Hal... patriar...hal
Există castul bestial,
Adică bestia în alb...
Preafericitul nostru dalb,
Patriarhatul imoral!
E cel cu totul aurit
Topind și morților inele...
Bărbați, femei, încă-n obiele,
Ce-și pleacă lui capul, smerit.
E poli... trucul, plin de truc,
Ce joacă poli patrafir...
Un securist mai abitir
Ca frunza de stejar... De nuc.
E orto... doxa impostoare,
Adică, se erijează în cap...
S-adune averi cât nici nu-ncap
În catedrale încăpătoare...
... Ce-ar vrea, pe banii mei, ai tăi
Și apoi să spună "E de la mă-sa!"?
Cum și Merțanele-s carosa...
La Preaperfidul, vechi vulpoi.
N-are nimic din sfiiciune,
Lui Dumnezeu nu-i portavoce.
E animalul hâd, feroce
Se hrănind din înșelăciune.
E sfidător și întinde mână
Să i se pupe, să primească...
Că le el haina preoțească
E să-ți ia sângele din vână.
El, este șef de atâtea moaște,
De apa chioară din butoaie.
La proști, e aducător de ploaie...
Iar de nu-i dai, nu te cunoaște!
E plaga neagră de întreg neam,
Ce-l vrea ținut în neghiobie.
E cramagiu cu vin de vie
Și șef turist... de-al lui Adam.
E și de Mall proprietar,
Căci cu el toți o lasă moale.
E-autorizat să vândă țoale,
Icoane, lumânări... El doar!
Și-a luat păduri, mii de hectare,
Conace, vrea orașe întregi
Și-ți dă el loc să stai, s-alegi
La cimitir... Că-i căutare!
Nu-i numai o nouă relicvă,
Ieșită de-o hazna fetidă...
Este precum la pom omidă,
Ce din crez roade... o goală tigvă.
N-are nimic din duh, iubire.
El, Luciferul, doar urăște...
Ne-ar vrea și iadul să ni-l căște
El, Tartor la intrat, ieșire...
Se vrea la țara mea pedeapsă...
Blagoslovitul îl refuză
Către popor, cu minte obtuză,
Ce și-l slăvește... să-l slujească!
Și-a luat și aer de tiran,
El să ne spună cum să fim,
Cum să trăim, ce să citim...
Să fim mai troglodiți, aman.
Dar îl blestem și lui să-i fie,
Așa cum mie îmi dorește
Și, Dumnezeu să-l facă pește...
Cu abis de-ocean... împărăție!
Pedeapsa mea... la Preacurvie!!!
pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre alb
- poezii despre țări
- poezii despre șefi
- poezii despre zoologie
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre turism
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubit popor
Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!
Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!
Profundu-i greu la văz, că acela ce muncește
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește,
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!
Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neștiind că-i va fi luat, parșiv; născut și mortul!?
Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un "tun"; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească bătrân și fără stare
Și-atunci sunt "colectivi" să-l ia... Să nu-l mai... "are"!
Nici bun de gură nu-i și i-au sărit doar țambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin "chambre"
Și-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!
I-au luat povești, că zâne avea... și avea și Rege
Și hoții-mpălătiți din jilțuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-și facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de țigănie?!?
Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleșteul plin, popor să-și ia paharul
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!
Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus și tu să spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată să dai, nu să omori...
Doar să te-aduni iar gloată, că-i ști... Și să-i dobori!
Din slaba-ți cârcă, otreapă să-i faci... legați cu sfori!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre votare
- poezii despre timp
- poezii despre salvare
- poezii despre oameni buni
- poezii despre naștere
România dă-i tu azi
colț de rai atâți am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toți să bem din apa vie
floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie
România cu Ardealul
strop de rouă din Carpați
în români să-nscrie dorul
de-a fi toți oameni curați
Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem țintă căpătâi
și pe Mielul Glorios
îl vrem dragoste dintâi
de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timișoara
tot românu-n sărbătoare
să-și aclame astăzi țara
vrem viața cum ne-a dat
la toți Bunul Dumnezeu
traiul să-l avem curat
să-l slăvim pe El mereu
România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toți de Dumnezeu s-asculte
nu viața cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
și cum sfinții o urmară
sus privind și nu pe jos
România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta ființă
pentru El mereu să arzi
în El tu să ai credință
căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El al Tatălui Cuvânt
și-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi să fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veșnicii
prin credință dar se poate
azi prin El să fim salvați
sloboziți de vechea moarte
căci suntem răscumpărați
România dar trăiește
viața așa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplătește
de-a ascultat pe pământ jos
de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru țara răsplătirii
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfinți, poezii despre lumină, poezii despre curățenie, poezii despre creștinism, poezii despre România, poezii despre sfințenie sau poezii despre prezent
Persona non grata
Trădarea în persoană cu gând în necroză,
Minciuna bisată să împlânte psihoză,
Hoția ascunsă sub fața de înger...
