Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Recviem

Mai știți voi oare, oameni, ce-i aia îndurare,
Ce e aceea milă, durere,-amar, ce-i chin?
Culegi numai ce sameni, din ură nu răsare
Iubire, mângâiere, doar lacrimi și suspin;

E plată și răsplată, natura, Dumnezeu,
Când legi sunt încălcate și buna rânduială,
Se-nvârte-a vieții roată, se-ntoarce ea cam greu,
Dar vechilor păcate, tre' dată socoteală;

Cum suflete pustii, bolnave, stau la pândă,
Iar legile divine le-noadă și le leagă,
Acum sau mai târziu, dau bir, și cu dobândă,
Când lor le e mai bine și viața mult mai dragă,

Iar de vor fi în stare, cumva, să păcălească,
Plecând din astă lume cu bilul neplătit,
Copii rămân, nepoți, în urmă să plătească,
Și fără nicio vină, plăti-vor înzecit;

Mai știți voi oare, oameni, sau poate-ați dat uitării
Doftanele jilave, canalul, ce-i surghiun,
Mirosul de tămâie al morții, al ororii,
Și-al prafului de pușcă din ziua de Crăciun?...

Mă ierte-a țării glie și neamul românesc,
Tot ce-au greșit părinții, bunici și străbunici,
N-am aur, n-am moșie, cu fruntea jos plătesc,
Iar martori fi-vor sfinții, curat când plec de-aici,

Că de-oi lăsa cumva, ca zestre, moștenire,
Copiilor, plecând ca hoții dintre hoți,
Păcatele-mi vor fi eterna pomenire,
Când mă vor blestema, nepoți și strănepoți.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Evadare

las bucuros tot ce-i real în urmă
plecând în lumea mea de vise
acolo toate-mi sunt permise
las bucuros tot ce-i real în urmă

sunt ciudat ieșind din turmă
de-or spune buze cu minciună unse
plecând în lumea mea de vise
las bucuros tot ce-i real în urmă

răboju-i plin de crestături
în lemnul care sunt se-nfige iar cuțitul
ce dacă-mi vor apare alte riduri

și multe guri mă vor huli
cât încă-mi aparține infinitul
doar eu așa cum vreau voi fi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când totul se va sfârși

Când marile puteri nu vor face față,
Când ura va domni peste Pamant
Nimeni nu va mai ști ce-i aia viață
Și moartea va stăpâni orice gând.

Își vor aminti de vremurile bune
Vor regreta tot ce au făcut
Când totul se va sfârși, vor spune,
Ca Dumnezeu a stat și a tăcut.

Vor încerca supraviețuiască
Peste tot va fi doar cimitir
Mania Lui n-o sa se oprească
Dar toți continua sa se roage în delir.

Sunt oamenii aceia care
Îl ignorau pe Dumnezeu
Acum îi cer toti ajutoare
Când au ajuns la ce-i mai greu.

In ultimele zile la sfarsit,
Va fi o liniste eterna.
Soarele nu va mai aparea la rasarit
V-om arde toti ca-ntr-o gheena.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Moartea pădurilor

Din hoție în hoție
E pădurea mai pustie!
Taie drujba și toporul,
De-am ajuns ducem dorul
Munților împăduriți,
Care urlă dezgoliți...
Știți voi, criminali de soi,
C-ați intrat într-un război
Cu trecutul nostru sfânt
Și blesteamă din mormânt,
Toți străbunii ce-au trudit,
Până au împădurit
Și la deal, și la câmpie,
În frumoasa Românie?
Din mormânt se vor afară
C-au luptat s-aveți o țară,
Iar acum, pe-arginți puțini
Voi o vindeți la străini!
Știți cum sună treaba asta,
Parcă ne-a lovit năpasta,
Iar strămoșii, vechi ecou,
Voi îi omorâți din nou!
Cum priviți în ochi nepoții,
Nu vedeți cum sunt cu toții
Pregătiți aibă-o viață,
N-o aibă-un cap de ață!
Nu lăsați un mâine clar,
Voi tăiați și iar și iar,
Nesătui, s-aveți avere
O vindeți până piere
Tot ce-i românesc, dar eu
Am -l rog pe Dumnezeu,
Să oprească viclenia
Ce îngroapă România!
Tu, Isuse, fii-ne scutul,
noi ne iubim trecutul,
Nu-i lăsa în nesimțire,
Dă-le hoților de știre
Că din banii ce-i primesc
Când pădurea jefuiesc,
Căci hulpavă le e firea,
Nu se-aleg cu Mântuirea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Voi alege ce-i mai bun

