Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Vadim Tudor

Noaptea Valpurgiei

Motto: "Ghicit în palmă. Bobi. Cafea. Tarot.
O să murim cu toții, asta-i tot."

Târziu am învățat, din școala vieții
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictând cu semnul "Interzis" pereții
Tot timpul la respect să-i ții pe draci.

Nu-i bine să te duci la vrăjitoare
Puterea lor nu-i de la Dumnezeu
Tovărășia lor amăgitoare
Te osândește la păcat mereu.

Nu crede-n ele, fugi mâncând pământul
N-au ajutat pe nimeni, doar minciuni
Fii bun creștin, respectă-ți jurământul
Să nu sfârșești la casa de nebuni.

Țigăncile cu salbe mari, de aur
Îți află punctul slab de la-nceput
Îți dau să bei fierturi de maci și laur
Îl cheamă, din adânc, pe Belzebuth.

Te duc la baltă noaptea, în pustie
Fundal sonor de bufnițe și ciori
Ies aburi din ceaunul cu leșie
Valpurgia te scaldă în sudori.

Te ia cu un leșin la lingurică
Ce stranie e bezna de Sabath!
Și pentru-această porție de frică
Mai dai și bani și umbli ca drogat!

Ce-i de făcut? Cum scapi de duhuri rele?
Chemi popa cu aghiasmă și cu mir?
Lumea de azi e de moravuri grele
Face ospăț și sex și-n cimitir.

Tu Biblia citește-o, unde Saul
Pe Samuel, din slavă, l-a chemat
Te ispitește presa, cinemaul
Televizorul ăsta blestemat.

Mass-media e plină de reclame
Negoțul cu iluzii e pe val
Și mai ales femeilor li-e foame
De sportul ăsta vechi și infernal.

Prietene, eu te învăț de bine
Nu-L mânia pe Dumnezeu din cer
Te rog să nu dai cinstea pe rușine
Strigoii ăștia pân' la ziuă pier.

Magie Albă sau Magie Neagră?
Nu-i nici o diferență, tot un drac!
Nu vindecă nici cancer, nici podagră
Nu scot argintul viu – doar rele fac.

Hai să-i dăm foc Satanei când e-acasă
Să ardă păduchelnița vârtos!
E-un singur leac la boala rușinoasă:
Credința vie în Iisus Hristos!

pamflet de (2 mai 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Corneliu Vadim Tudor

Arta Educației

Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
fii curat la suflet și la trup
Iar viața ta să n-o măsori în zile
Ci-n fapte bune precum mierea-n stup.

Tu pe părinți îi asculți orbește
Privește doar ce sacrificii fac!
Cu fiece copil pe care-l crește
Un om își taie-o cruce în copac.

Pe dascăli să-i cinstești cum se cuvine
Fără de ei tu nu ești om întreg
Poate că unii-s mai săraci ca tine
Dar jertfa lor doar zeii o-nțeleg.

Tu să saluți întâiul, pe oricine
Fii respectuos, și-ai să primești respect
Nicicând să nu dai cinstea pe rușine
Privește-n ochii tuturor, direct.

Ferește-te de anturaje rele
Sunt pline pușcăriile de cei
Ce-au săvârșit păcate mari și grele
Influențați de niște derbedei.

Nu lua ce nu-i al tău, nu pune mâna
Pe bunurile altuia, îți cer
Petrece-ți ora, ziua, săptămâna
Știind că Domnul vede tot din cer.

Nu suntem singuri, îngerul de pază
Ne stă alături, fără un cuvânt
Ne apără și ne supraveghează
Din sfântul leagăn până la mormânt.

Atunci când o să crești și-o să-ți iei zborul
Fii bun ca pâinea caldă, nu uita
Și-acelui care-ți cere ajutorul
Dă-i mâna ta în clipa cea mai grea.

Este atât de multă suferință
În fiecare zi sunt tragedii
Lumea își pierde bruma de credință
Chiar pe Hristos, din nou, L-ar răstigni.

Istoria s-a-ntors la barbarie
Holocaust uman și animal –
Nu-ți pierde firea, Biblia să-ți fie
Și pavăză, și etalon moral.

