Hei
începusem urcușul când...
Bine ai venit, Tristețe-doamnă, să-mi trezești
călcâiul
uitase
ierbile amare, frumoase... și oră ție îți deplâng
împietrirea
cadranul alb, minutarul răscolindu-ți cardinal
prin carne
.................
dintr-o suflare, ca și cum aș fi băut aceste cuvinte,
le-am întins foii!
.................
hei, nu eu
nu sunt baciul vostru, oi-litere, litere-oi,
nu vă pasc și nici călcâiul amintit nu-l dau
pășunilor străine... de astăzi, aveți
Tristețea păstoriță, ea vă mână,
vă smulge mieii vânzându-i abatorului chimic,
vă tunde și din lână
atât îmi împletește: un brâu și o mănușă
că doar o mână am ce știe a scrie
și numai o coloană îndoită iată
urc și nu mi-e greu la deal
găsesc în cale frânturi de ideal de aur
din vremea când am fost un tânăr faun... hei,
unde și cui mă lași, Tristețe, întoarce
oi și
călcâi
nu vezi cum șchiopătez?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre tuns
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre ore
- poezii despre oi
- poezii despre lână
- poezii despre idealuri
Citate similare
Hei anilor
Hei anilor! ce aveți cu mine?
Și unde oare... vă grăbiți?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu știți.
Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat și iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.
Pun în cuvinte flori și stele,
Parfum de crin și busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligență și noroc.
Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiți... neștiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteți doar simpli muritori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre metafore
- poezii despre lumină
- poezii despre inteligență
- poezii despre ignoranță
Hora unirii de unul singur
Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult
și de-atunci limba română
plânge și eu n-o ascult
Am cântat nu prea demult
hei deșteaptă-te române
iarba rea însă n-am smuls
doar neghina îmi rămâne
Hei deșteaptă-te române
căci din nou limba română
în cuvinte mici apune
hai să dăm mână cu mână
Să cântăm de nu-i prea mult
taci și tu că eu te-ascult
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre unire, poezii despre muzică, poezii despre România, poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre limba română, poezii despre imn, poezii despre cuvinte sau poezii despre Hora Unirii
Lecții de singurătate
Mi-am luat copiii de mână
Și i-am dus departe, departe...
Au simțit lumina cum se sfărâmă,
Cum viața devine-nceput de moarte!
I-am dus la cimitir, la cruci
Să atingă trecutul sub nuci
În cântecul amar de cuci
Acolo unde părinții ți-i duci...
I-am luat de mână și le-am pus în palme
Lacrimi cu lacrimi (miezurile atâtor drame)...
Și le-am spus să nu atingă umbre reci,
Ci doar amintiri vii prin poezii și poteci!
... Și tu, soție scumpă, ține-mă de mână!
Abisuri lăuntrice mă surpă mereu!
Vezi, viața mi-e tot, tot mai străină...
Iubit sunt doar de Bunul Dumnezeu?!
... Și tu, umbră solitară într-un timp-verdict
Cum lași viața mea atât de stranie și-amară
Când nu mai știu de cine-n lume-s iubit,
Cu cine să împart VIAȚA, scumpă comoară?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre soție, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, lecții de engleză sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Haita
îmi dau picioarele din... mână în mână
ciobanii peste gardul de nuiele de la stână
(sunt lupul X am venit să, hei, rup miorița)
ei conlucrează: îmi trec picioarele patru
în față patru în spate patru pe stânga
patru pe dreapta (?!) sunt lupul păianjen
rup ever oița: o pun într-o plasă de ra
fie apele repezi, ale ierbii, ah, până la
brâu, trec prin păduri cu sacoșa în mare
sezon de împerechere a frunzelor cu
nervurile buzelor eXaltat ruginii care latră
haita de ciobani - în eXcelentă sculare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păianjeni, poezii despre păduri, poezii despre picioare, poezii despre lupi, poezii despre frunze, poezii despre câini sau poezii despre apă
măcar
Bună ziua, cititorule, dă-mi mâna ta
printre aceste șiruri de cuvinte care
deseori îți decojesc rănile și prea rar
ți le ling
Să mă ierți
când răsucesc virgule în carnea verbului «a păsa»
până ce dau de numele tău
Tu ești acela care vede
poezie, zbatere gemând sub literă
este doar meritul tău că în muchiile foilor
profilezi poetul care nu voi fi niciodată
în realitate
am și eu ceas la mână
asemenea ție înjur și îmi caut
rugăciunea pe măsură și dau
cu râsul-plânsul de pereți, de podele hei, cititorule,
dacă te-aș întâlni, ți-aș săruta mâinile și sprânceana
probabil vei căuta să mă convingi să renunț
la scris docil te voi împăca și voi poetiza
prin pantomimă, imitând zborul zilei de pe urmă
a unui fluture într-o grădină cu flori
grădină pe care cu mâna mea ți-o voi crea
acum îți spun doar bună ziua și
măcar de ți-ar fi
măcar de ne-ar fi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verb, poezii despre sărut, poezii despre sprâncene, poezii despre realitate sau poezii despre pantomimă
Să mă trezești, eu încă dorm...
Să mă trezești, iubite, cu zăpadă
Și să mă ningi cum numai tu mai știi,
Cu dorul tău ce l-am pierdut pe stradă,
Când încă mai erau ciorchini în vii!
Să-mi amintești colinda necântată,
Din seara de Ajun. Te-am așteptat!
Ningea cu alb, ningea ca-tr-o sonată,
Dar, tu în altă lume ai cântat.
Și aripi ți-ai crescut, ca în poveste-
Pe ale mele mi le-a retezat
Un vultur ce pândea flămând pe creste
Și eu cu tine nu am mai zburat.
Mi-s rănile și-acuma sângerânde
Și niciun înger nu găsesc să-mi dea
Vreun zbor de prin icoane muribunde,
Sau doar o aripă de catifea.
Să pot să te găsesc în noaptea sfântă,
Când, doar atunci, minunile-ar putea,
Să-mi fericească așteptarea frântă
De imposibilul din mintea mea.
Eu încă dorm, iubite, mi-e mai bine,
Să nu mai văd cum ninge abuziv.
Troiene te-au ascuns în alb, de mine-
De ne-am putea trezi în rogvaiv!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre aripi, poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre vulturi, poezii despre somn, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Unda de șoc
Da! Găsesc că îmi stă bine cu o pălărie
cu boruri din fontă de nuc
fără pană de melc dar înceată
ca iubita unui haiduc.
Da! Găsesc că îmi stă bine cu o mănușă
din pielea mea asprită de pământ
fără frică
să mângâi
un cuvânt cu un alt cuvânt.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu părul pe păr adormit
să mă tragi de el când îți vine
și nu am venit.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu mine
la așa depărtare
aproape de tine.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre iubire, poezii despre haiducie sau poezii despre frică
CEL MAI FRUMOS NEBUN
Stau cu luna în poale și Dumnezeu într-un colț. Un
paparazzo mă urmărește pânâ-n talpa iadului. Unde mi-s
dracii, cuminte n-am cum să fiu. Moartea mi-e clară,
semnul lui, luminos. Am să-l găsesc, am să bat din picior
și din oglindă o să apară, cu frezii în mână, cel mai
frumos nebun, în piele de șarpe:
Tace, stă culcat pe spate printre rochiile și pălăriile
mele cu ochii închiși. Știu la ce se gândește atunci
când zâmbește ghiduș. Scrie despre iluminare, despre
un cap de mort. Sunt sigură, bărbatul acesta nu va ceda
niciodată nervos. Poate doar atunci când am să-l rog
să-mi scoată ciobul de sticlă din călcâi.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre șerpi, poezii despre zâmbet, poezii despre superlative sau poezii despre rochii
7
da, sunt fericit așa
și ce dacă nebunia tot așa se manifestă când
nimeni nu știe să-mi spună ce-i... bunia...
fericirea când mă smulge ceva din oceanul lumii
și mă transformă într-o lacrimă
fericirea când umplu golul din ochii mei cu oameni
fericirea când știu să dau tot așa cum știu primi
fericirea că am simțurile vii
fericirea opririi oricărei exaltări ecou din aplauze
fericirea să văd clipa un alt început cu tine
iar adevărata fericire mi-ar fi să fii tu fericit mai mult
decât iritat de cum sunt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre început, poezii despre simțuri, poezii despre ocean sau poezii despre nebunie
Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama și de la Înalta Curte de Casație și Justiție că a plagiat la doctorat (pamflet)
Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-a ieșit cam țigănos, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie și ce vânt!
Țigănos și la culoare, hei, ce ploaie și ce vânt,
Țigănos și-n comportare, hei, ce ploaie și ce vânt!
Pe măsură ce creștea, hei, ce ploaie și ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când rușinea s-a-mpărțit, hei, ce ploaie și ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie și ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie și ce vânt,
A lipsit c-așa a vrut, hei, ce ploaie și ce vânt!
Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie și ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie și ce vânt;
C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie și ce vânt,
L-a negat și-n tribunal, hei, ce ploaie și ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie și ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie și ce vânt!
Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și în gură cu sudalma, hei, ce ploaie și ce vânt,
Și-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie și ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie și ce vânt!
Vai, sărmană-a noastră țară, hei, ce ploaie și ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie și ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie și ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie și ce vânt!
pamflet de George Budoi din Plagiere și Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete și satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre plagiat, poezii despre justiție, poezii despre vânt, poezii despre rușine, poezii despre ploaie, poezii despre obrăznicie, poezii despre nerușinare sau poezii despre mamă
Vulcani de nestins se năruiau
Hei, hei, hei sunt aici lângă tine
Mă ridici prin tine
Mă strigi, eu răspund
Și mă cuprinzi
Te strig din stacojii timpuri
Când inimile erau aprinse
Vulcani de nestins se năruiau
Ridică-mă din tainice emisfere
Pot fi a ta iubire pură
Ce te aprinde uneori ca o scânteie
Vrei să-mi vezi orizontul?