Dupa vacanta, plec de-aici!
Eu sunt nepotul pasager!
Nu va intristati, bunici
Comunicam pe Messenger.

Asta e minunatia,
Numita calculator
Imi alunga nostalgia,
De bunici si casa lor.

"Iubeste, copile, cartea!"
Zicea bunica duios,
Caci ea te duce de partea
Celor ce traiesc frumos.

Iar bunicul rabdator,
Alege minuni din lume,
Navigand pe monitor,
Mi-arata ce-i rau si bine.

Amandoi cred c-au dreptate
Si-amandurora le spun:
Dintre monitor si-o carte,
Voi alege ce-i mai bun.

poezie pentru copii de
Adăugat de Marieta MaranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Valeriu Cercel

8 Martie

De ziua ta femeie, de ești mamă sau fică,
Ori metamorfozată în soacră mare, mică,
Doresc la fiecare un cer fără de nori,
Lângă acela care v-aduce astăzi flori,

Și mulți ani, fericire, căci fără voi n-am ști
Ce-i patima-n iubire, sau ce-i a pătimi,
Ce simte un bărbat, călcându-i neuronii
În fiecare zi, mai des ca pantalonii,

Cum flacăra-i dogoare, și cât de exaltată
E inima ce-i sare când soacra se arată,
Și sângele-i cum fierbe, și tot e numai ape
De-a voastră gură dulce când caută scape ;

, cine-n lume oare, când nu face prezență,
Îl cată-n disperare la morgă sau urgență (?!)
Ca-n zori, fără de ghete, palton sau fără bască,
S-apară cu buchete de Panciu sau Fetească (!)

Și cin' l-ar mai păzi, de n-ați fi voi de strajă,
Să cadă,-n noapte, zi, la altele în mreajă,
Sau cin' l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace,
Când el e programat doar ca să se dezbrace (?!)

Căci de-aia lui, săracul, scurtat și de o coastă,
I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă
Făcută apară, în prag, de soare plină,
Chiar și când plouă-afară, în ziua de chenzină,

Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi,
Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi,
Și-n gingașe cuvinte, în toi când e amorul,
Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul,

Prin piață-apoi o tură, că lista-i pe hârtie,
Și-n drum, pe scurtătură, și pe la florărie....
Da' nu cumva să uite, ia niște Cotnar'
Să-nchine, cu băieții, la cină un pahar,

Fi'nd ziua când femeia, cât viața e de grea,
I-aduce lui aminte, că are-o zi și ea,
Căci altfel, el confuz, cum e de obicei,
Ar crede, cum se vede, că toate-s ale ei!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Când

Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.

Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.

Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.

Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.

Când nimic nu va mai fi de făcut
Și va veni potopul
Eu voi construi arca,
O voi umple cu ce-i viu și se îneacă.

Voi o râdeți și mă veți batjocori,
N-am timp muntele sfânt așteaptă.
Când apele se vor retrage
Nu veți mai fi,
Lumea se va înmulți ca mai înainte.

poezie de (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi n-ați fost cu noi în celule

Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu știti ce-i omul când prinde urle,
strivit de cătușe la glezne.

Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ați dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele țării.

În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieții.

Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârțâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
spuneți aproapelui vostru.