În tot ceea ce faci, tu te gândește:
Iisus ce-ar fi făcut în locul meu?
Și negura atunci se risipește
Și ploaia se transformă-n curcubeu.

Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
Lui Dumnezeu dă-I slavă ne-ncetat
Și vei trăi în veci, sătul de zile
Și ai să fii un om adevărat.

poezie pentru copii de (8 septembrie 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Elena Farago

Nu-i nimeni

Nu-i dor, și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...

... Și nu ți-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ți s-o fi gândind altcine
Târziu îți pare-o șoaptă ce inima ți-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge...
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
nu-ndrăznești nici capul să ți-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii...

Și când pe alte țărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și când pe alte țărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.
Corneliu Vadim Tudor

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, și nici să greșești
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primești"...

Fericit omul bun, și frumos, și curat
Iisus Hristos și pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor și pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viață
Avere, trufie măreaț㠖

Dar nu și credința în Domnul Iisus
Care pe toți ne iubește nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul și sufletul și-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

Fericiți sunt acei care dau la sărmani
Un blid de mâncare, o haină sau bani.

Nu-i lăsați cu mâna întinsă și goală
Ei vă judecă aspru, cu lacrimi și boală.

Nimic nu vă costă faceți un bine
Înmuiați-vă inima, nu vă fie rușine.

Iisus nu vrea jertfă, ci milă ne cere
Iar mila e-un veșnic izvor de putere.

Fericiți cei ce se roagă la pronia cerească
Nu să ceară ceva, ci mulțumească.

Tatăl Ceresc nu primește petiții
Ca un funcționar la ghișeu, vanitos și ros de ambiții.

El știe prea bine ce ne lipsește
Nici o viață nu se termină în coadă de pește.

Totul e limpede pentru Judecătorul Suprem
Eu știu cum lucrează, mă smeresc și mă tem.

Fericit cel ce-n zori de zi se trezește
Și păsările cerului, cu mâna lui, le hrănește.

Își împarte cu animalele pita
Căci ochiul stăpânului îngrașă vita.

Le adapă, le vorbește cu drag
Cheamă și-un doctor, de-i vreun câine beteag.

Apărați vietățile firii de rele
Poarta Raiului or vi-o deschidă doar ele.

Acei ce ucid, sau torturează animale
În lumea de apoi vor avea parte de chinuri infernale.

Fericiți și acei care zilnic cinstesc
Pe mama și pe tatăl lor pământesc.

Nici pe dinainte să nu le treacă
Din chipurile lor – icoane facă.

Să-și iubească și copiii dați de Dumnezeu Sfântul
Pentru a se înmulți și a umple Pământul.

Fericiți și de-a pururi binecuvântați
Fie aceia care sunt oameni adevărați.

Cei care au bun-simț și onoare
Cei cu caracter nobil și tare.

Fugiți de lichele, ocoliți pe nebuni
Nu stați cu gura căscată la moara lor de minciuni.

Iar dacă vrăjmașul încă nu se dă dus
Puneți mâna pe bici, la fel ca Iisus.

Nu-i contra Bibliei, sau dacă-i păcat
Vi se iartă, că mult ați răbdat.

Fericiți chiar și cei nefericiți
Fiindcă Domnul așa ne încearcă, știți.

Iar după o grea întristare
Negreșit, vine răsplata cea mare.

Fericiți cei ce mor și se duc la cei dragi
Călăuziți de o stea, precum biblicii Magi.

Atunci, ca-ntr-o pictură renascentistă
Vor înțelege că moartea, de fapt, nu există.

Că lumea în care intrăm e mai bună
Și-n ea nu e loc de păcat și minciună.

Ferice de cei care cred cu ardoare
Dumnezeu nu a făcut nimic la-ntâmplare.

Aceste cuvinte le citiți
Duminica, după ce la biserică vă spovediți.

Când clopote plouă cu aur de sus
Bucurați-vă! – spune Domnul Iisus.

poezie celebră de (2 mai 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Nu-i nimeni

Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...
(...)
Și când pe alte țărmuri te-o inveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de
Adăugat de Brătescu Teodora VasiliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Labirint...

Îmi place creierul... pane
Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit.
E diferența de la geniu, la smintit;
Căci dacă el nu e... nu e nimic.