Călău serial de-un sublim, pus în sânger.
Demon de putere exersată-n excese
Din mult înșelat de naiv... făr' să-i pese.
Viol de speranțe induse-n parșiv,
Mizerii-n cuvinte înspre drept... laitmotiv!
Hienă ce roade, la os, interese
Și-nfașcă peșin, să-l exporte-n adrese...
Canalie scârbă ce-ar arde și mamă,
Christos ar zidi, spânzura de-o năframă.
Veninul, ce piele străpunge cu ură,
Să vadă doar sânge, când inimă fură.
Pericol la țară, ce-o vinde pe-un leu
Și-n negru sfărâmă culori, curcubeu
De vis, năruit, al săracului biet,
Lăsând-i copiii pe drumuri... Ascet
Ce n-ar da la nimeni, că nu vrea să pară
Că are... Că lui nu paraua i-e chioară;
Averea neavută înainte-i căpușă,
Făcută colos din cadou de mătușă!
E el, asasinul din fund, malversatul
Rânjind că-i străjer pentru voi..." El e Statul"!?
Zăganul cu ochi de acvilă venală
Ce vrea țara LUI, doar a lui toată, goală
Și neam pustiit pe tărâmuri vecine...
Buboiul de rău, pretinzând "Vă vrea bine"!?
E bestia hâdă ce vinde chiar țară
Și voi, un popor, vă percepe în fiară;
Să moară oricine, doar el să respire...
Blestem de Satană, vă vrând nimicire!
E și-un colectiv, o partidă, partid
Puroiul politic stârpind individ,
O hoardă infamă ce-n rob vrea popor
Să-l aibă unealtă în cozi de topor!!!...
E el, diplomat, te vânzând la dușmani;
La el nu-i onoare, e-un număr de bani,
E hidra ce ia, nici nu știe ce-i plata...
Și întinsă-i pe-o țară... "Persona non grata"!
Țara mea, ce păcat... Și le vreau judecata!
PS
Doar numiți-i, c-aveți definit... entitatea!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre vulturi, poezii despre visare, poezii despre vecini, poezii despre trădare, poezii despre seriale, poezii despre sclavie sau poezii despre sat
Urât popor
Urăsc popor fudul că-i prost, mândru netot
și-mi ține țara în gropi și glod de-atâta lene,
iar prizonier mă zbat să-mi pierd spurcate gene,
căci mi-a luat drept și la ce-aveam și drept la vot.
Urăsc popor needucat, fără rușine
un cerșetor ce-și vrea doar mațul cât mai plin,
furându-și țara să se-ndoape cu peșin...
copii și-i vrea masteri și doctori din jivine.
Urăsc popor ce se încântă din minciună,
ce se-mplinește când pe altul îl distruge,
rânjind din spate de-un ghișeu și de-i ceri fuge...
Că "nu e el și de nu-ți place... dă arvună!"?
Urăsc popor cu mințile-n hipnoză sumbră,
hrănindu-și suflet din stropit cu apă chioară
din măturoaie, pupând moaște... Pus pe-ocară
de-i spui de hoți..."Că nu-s penali, au făcut... umbră"!?
Urăsc poporu' ce și-a ars boieri, conace,
uzine, fabrici, mi-a lăsat țară-n chirpici,
își pupă hidre comuniste, măscărici...
ce i-au dat gloanțe drept răsplată, gând rapace.
Urăsc popor ce-și tot bocește sărăcie
și-n nesimțire nici s-aleagă nu se apleacă...
vrea-n jur o lume lui să-i dea, "măcar oleacă",
să-l omenească, doar pe el, cu "omenie"!?
Urăsc poporul mitocan cu înalte școli
pline de mentori pedofili, conturi bancare
nu-n bănci de studiu, în umplerea de buzunare
pe mâzgăliri, teanc de diplome... "Multe... coli!"?
Urăsc popor, un autist ce nu se vede
orb, surd la tot ce omenirea a exersat,
că el e geniul, ce "Iisus l-a și lăsat"...