Voi nu știți în crunta-nchisoare
cum minte speranța și visul,
când ușile grele se-nchid în zăvoare,
și-n teama de groaznica lui încleștare
pe sine se vinde învinsul.

Ați stat la ospețe-ncărcate
gonind după fast și orgoliu,
nici milă de noi și nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă și nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Așa sunteți toți cei ce credeți
că pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
când noi cu obrajii ca pământul de vineți,
gustăm din osânda și spaimă.

Când porțile sparge-se-or toate
și morții vor prinde urle,
când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-ați fost cu noi în celule.

poezie celebră de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Tur-retur

Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i așa?
Mai am și răsărituri de văzut,
Și mări, chiar și oceane, de trecut,

Mai am atâția trandafiri de dat
Și-atâtea suflete de alintat,
Mai am și visuri, multe, de-mplinit
Acum și mâine sau... prin infinit.

Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu știu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când știu că sufletu'-i nemuritor.

De ce mi-aș face griji, sau geamantan,
Când știu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aș plânge pentru-o viață, doar,
Când alta așteaptă la hotar?

Așa că, dragii mei, plec doar puțin
Deși eu aș mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toți avem biletul... tur-retur!

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevăratele comori

Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin – un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât știi ce-i Sacru?

Ce-i oare mai frumos decât poți
Simți cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poți iubi pe toți:
Dușmani, nepoți, necunoscuți, netoți...

Ce-i oare mai frumos decât poți,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poți trezi pe oricine din "morți",
Să fii tu însuți o minune.

Ce-i oare mai frumos decât vrei,
Întregul Univers, în brațe, îl strângi?
Să-i faci realizeze și pe ei:
Că nu doar de tristețe poți plângi!

Ce-i oare mai frumos decât simți
Pe pielea ta – exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea te minți
Că nu meriți toate aceste averi!

poezie de (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oameni buni, încetați mai întristați. Oare nu știți voi că tristețea vine din evenimente trecute ce se petrec în mintea voastră exact ca și când s-ar petrece acum? Oare nu știți că puteți vă alegeți gândurile? Oare nu știți că puterea de a decide ce e bine și ce e rău stă tot în mâinile voastre? Nu-i vedeți pe cei mai potrivnici decât voi, cu mai puține decât voi care zâmbesc și se bucură de ceea ce au? Nu v-ați dat seama până acum că ceea ce acumulați nu vă face mai fericiți? N-ați observat că și un zâmbet pus pe buzele încrâncenate ale unui om vă face vă simțiți mai bine? Chiar trebuie fiți egoiști înainte de a oferi? Dacă nu dați acum din leul vostru 10 bani, când veți avea 10 milioane, credeți că veți oferi unul?! Fiți recunoscători pentru ceea ce vă oferă viața, căci este exact ceea ce aveți nevoie, chiar dacă nu e întotdeauna ceea ce vreți!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orice suferință ai în viața ta sau te temi aduci în viața ta, va veni înzecit tocmai ca să te ajute rezolvi această suferință și temere o dată pentru totdeauna și – mai mult – te facă realizezi că dacă e vreo problemă, tu ești autorul și soluția în același timp. Când tu îți faci ție promisiuni și le încalci, vor apărea în viața ta oameni care îți vor face promisiuni și le vor încălca. Când tu te trădezi pe tine, vor apărea oameni care vor trăda. Când tu te-ai abandonat, apar oameni care te vor abandona din nou și din nou și orice suferință ai, recunoaște-o ca pe un mesaj și fiecare om care te face suferi – un mesager, iar mesajul este unul: "Vrem sa fii bine, însă ești orbit de valul iluziei, iar noi am venit îți ridicăm vălul iluziei și să te facem vezi, te trezești, devii o ființă conștientă". Știu că ce îți spun eu nu este nici ușor de digerat și nici ușor de aplicat, dar mai știu că dacă ești acum aici și citești, și eu sunt un mesager.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De ce?!

