica creştină,
Aici rămâi copilul lui mamica,
Legat de carte, sate şi ţărână.

Aici ai dragostea măicuţei tale,
Cuvântul, portul, dragostea de neam.
Aici, la tâmple,-mi cade plâns de stele.
Stăpân şi demn, eu doar aici eram.
Te-am botezat în adevăr, copile
Şi în credinţă visul mi-am urmat,
Aici e cel mai dulce gust de pâine,
Aici e vinul roşu şi curat...

Aici ai dragostea măicuţei tele,
Aici mereu ai cerul mai aproape,
Câmpii şi mări şi peşti şi flori şi stele...
În ţara ta ai munţi, păduri şi ape.
Şi taina României ai aflat.
Tu te-ai născut, copil, în România!
Ţi-am dat lumină,-n har te-am botezat,
Ţi-am dat în dar viaţa, copilăria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Eu am avut norocul să mă nasc român
Şi-am mai avut norocul de a şti
De mic copil, în ciuda comunismului păgân
Că sunt român
Român că voi muri...

Eu am avut norocul să apuc bunici
Şi-am mai avut norocul să mă crească ei
La şcoală îmi spuneau că sunt
Nepotul lui Ilici
În pumn rădeam
Minciunii lor de farisei....

Eu am avut norocul să ajung să văd
Că Ţara mea e totuşi România
Chiar dacă două state
Astea... de prăpăd
Cam printre dinţi
Îmi recunosc cetăţenia...

Eu mă mândresc că m-am născut român
Şi ştiu că-n ceasul ultim de apoi
Voi fi înmormântat ca un creştin
Lângă părinţi,
Pe deal,
În sat, la noi...

poezie de Iurie Osoianu (21 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti român!

Te-ai născut dac romanizat,
Dar te întrebi ce naţie eşti!
Eu nu pot să-ţi fac pe plac,
Şi să te asigur că român eşti!

Înţelege că dacă eşti cetăţean,
Nu eşti român din neam în neam!
Nici imnul ţării de tu-l cânţi,
Chiar din inimă, tu nu mă încânţi!

Trebuie să simţi că te-ai născut,
Să iubeşti tot ce-ai cunoscut!
Să te bucuri de ce-ai dobândit,
Când eşti român, eşti şi vestit!

Dragostea pe care o porţi pentru,
Pământul pe care mare ai crescut!
Fericirea ce te înconjoară-n centru,
Abia atunci, tu eşti român înnăscut!

poezie de Ovidiu Kerekes (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!