Făr' să-nțeleagă că-i lăsat... nu că l-ar crede.
E premiant poporul meu, "cel mai deștept",
dar n-a luat Oscar, e bun hacker, trage tunuri,
clonează cărți, ce nu citește... Bunu' îs bunuri
ce nu mai face... "E bunul țării...", un inept!!!
Bai nu-i că-i snob și că mă-njură... în înțelept.
12.12.2016
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre școală, poezii despre sărăcie, poezii despre superlative, poezii despre suflet sau poezii despre răsplată
Suferința
E de neimaginat...
cum programarea-i falsă,
nu merge tot rotund, cum pasă;
de jucător abil și bine antrenat.
Traseul este scurt...
și-i totuși, mult, mult, chin...
din nu știu ce putere ce-a creat destin;
căci nu-i alunecare, totu-i întrerupt.
Nu este recompensă...
oricât te-ai dărui să-ți fie lin,
norocul nu-ți surâde, de ești fin;
obstacole sunt, lumea e adversă.
Mai mult, e nedreptate...
nu e răspunsul la măsura ce o dai,
chiar de-ai dona din totul ce nu ai;
nu poți să te ajungi, la mult, la cantitate.
Balanță nu-i...
nu știu de este vreun criteriu;
când alții pot să vândă apa... deuteriu;
iar tu, nici pâine n-ai, pe masă ca să pui.
Nu-i totul roată...
căci unii au cumpărat bilet de înalt
pe banii tăi; nu se zdrobesc- chiar de fac salt-
iar ție abisul... doar atât ți se arată.
Nu știu morala...
căci chiar de binele mereu promulg
și cred inexorabil că-s produs de demiurg;
n-am nici-o liniște, nici fericire... viața-i goală.
Rămâne resemnarea...
adică nu mai cer nimic să am,
mai bine nu veneam și doar plecam;
sunt predispus să am nimic... doar vis și încercarea.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre pâine, poezii despre prăpăstii, poezii despre obstacole, poezii despre noroc, poezii despre fericire sau poezii despre donații
Întâmplarea
Furios nevoie mare,
Se gândește la-ntâmplare
Și nu poate să-nțeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-așa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiția la ea.
Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus
Că mătușa ei bătrână
E bolnavă. "Să rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă și vrea
Cât de cât a o-ajuta".
Și-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nțeles, a rezervat
Și la mare a plecat
Iute cu amanta. Da,
S-o-ngrijească de! că ea
N-are pe altcineva.
Toate bune... până-n seară
Când ah! inima să-i sară
Când, pe-o ușă din hotel
Au intrat și Ea, și El,
Ea nevasta lui, vezi bine!
El vecinul. Ah, Mărine,
Tare-mi pare rău de tine!
Na! că are-o grijă nouă:
Lasă că v-arăt eu vouă!
Cum adică, eu, mințit?
Chiar credeai că m-ai prostit?
Cum să-mi spui așa ceva
Când mai simplu îți era:
"Dragă, plec la mama, pa!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre seară, poezii despre mamă, poezii despre libertate, poezii despre intuiție, poezii despre inimă, poezii despre furie sau poezii despre căsătorie
Suflet
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!
Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!
Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!
Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre plăcere, poezii despre mișcare, poezii despre hibernare, poezii despre greutate, poezii despre ger sau poezii despre fum
Între meridiane
Pe țarina, meleag natal, când vii să stai,
Căci o visai cu gând copil, sau tânăr
Și nu-i ce-a fost; nu ți-e la cap, un umăr...
Nu poți fi doar o țintă, să tot dai!
Și întors, în lumea largă acceptat,
Așa cum ești, cu tot, cu tarele etniei,
Revii căutat, știi- doritul meseriei;
Măcar ești roata lipsă, din mers, neșchiopătat!
Doar gândul, iar himeră, îți tot spune
În zile de amurg, cu altă, altă boltă,
Că suflet ți-ar mai cere din nou, o altă voltă
Și dor, uituc de toate, stupidul, te răpune?!
Iar vis, ca orice vis, îl crezi un schimbător
Și lași un zi de zi, câștig, amici leali,
Zburând cu minți zălud, spre paria reali,
Din țara, toată rană, ce-și fură viitor...
Și nu găsești, iar, cine să-ți fie ascultare,
Că nu-i decât mocirlă piscina de înot
Și furtul de căciulă, cu mâna pân' la cot...
Nu e, decât narcisic, o rută... ci cărare!
Revii scârbit de tine, te pipăind ce ești
Și-ți juri, a câta oară, doar logică să fii,
Îmbrățișând pe-ai tăi și alți ferici, că vii
În țara ce te așteaptă; doar tu să o primești!?!
... Uitând de măscăricii, din naștere... prostești!!!
PS
Când țară n-are grijă de mine, individ
Și Stat de vorbe goale, ce tot eu țin, mă fură,
Iar un popor, ce-și zice că e, e-o făcătură,
Căci se complace, vrea, să-i vină rând rapid
Și "lui" să-i fie sus, la rându-i, să jupoaie...
Refuz, ca un berbec, să-i fiu în turmă... oaie!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre gânduri, poezii despre înot, poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre tinerețe
Andrei... Gheorghe
Avem toți proprii Dumnezei,
Așa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!
N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ștoarfe, false din popor-
Să-și ia cu barda, cu topor
Ascuțit spirit... de-un Andrei!
Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... țara lu' Andrei!
Există, să știți, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!
Nu va mai fi ușor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Și să-l arunci 'nspre fețe moarte...
Să stropești falșii... cum Andrei?!
De azi vor fi doar derbedei
Mai mulți, din adevăr să fure
Și, mai puțini onești să înjure
Meschini și hoți... Era Andrei!
Ce rară-i lumea de idei
Și va fi tot mai rar, mai rară
Să țină sincer la a mea țară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!
Mă închin la spirit de holtei
În gând și în fizic, în credință,
Cum încă îl am, Gheorghe, conștiință
De-un neam... Ce l-aș vrea tot, Andrei!!!
Te salutăm cu toții, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!
In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sinceritate, poezii despre porumbei sau poezii despre plâns
Atât de scurt
Un cuplu se trece de mână pe stradă
Cu plete lucind și scalpul de ace
Și alunecă ferm legănând vis să vadă
C-amorul există când lumea-i o pace.
Și cuplul se închină sub vechi pirostrii,
Ca apoi să renască copiii ce-au fost,
C-așa-și reamintesc din nou bucurii
Și viață înțeleg; "părinții au un rost!"...
Dar pâinea și acum se câștigă din greu
Și scalpul cu țepe se duce înrolând
Să fie viteaz pentru altul, ateu;
Ce n-are nici rugă, nici rai... n-are gând!
Drapelul revine pe-o ladă inertă
S-acopere răul ce-ar vrea răzbunat
Din bine ce-a vrut, lăsat scris pe-o copertă;
"Aș vrea de-azi să fiu omenirii soldat!".
PS
De ce n-am fi oare la fel, cum doar suntem,
Că toți din iubire ne naștem; un fruct
Ce lasă sămânță de drag... dacă vrem
Și căi peste poduri pot trece de-abrupt?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre păr, poezii despre poduri sau poezii despre pace
Dumnezeu este o ființă. Dumnezeu este o ființă separată de univers. Dumnzeu este o entitate separată de noi, dar ne cunoaște toate gândurile. Nu-ți imagina că Dumnezeu vrea să-i purtăm vreo credință și că vrea să ne sacrificăm viața pentru el. Dumnezeu este o ființă avansată, nu vrea să stăm în genunchi în fața lui. Dumnezeu nu vrea să ne simțim datori față de el că ne-a creat de aceea nici nu apare și nu ne spune nimic. Dumnezeu nu vrea să stăm să ne gândim la el și să spunem că viață este un păcat în fața lui.
Iustinian Cruceanu în Mintea condcue lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre sacrificiu, citate despre religie, citate despre imaginație, citate despre gânduri, citate despre cunoaștere sau citate despre Dumnezeu
Imigrant
E devenit aproape o rasă
Făr' de culoare definită.
"Exterior" îi este ispită...
S-a săturat, de viață "trasă".
Visează sigur motivat,
Câștigu-i doar mulțumitor.
Își face plan de viitor...
De unde e, s-a săturat!
Nimic nu vrea, nu mai îl leagă.
Renunță fără să clipească
La neam, la țara strămoșească;
Nu o mai vrea, nu-i mai e dragă.
Își vinde tot și pleacă-n lume
Căci fiu de neam, este hulit.
N-are nimic, chiar de-a muncit...
Nu-i dintre fortunați, nu-i nume.
Ajuns "aiurea" nu-i ușor,
Muncește mult, de se spetește.
Adună un pic, dar reușește...
Nu-i fericit, dar are spor.
Îi e dor de țară, sau de-o rudă,
Dar timpul trece, uită-ncet.