De ce să-i lăsăm pe părinți ne moară?!
Cu ce drept ucidem?! Căci odată cu ei
Vom muri jumătate, vom muri-ntâia oară
Vom simți pașii lor ca pe-o dulce povară -
Pași pierduți în neant, lacrimi grele sub geană.
Vânt de vieți răvășite, pașii singuri și grei.
Ei vor fi doar o umbră, noi o stea căzătoare,
Noi vom fi doar iluzii, tot iluzii și ei.

Cu ce drept lăsăm noi părinții să plângă?!
Ei au plâns viața toată și-n genunchi au luptat,
La copii, tot ce au, înc-o zi să le-ajungă,
Dintr-un prunc să se facă puiul mamei bărbat.
Cu ce drept judecata?! Ce-a greșit un părinte?
Ce-a greșit mama, tata? Vă aduceți aminte?!
Cu ce drept, pentr-o palmă, doar durere să lași
Și să pleci la cafea și țigări în oraș?!

Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la tristețe?
Au făcut sacrificii și de ei au uitat...
Cu ce drept le semnați condamnarea la moarte?
Ei de mult dintre voi, ca un vis au plecat.
Că sunt triști sau sunt singuri, nici chiar lor nu le pasă,
Nu le pasă că n-au ce să pună la masă...
Luminează, căci au drumul vieții-nainte
Și durere și plâns, dar și griji de părinte.

Nu le pasă de ei, pe ce drumuri apucă,
Nici nu știu ce poveri au sau pot să mai ducă,
Doar de voi le mai pasă, cât rămâneți copii,
Cât aveți un părinte, până-n ultima zi.
Cât e Soare pe cer și în ei Dumnezeu,
Vor lupta pentru voi și vor plânge mereu,
Vor trudi în genunchi, vor muri repetat,
Vor muri zi de zi, că așa le e dat.

Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la uitare?!
Da, ne sunt o povară, paranoici sau răi,
Ei au râs când pe voi a uitat vă doară
Și-au vegheat zi și noapte printre sute de ploi.
Cu speranțe și rugă s-au lăsat în uitare,
Dar pe voi nici acum de părinți nu vă doare.
Un blestem repetabil cu părinți și copii,
Lacrimi, suflete goale, până-n ultima zi...

P. S.
Deci cu ce drept vă condamnați părinții,
Când chiar și ei, pe ei s-au condamnat?!
Rugați mai bine îngerii și sfinții
le lumine drumul întinat!
Întindeți-le mâna cu iubire
Și dați putere! Pașii obosiți,
Să își găsească forță-n pașii voștri.
Doar asta îi va face fericiți.
Părinții-s doar o lacrimă de-a voastră
În care ca-n oglindă se privesc,
Ei vor rămâne veșnic pronie cerească...
Și dincolo de moarte vă iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Epistola celor neiubiți

Mai trece iarăși un veac de suferință,
Ei sunt cei neiubiți ce luptă în ființă;
Voi oameni, oare nu tânjiți s-aveți
În orice seri și dimineți,
Dragostea dată de căință?...

Tulburător privesc la cei trudiți cum zac,
Ei sunt aceia îmbrăcați în sac;
Voi oameni, oare nu știți ce e iubirea
Descătușată din simțirea,
Acelora, care lumești nu se mai plac?...

Mai trece încă vreme de durere,
Ei sunt aceia care aici nu-și fac avere;
Voi oameni, oare nu cunoașteți diferența
Dintre acei care-și dau încă corijența,
Și alții clădindu-și suflul ce nu piere?...

Numai un Dumnezeu este în noi, întotdeauna,
Pierzi zilele, una câte una;
Numai la viață-am fost chemați și nu la moarte
Numai păcatul neiubirii ne desparte,
Răpindu-ți clipele pân' nu mai e niciuna.

poezie de din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lev Tolstoi

În ce rătăcire se află oamenii când depun toate eforturile ca să facă în viața lor schimbări care nu le stau în putere, ca să rânduiască viața altora, iar de dragul acestei false rânduieli se lipsesc de acea rânduire a vieții care e mereu în puterea lor și e singura în stare să influențeze viața altor oameni? Nu știu și n-am cum știu ce va fi cu mine, bun sau rău, ce evenimente se vor petrece. Știu sigur că întodeauna e bine să trăiesc moral, și pentru mine și pentru toți ceilalți. Și, știind acest lucru, voi jerfi oare ce e drept pentru ce e nedrept?