Îl venerăm cu toții... "alimentul",
Ce ne menține, treaz și productiv,
Ce ne separă bunul, de nociv;
Și-n reușite este... instrumentul!

E gelatină pură, de-energie,
Ce-și schimbă fire în metamorfoză...
Cu ea, creezi mii de poeme, proză;
Îți-asigură, de-ți meriți... efigie!

Tot lui, i se mai spune minte,
Căci adevăr separă, de minciună...
Îți spune, de alegerea e bună,
Și lucruri ce le faci; de sunt păcat, sau... sfinte.

Cu el e cert, că poți să faci un ban...
Îți spune, start, și unde să oprești,
Să nu fi prost, dar nici să nu jignești;
Te învață fi drept, sau nu... fii infam.

El te ridică, sau te pune jos.
Din ochi te învață, dacă clipești,
Ca câștigi ceva, de șmecher ești;
știi, cum profiți, să ai folos.

Cu el te-ajuți, din mâini cu stil să dai...
bați în ritm, sau să lovești mai tare...
Să dai plăceri, sau să-ți păzești onoare;
furi, de ești un hoț... dacă nu ai.

Tot el te-ajută, avantaj scoți
Din clinciuri, sau... neprevăzut...
Dintr-un nimic, devii un cunoscut;
Din neajuns, ajungi și tu, poți.

El e cel ce discerne, tot ce vezi;
De-i adevăr, în multul de minciună...
Să nu confunzi, ce-i pe Pământ, cu Lună,
afli, dacă trebuie crezi.

Cu el te naști, dar zero-i la început.
De nu îi dai exemple, cum facă
Te lasă baltă; n-o să ai răsplată...
Rămâne nul, cum meciul... ne bătut.

Nimic nu face, dacă nu-i impuls.
Îți aparține, să ți-l crești treptat...
Să ți-l educi-în colos nemăsurat;
Să-ți dea mister, fii, de nepătruns...

Te învață, dacă vrei, cum conduci.
Îți poate pune lumea la picioare...
Nu se consumă; imun la ce te doare,
El pe naivi, ți-arată cum să-i duci.

Dar știe și conducere leală,
Dar tot cu scop; să-ți fie ție bine.
Căci n-are, niciun gând, pentru oricine...
La el, nu-i diferență; sănătos, sau boală.

E partea machivelică din tine...
Aceea, ce n-arată cine ești.
Te învață câștigi, spunând povești;
La alții, să faci rău... și ție bine!

Concluzia-i că, dacă nu-i... nimic nu e!
El face diferența, dintre-un tâmp, sau geniu...
Să-l studiezi, îți trebuie un mileniu;
De aceea îmi place, creierul... pane.

poezie de (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeile sunt doar ca ele

Femeile sunt ca vulcanul,
Care erupe când vrea dânsul;
Când râd prea mult, le-apucă plânsul,
Când plâng prea mult, își pierd aleanul;
De-atâta plâns, le umflă râsul,
De-atât alean, golesc oceanul.

Dar ele-s forța lor lumească
Și fac ce vor cu ce vor ele,
Nu au nici țărmuri nici zăbrele,
Nici ceas de-l rău, nici gânduri rele,
Ci doar o poală de surcele
S-aprindă-un foc să se-încălzească.

Un rug cu ochi de semanteme,
Sau doar o singură scânteie,
În vechi palate și-n bordeie
Ca o mirabilă idee
Din focul sacru de femeie,
Aprins pe-același vechi dileme.

Și ard cu jar cum ard tăciunii,
Se coc ca strugurii din vie,
Sunt tot mereu ce vor fie:
Un râu frumos cu apă vie
În zori, la prânz și la chindie
În soare sau în umbra lunii.

Dar sunt frumoase, luare-ar luna,
N-ai vrea vezi pe rug niciuna.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

O lege veche spune ...