E drept, trăiește sobru, ascet,
Ban se câștigă greu, cu trudă.
Vine pe-acasă tot mai rar,
Pentru cutume, ce-a lăsat.
Prietenii l-au și uitat,
E ruda, ce aduce dar.
Are mâini roase de la muncă,
Dar are casă și mașină;
Putea să stea, el n-are vină...
Acasă-s hoți, știu doar poruncă.
De ce-i mai bine în altă parte?
De ce, noroc, au numai curve
Și n-are cine să-i perturbe!?
Ne pierdem neam... ne dorim moarte!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rude, poezii despre muncă sau poezii despre prietenie
Intrebare
- Ce-a vrut să spună autorul, oare?
Vouă, celor născuți în zodia-n care
Nimic nu doare.
Mirați-vă citeț și nu icniți
De-o fi s-aflați că autorul n-are
Decât vreo două, trei nimicnice dorinți.
Lăsați-i libere cuvintele să zboare!
El vrea să știe că în astă limbă
In care el vă știe auzi,
Iubirea nu-i, de fapt, o diatribă,
Ci că ce-l doare-i starea de-a iubi.
Mai vrea să strângă în pocalu-i rouă
Din zori de zi, când noaptea a murit
Si nu vrea multă, boabe vrea doar două:
Cea de-nceput și cea dintru sfârșit.
Mai vrea, de-ar ști că poate să-l audă
Cel ce împarte-n astă lume tot,
Să-l lase să-și închidă pleoapa surdă
Si ancora s-arunce împăcat în port.
poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rouă, poezii despre noapte, poezii despre dimineață sau poezii despre cuvinte
As vrea
As vrea sa nu mai fie lumea asta atat de rea
As vrea de as putea ca visul meu a l vedea
As vrea sa fi a mea,, tu cea mai frumoasa ca o stea
As vrea cumva ceva a se intampla
As vrea la usa mea faptura ta a aparea
As vrea sa ma mai hranesc cu privirea ta
As vrea sa mai gust dulceata ta
As vrea ca palma ta sa mangaie fata mea
As vrea doar un minut de s ar putea
Sa te aud cum spui As vrea
Ai fost singura fiinta din viata mea
Care reusea sa mi vindece toata fiinta mea
Doar cand ma privea
Doar cand imi vorbea
Doar cand ma atingea
AS vrea sa nu mai spun as vrea
De Florin Gaman 28.07.2019
poezie de Florin Găman (28 iulie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute sau poezii despre frumusețe
Aș vrea...
Aș vrea să fiu un vânt prin nuc,
Aș vrea la tine să ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.
Aș vrea să fiu un vânt prin stele,
Să te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, să te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.
Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.
Aș vrea ca apele să le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
Să se întoarcă în viața iubirii înot,
Să lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre trandafiri
Aș vrea ca timpul să se întoarcă în vizuina lui
ca un animal bătrân și învins
să își lingă rănile
să tragă țărână peste orele scurse
atât aș vrea
să se întoarcă
până la ultima nefericire
ca un animal lovit cu sabia în creștet
să se ghemuiască în durere
să își urle trecerea
de pe fața mea
atât
doar atât aș vrea
să-l văd cum se întoarce
cum își linge rănile
cum trage țărâna
ah!
timpul
da
timpul
cel mai feroce animal
și-a înfipt colții
în obrazul meu
mi-a despicat abdomenul
mi-a umplut de sânge amintirile
ah!
atât aș vrea
să se întoarcă în vizuina lui
să se acopere cu țărână
ca rănile mele să se vindece
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre nefericire, poezii despre durere, poezii despre bătrânețe sau poezii despre animale
Duhovnici
S-a adunat atât de multă, multă jale
Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,
Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,
Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.
Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor
Acum o masă, pe junime judecând atât de laic...
Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,
De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.
Se umflă tot mai mult zișii lui Dumnezeu slujbași,
Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari
Să fie numai ei, înconjurați de sărăcime, mulții nevoiași
Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.
E atât Hristos în aer, că noi îl respirăm, noi, ai săi fii,
Plini rugi îl venerăm tot noi, că-i suntem și ofrande.
Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâți copii
Duhovnicește, chiar de-i din amor, carnal și el... Oh, Doamne!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zgârcenie sau poezii despre foc
Suprema mreajă
... tocmai am stat cu Dumnezeu de vorbă, așa la o șuetă
și m-a-ntrebat cum mă mai simt, ce vânt m-aduce, de mai e planetă,
cu de-alde ai mei; dacă se mai ocupă cu onoare, cinste, cu iubirea
de semeni, de alții... altfel, dacă mai dau fără să ceară, mai crează fericirea,
iar bunătatea, ce-au primit-o-n dar, dacă o răspândesc, OM mai există
și gândul nu-i doar scop de-a fi mai mult de sine... de suflet mai persistă,
să nască pururi puri urmași... să-i îngrijească precum șoimul mesager,
să ducă crez că LUMEA-i mică rău de tot, ca să-și mai facă rău, e-un punct pe cer...
că-i este greu și lui, cu atât neant, să ne mai poarte atâta grijă, deja ne-am făcut mari
și nici pericol nu ne Paște, căci ne-a dat El un fiu martir, să n-avem adversari...
și-ntr-un final mi-a spus că pot să-l cred, să nu mă îndoiesc că ne vrea bine
sincer, nerăstălmăcit, iar dacă ură vrem, ne lasă-n plata sa și nu mai intervine,
fiindcă așa se spune; "nu poți lumina ce-i clar, căci nu se vede raza, doar se simte
de o lași să treacă, să dezghețe frost, că întunericul se învinge doar cu... minte!"...
... așa că i-am răspuns că-i totul precum vrea, că-s numai eu greșeala,
că nu credeam de fel c-ar fi totul perfect, mă închinând numai doar când boala,
sau nenorocul meu, în egoismul de-a fi cel ce reușește, cere, chiar cerșește,
uitând că spirit spune; "dacă vrei să ai, nu cere, lasă-te pe tine, dăruiește!"...
... și-am rămas singur, pe neașteptate, în noaptea lunei pline, stând pe plajă
cu ochi lucind spre apa ce se varsă-n cer... ce i se spune orizont... A fost o vrajă!...
... iară pe lanțul de la gât, în loc de cruciuliță am un cuvânt, lucind ca diamantul... "mreajă"!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre plată
Circuit închis
E "n-are"
pe stradă,
nici pentru mâncare
și-ar vrea să fumeze
... și n-are țigare
și face paradă
ținând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are rușine.
Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scutește din greu
și ban nu-l mai costă
și munca-i corvoadă...
și ciclu-i mereu
o viață onestă
de bun... derbedeu.
E totuși e-o hibă;
că nu mai rezistă,
s-a dus și nevastă,
copiii nu-l vor...
din casă colibă
și-a luat, c-a vândut-o
pe spirt
din canistră...
soți-a bătut-o
și altă năpastă;
s-a dus ajutor
și nu-i loc de vis,
că pat nu mai are
și casa-i un birt
și boala-i în floare...
Circuitu-i închis!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre mâncare, poezii despre fumat, poezii despre flori sau poezii despre copilărie
Inițiator?!
... începe oare început sau totu-i doar un ciclu;
cum mobila din lemnul de copac nu-i din semințe
născute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființe
și Dumnezeu ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă... e arbitru?!?
... și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,
nu-i oare om ce-ncearcă să devină un popor
dintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator...
că doar așa, nu-i un incest... și face lume, timp să-ncânte?!?
... și dacă cultivăm mereu, ne educăm unii pe alții genii
ce-nsămânțăm câmpii, cernoziom și apoi trăim din grâne...
oare n-om fi pământ așa cum ni se spune?...
că singuri ne săpăm culcuș final în cripte, de milenii!?!
... și câine, ce numim domesticul cu crez, că îi dăm casă,
nu-i doar sublim prieten, ci-i prietenia-n sine?!?...
că o deține, ne-a domesticit pe tine și pe mine,
în mai uman, mai răbdător, mai sincer!... lui, de noi îi pasă!?!...
... e oare cum Big Bang nedeslușit, amăgitor
în început ce n-are început din alt sfârșit
ce mintea nu concepe, din taboo ce-am încropit...
șă-și creadă singură neștiința de a tot-începător?!?...
... și-atunci ce simplu-i de-nțeles ce pare infiorător;
nu-i totul de la sine "inventat" ca o spirală ce se-nvârte
pierzând capăt și punct, căci nu le-avem, trăim pe unde scurte...
și-i prea pretențios, neacoperit... să ne-ncropim în creator?!?...
... sau poate idealu-i adevăr întâmplător
dintr-o iluzie că împreună, cu credință-n noi,
creeăm cu toții; vii, pe cei ce au fost, vor fi... și toți cei de apoi,
un univers în paralel?!... N-am fi realul inițiator?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tabu sau poezii despre lemn