în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 34.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Dorințe

Aș vrea fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,

Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.

Dar, ce-aș putea iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?

Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine consult?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Te voi iubi și dincolo de moarte...

Mi-e tare grea impusa ta tăcere,
Acum când sufletul meu în ruine
Mai are numai lacrimi de durere
Din primăvara viselor cu tine.

Pustiul pătrunde pân' la oase,
Iar fumul despărțirii se întinde,
Când trec prin mine vorbele tăioase
Ce ard deși par flăcări muribunde.

De ce-ți mai caut oare amintirea,
Când de atâta timp m-ai dat uitării?
Și de ce oare încă-mi las iubirea
Să îți păzească ușa nepăsării?

Unde uit te văd numai pe tine,
Iar vocea ta strigă la tot pasul,
Și vai!... Dacă ai ști ce greu îmi vine,
Când zorii dimineții-ți fură glasul!

Precum pasărea Spin când piere,
Te voi iubi și dincolo de moarte,
Deși de azi, îmi iau 'La revedere'
De la un vis de care viața mă desparte.

poezie de din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Când?

Stăpâni de televiziuni,
De ce ne ghiftuiți cu crime,
Când sunt pe lume oameni buni,
Ce fapte rostuiesc, sublime?

Voi spuneți că noi asta vrem,
adorăm tot ce e slut,
poftă-n suflete avem,
Doar pentru răul absolute,

Dar ne mințiți făr-de rușine,
Din culpeș interes meschin,
Când ocoliți tot ce-i de bine,
Și ne-ndopați cu-al vieții chin,

Căci pe al nostru fond naiv,
Clădiți averi necuvenite,
Prefaceți tot ce-i negativ,
În teșcherele burdușite,

Și suflete isterizați,
În goana voastră după bani,
În loc ă ne civilizați,
Și să ne faceți mai umani,

Să ne sădiți în suflet dor,
De-nălțătoare fapte bune,
Să fim un minunat popor,
Să fim o mândră națiune...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Altfel de mamă

Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..

Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.

Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o ne fie...

Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!

Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parlamentul Rușinii Naționale (dominat de PSD) a încălcat Constituția și decizia CCR timp de 9 ani refuzând să pună în aplicare rezultatul referendumului din 2009, prin care poporul suveran l-a obligat să reducă numărul de parlamentari la maxim 300 (pamflet)

Ce fel de drepturi ai, române, ce fel de suveranitate,
Când Parlamentul ți-o ignoră, lipsit total de demnitate,
Când Constituția o-ncalcă, când mai presus el e de legi,
Iar pentru-a' sale interese, el face mari fărădelegi,

Când referendumu-ncălcându-l, în loc ca ei să se rărească,
Sfidând, făcut-au al lor număr ca și mai mult să îl sporească?
Ce fel de țară e aceea și cum să nu te înfiori,
Când Parlamentul țării este reprezentat de infractori,

Când legile ne sunt făcute de cei ce sunt nelegiuiți,
De cei ce legea n-o respectă și-n rele sunt așa hârșiți?
Ce țară oare e aceea, când de mulți ani neîntrerupți,
Chiar Parlamentul țării este reprezentat de mari corupți?

Ce fel de țară e aceea, ce fel e de democrație,
Când Parlamentul țării este cu mult mai rău ca o mafíe,
Când președinte al său este un infractor ce-i condamnat?
Cum să mai scoți obrazu-n lume, cum să mai fii român stimat?

pamflet de din Pamflete și satire (30 mai 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook