Cred că Friedrich Nietzche este unul dintre cei mai vizionari din lumea occidentală; ochii săi au penetrat cu adevărat rădăcina profundă a problemei. Dar întrucât alţii nu o pot vedea – ochii lor nu sunt atât de pătrunzători, nici inteligenţa lor atât de ascuţită – omul a trăit singur, abandonat, izolat, neiubit, nerespectat.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii noştri

Ochii noştri sunt făcuţi pentru lumină.
Probabil poartă în sine esenţă divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.

Ochii noştri poartă în sine
Aripi de înger şi raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Şi cred răsăritul întotdeauna aproape.

Ochii noştri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deşi ştiu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.

Ochii noştri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde şi face lumină.

Ochii noştri poate nu ştiu
Să privească atent în negrul pustiu!?
De aceea pentru ei ce nu are culoare
Nu are nici gust, nici valoare.

Ochii noştri nu pot nici în vise
Să vadă frumoasele idealuri promise.
În lumea lor cuvântul, se pare,
Este o minciună întâmplătoare.

De aceea, cred, ar trebui să-nvăţăm
Lumea şi în negru s-o colorăm.
Să obişnuim ochii să ne iubească,
Trăire interioară să ne dăruiască.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misionarii, reformatorii sociali au cele mai mari ego-uri din lume. Un lucru natural, întrucât se văd superiori fiinţelor umane obişnuite. Ei nu sunt obişnuiţi, fiindcă doar oamenii obişnuiţi se iubesc pe ei înşişi. Ei îi iubesc pe alţii, iubesc idealuri înalte, îl iubesc pe Dumnezeu. Iar dragostea lor este falsă, pentru că toată dragostea lor este lipsită de orice fel de rădăcina. Un om care se iubeşte pe el însuşi face primul pas către dragostea adevărată.

Osho în Calea lui Buddha
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au încredere în ochii lor mai presus decât în orice, dar cei mai mulţi dintre oameni văd ceea ce îşi doresc ori ceea ce cred că ar trebui să vadă; nu ceea ce este cu adevărat.

citat din Zoe Marriott
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare problemă în cele mai multe relaţii este că cei implicaţi nu sunt conştienţi de nevoile celuilalt. Cei mai mulţi nu sunt siguri nici măcar de propriile lor nevoi, cu atât mai puţin de nevoile celuilalt. Şi aşa am ajuns la miezul problemei - comunicarea.

Burt Goldman în 12 puteri ale vieţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori deosebirea dintre unii şi alţii este că unii sunt înzestraţi cu darul de a vedea iluziile cu ochii lor.

citat din Eric-Emmanuel Schmitt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu se teme de moarte, minte. Dumnezeu ne-a dat să trăim, nu ne-a dat să murim. Asta-i treaba Diavolului. Până la urmă, crezi că îţi spune El: îţi ajunge, ai trăit 80 de ani, lasă şi pe alţii.? Nu-i adevărat! Întotdeauna alţii şi toţi cei care sunt au locul lor, spaţiul lor, timpul lor. Nu călcăm unul pe coada celuilalt, niciodată! Iar cine calcă, ăla îşi merită pedeapsa.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 137

Iubire oarbă, ochii mi-i sminteşti,
Încât privesc şi par a nu vedea;
Ei ştiu splendoarea şi unde-o găseşti,
Dar cred că cea mai bună-i cea mai rea.
Şi dacă ochii cei părtinitori
Ar ancora în golful tuturor
Din plăsmuirea lor de ce faci sfori
Să-mi legi cu ele gândul păzitor?
De ce să cred că acest mândru lot
E doar al meu, când e ogor comun?
De ce-ai mei ochi să vadă clar nu pot
Şi-un chip pătat îl fac să pară bun?

Tot ce-i onest, ochii îmi văd greşit,
Căci o destrăbălată i-a vrăjit.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea cea mai fierbinte este cu adevărat cea mai potrivită şi mai puternică pentru a obţine orice lucru, iar cea mai nobilă dintre toate lucrările este cee zămislită de un spirit abandonat. Cu cât spiritul este mai abandonat, cu atât rugăciunea si lucrarea sunt mai puternice, nobile, folositoare, vrednice de laudă şi desăvârşite. Spiritul abandonat poate totul.

Meister Eckhart în Cartea consolării divine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre cei ce cred că iubesc, unii văd cu ochii, alţii cu mintea, cei ce iubesc cu adevărat văd însă cu sufletul dar sunt păcăliţi de către ochi şi de multe ori şi de către minte!

Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţii privilegiaţi

Luna a devenit un dansator
la acest festival al Iubirii.

Acest dans de lumină,
această binecuvântare sfântă,
această dragoste divină,
ne cheamă într-o lume aflată dincolo de lumea
pe care numai îndrăgostiţii
o pot vedea,
cu ochii lor arzând de pasiune.

Ei, cei ce s-au predat Iubirii,
Sunt cei aleşi!

Devenind astfel particule de lumină,
ei sunt acum strălucitorul Soare!

Ei au lăsat în urmă această lume de jocuri muritoare;
Ei sunt iubiţii privilegiaţi,
care au creat o nouă lume
cu ochii lor arzând de pasiune.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada

Ah, aceştia sunt cei săraci,
Aceştia sunt cei săraci –

Strada Bergen.

Umilinţă.
Trudă...

Nici ei nu sunt foarte buni unul cu altul;
Nu, nu-i asta. Eu vreau

În numele inteligenţei
Sfârşitul sărăciei

La fel de mult ca şi alţii;
"Lupta pentru existenţă" –

Se spune, şi este adevărat –

Şi aceasta este adevărata durere,
Oricum. Este îngrozitor să priveşti copiii,

Fetiţele nevinovate;
Atât de bine... ei se aşteptă să le fie atât de bine...

poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de rarul animal...

Visasem că sunt un animal singur.
Că toţi cei ai mei, cei
cu ochiul galben pe spinare, ah,
pieriseră, şi
singur, făr' de logodnică, pradă
îngenuncheam roţile în strălucirea
capetelor alăptate de săgeţi.

Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!
Doi-trei, patru-cinci
m-au încolţit
cât mai sunt, există, este.
Sigur este,
cade soarele la apus pe el.

Să mai fiu, dar de ce?
Liniştea unui ochi galben pe spinare
şi nasul umed din care răsare
verdele firului de lumină
l-aş mai ţine un timp, dar de ce?

Ultimul sunt dintre cei ca mine,
dintre cei care au dat luminii sân.

Văd ochi sugând, apoi
nu mai văd nimica.

Sunt un animal atât de singur
încât, semănând cu 1, nu mai sunt...
Apoi, mă trezisem.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare, încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alţii spuneau că ţin minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau şi mai mari şi mai puternici, iară alţii mai mici şi mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea şi ţara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba ţara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde şi nu le zicea nimic. Aşa rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu ştia nimeni nimic, afară de împăratul.

începutul de la Zâna Zorilor de Ioan Slavici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea

Lumea e atât de nebună
Atât de perversă
Şi la bunătate imună,
Dar mai sunt şi pierduţi
În lumea asta nebună
Dar fiind nepricepuţi
Se pierde lumea bună.

E o boală contagioasă
E destul să-ţi vorbească
Si ajungi să fi de-a lor
În lumea nebunilor.

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescari visând

Nu mai am demult nici un fel de scop...
De aceea zilele mele sunt atât de liniştite;
toate sunt la fel, se-înalţă şi coboară
ca plutele de la undiţele unor pescari căzuţi în reverie...
pescari care-au uitat întru totul de ce-au venit aici.

Stau aplecaţi peste balustrăzile podului,
uimiţi de uşurinţa cu care
pot contrabalansa golul
din vieţile lor...
gol care pare să-i fi ameninţat dintotdeauna.

Ochii lor sunt închişi, genele
încremenite, feţele
atât de calme şi de subţiri
încât, în mod sigur, Infinitul se poate
plimba printre ele cum îi place.

poezie de Josef Tomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (O-Po)

Unii se străduiesc să fie obiectivi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie omenoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie oneşti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să aibă onoare, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie onorabili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie optimişti, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie originali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie paşnici, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie pătrunzători, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie perfecţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să dovedească că au personalitate, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie perspicaci, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie pioşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie politicoşi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În înălţimi sunt păsări cu ochi atât de viu

În înălţimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Şi ies, la ceasul nopţii, din cuibul lor, târziu.

Şi sunt şi fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipeşte, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!

Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu ştiu
Prin colţuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.

De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi şi umezi, la Ea să mă tot uit,
Deşi c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de a mă fi simţit singur sau abandonat, m-am simţit ca o parte din ceea ce a avut loc pe suprafaţa lunară. Ştiu că aş fi mincinos sau nebun dacă aş spune că am avut cel mai bun loc dintre cele trei de pe Apollo 11, dar pot spune cu sinceritate că sunt perfect mulţumit cu cel pe care l-am avut. Acţiunea a fost structurată pentru trei oameni şi consider a treia parte din mine la fel de necesară ca celelalte două. Nu vreau să neg un sentiment de însingurare. Este aici, întărit de faptul că legatura prin radio cu Pământul se termina în momentul în care dispăream dincolo de lună, eram singur atunci, cu adevărat singur şi absolut izolat de orice formă cunoscută de viaţă. Eu sunt ea.

citat din Michael Collins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii nu sunt nici atât de deştepţi cum se cred ei, dar nici atât de proşti cum îi cred alţii.

Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nu! Nu sunt deloc modest, dar nici nu mă prefac; de obicei, sunt sincer, foarte sincer. Şi doar atât. E adevărat, nu-mi place să fiu lăudat, dar nici criticat. În general, nu-mi place să se vorbească despre mine, să se comenteze pe seama mea, dar nu pot evita să se întâmple astfel. Şi de fapt, sunt aşa cum sunt şi n-am ce face, pentru că ăsta sunt eu, iar dacă celorlalţi nu le place, treaba lor, cu atât mai rău pentru ei, pentru că nu intenţionez să mă schimb, rămân aşa cum sunt: Un Don Juan faimos sau nu, un matematician celebru sau nu, preferatul domnului director sau nu... Asta e! Ăsta sunt eu: Lucian Enka. Şi atât!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!