Eu te-am condus spre ochiul viziunii
Te las pe tine să-l explorezi mereu.
Tu ești al meu, din fragedă pruncie
Eu sunt a ta, mireasmă uneori.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre viziune, poezii despre inimă sau poezii despre copilărie
Nimic nu e întâmplător
truism. clișeu. simplă constatare,
conștientul identifică sursa plăcerii prin miros
și el are mirosurile bine definite, păstrate în sertare
ca să nu se amestece
inconștientul trebuie să vadă ca să știe
și cu cât vede mai mult
cu atât mai puțin știe
doar cel orb pipăie. pune mâna, ia pulsul
miroase, gustă. vede nevăzutul
și cade dintr-o extremă în alta
dacă te uiți în mâna care scrie
o să vezi o altă mână care scrie și înăuntru o altă mână
și cuvintele curg fără să privească în urmă izvorul
tăcerile sunt șiruri lungi de așteptări
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre puls sau poezii despre plăcere
Râd în sinea ta
o tristețe cu chirie
mă învăluie pieziș
și nu e cine să știe
Morții cum se cere-un bis!
mi-e amarul albăstrui
și aș râde-n sinea mea
dar prefer a nimănui
poate fi a ta sau... ba!
când mă vezi așa năuc
și cum râd fără motiv
iau tristețea și o duc
nisipului... adeziv
var sau clei, orice lipici
să ridice acoperiș
cerurilor ăstea mici
râsul Morții pe furiș
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre nisip, poezii despre chirie sau poezii despre albastru
Înțelesuri amare
Am fruntea pietrei,
înrourată-n tăcere. Rugă am rostit
pentru aceste înfloriri
baletând
în înțelesuri amare.
Ce zile faste mi-am ales
s-aștept iubire
pe false coridoare?
Ale cui sunt mâinile
și ochii acestui
chip tulburat?
Astăzi,
nici păsările,
nici ploile
nu mă mai recunosc
și... știi doar,
soră geamănă
le-am fost...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre păsări sau poezii despre mâini
Călcâi de piatră
Din os de neputință și ochi de leac astmatic
Îmi țes călcâi de piatră brodat cu fir de cer,
Croiesc ciorapi din sălcii, din stufăriș sălbatic,
Să-i pot purta prin lume, pe drum de zi, lejer.
Iar spini de-mi ies în cale topesc banal de ciudă
Sfârșind sub talpa crudă nepământesc de grea,
Din neumblare vărs ulciorul plin de trudă
Spre-a-mi fi desert vreodată la masa cea mai rea.
Îmi pierd în sâmburi miezul și-l caut printre oase
Amețitor de tainic îmi râde din călcâi,
Sub preșul șters al zilei sunt vremurile roase
Și date cu aghiazmă ca eu să le tămâi.
Nu-i timp de-ntors călcâiul din șaua neuitării
Și nici de ligamente de înnodat absurd,
Aștept să pot răpi un veac al nerăbdării
Să ies din piatra-n care anevoios mai zburd.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre absurd
Mamă - dulce nostalgie
N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cum mă simt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, să mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu mă apasă vremea.
Acum, când mă-întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi mă cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre țări, poezii despre sat, poezii despre mâncare sau poezii despre fotografie
Noaptea când...
Unde te ascunzi
de unde să te chem să-mi răspunzi
din oceane din viroage din stânci,
din tăcerile mele adânci,
de unde să-ți dau formă lumească,
te aștept cu ochii ruguri de iască,
câteodată la răspântia unei ore neclare
te-am bănuit ca o plantă umbritoare
dar când am întins mâna ai dispărut
în ce licoare stranie te-am băut,
de unde-ți știu cuvintele, răspunde,
de unde te știu, că nu te găsesc niciunde?
poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre plante sau poezii despre noapte
Când mi-e dor...
Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre versuri sau poezii despre trenuri
Surâsul tău
La ora 4 mă privești,
Mă pregătesc să prind mulți pești,
Surâsul tău, oceanul planetar...
Când mințile nu mai gândesc,
Orice aș cauta pe tine te găsesc,
E nefiresc?
O mână rece spune adevărul,
Cu mâna caldă vreau să - ți ating părul,
Cu pași mărunți simt că te apropii,
E doar un vis sau e magia
Dimineții?
Nu știu să cred în forța întâmplării,
Cuvinte vin din valurile mării,
Emoțiile dansează pe buzele tale,
Te iau de mână și tu mă urmezi agale.
Unde vom merge, unde am fost?
Nu știu nici eu să dau răspunsul,
Azi florile nu sunt în post,
Așa că vreau să-ți văd din nou
Surâsul!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre planete, poezii despre pești sau poezii despre forță
Stări
Doamne, când mi-e greu, eu nu mă rușinez
mă rușinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocnește permanent în rugul stins de mine
Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin și soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare
Doamne, uite, știu că am să mor și eu
dar unde, când și cum - nu-mi dai să știu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....
poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, poezii despre ezitare, poezii despre existență sau poezii despre Soare