O lege veche spune să nu scrii
De rău, nici despre morți, nici despre vii.
N-ai nici un drept cu piatra tu să dai,
Să-i spinteci, trași în patru zări de cai
Și nici pe roata vieții să îi tragi,
În văzul lumii, fără de nădragi,
Făcându-i de ocară și rușine.
Cu ce au fost ei mai prejos ca tine?!
Nu ești Hristos și chiar dacă-ai fi fost,
pedepsești păcatul n-are rost.
Nu mai fi unul dintre cei zeloși!
Ești tot din tagma lor de păcătoși...
bine și tot zelul tău îndreaptă,
Mai trece-n catastiful vieții-o faptă,
Pe la azile sau orfelinate,
dăruiești din roadele-adunate!
Un zâmbet, pentru cei năpăstuiți,
O mângâiere, pentru cei loviți
În soarta lor, ce mai că îi omoară,-
Pe pământ, dăruind, îți strângi comoară.
Nu pune preț pe strânsura deșartă
Pe păcătosul tău semen îl iartă,
Că toată lumea bună e de plată,
Când o ajunge sfânta judecată.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Rugă pentru albine

Te rugăm, Doamne, să nu dai
Și-o pandemie in albine,
Căci ele fac din pământ, rai
Și-n lipsa lor n-am duce-o bine.

Când pere dulci din peri nu cad,
Nici din alți pomi, altfel de poame,
Pământul nost' ar fi un iad
În care am muri de foame.

O floare n-ar rodi în pom
În lipsă de polenizare,
Va dispărea și-ultimul om,
Când nu va fi cultura mare.

Te rugăm, Doamne, să nu dai
O pandemie în albine,
ele din pământ fac rai
Și-n lipsa lor ne-am duce... Bine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Zâmbiți, vă rog

Ne stresează piramida
Care pare mai înaltă,
Și obida ca omida
Sastisite stau în haltă

Unde este impiegatul
ne miște de pe șine?
Când fac mâțele șpagatul,
Moare lumea de rușine

Asta-i: nici o bucurie
Neplătită îndeajuns
Când mi-aduc aminte mie,
Nu mi-a stat bine nici tuns

Lăsați gluma la o parte
Domnilor, cât mai e timp
Cumpărați rapid o carte
De intrare în olimp!

Spuneți-mi că nu se poate
Și întorc lumea pe dos
Cine n-o să dea din coate,
O dea din gură fără de folos

Ziua când îți rupe graba
Lumea haina pe din dos
Mai bine să stai degeaba,
Decât lucrezi fără folos

Priviți la băiatul acela cuminte
Cum se uită la noi de sfios:
El l-a învățat pe Arvinte,
Să-și lege pantalonii mai jos

Și la urma urmei, dacă
Am ajuns de tot povară
Numai vorbele de clacă,
Nu ne scot din baltă-afară

Cine otrăvește mărul
Nici nu știe, nici nu-i pare
Rău, dacă ne cade părul,
Ziua în amiaza mare

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Locul adevărului

era undeva între cer și pământ
acolo se topește soarele
în mâinile îngerilor
femeile poartă rochii albastre
din zâmbetul lor se nasc stelele
la ele ne uităm noaptea
între cer și pământ se cuibărește
fericirea noastră când iubim
acolo zburăm când reușim
evadăm din lumea asta
te întrebi unde ești dacă nu-i cerul?
poți înoți și să zbori
mergi încet
sau
sau
să fugi fără simți nimic
locul ăsta nu e raiul
nici iadul nu poate fi
aici se pliază spațiul
și dacă pășești dincolo de linie
ești un copil sau
un adolescent îndrăgostit
de femeia cu rochie albastră
sau
sau roz
ești vrăjit de această vrăjitoare
care te poate distruge
te întrebi ce-i locul ăsta
unde te simți cu adevărat fericit
unde levitezi în jurul trupului
și plutești deasupra ta?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Ignea

Constanță

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfătoși prieteni

Ca la bătrâni, dacă nu-i ai
Să-i cumperi, că oricum te costă!...
Și pe nevastă s-o faci fostă
Și de nu au, tu le dai?!?

Veșnic prezenți în a da sfaturi
Nu-și fac din rezultat probleme,
la eșec n-au de ce geme;
Singur te cureți de rahaturi!

Nici pentru bani nu-ți sunt credit
tot ei au mereu nevoie
Să-i ții nătângule dom' Goe...
Din ei să-ți facă un audit!

De vrei să-ți iei mașină nouă
De lux, cu șarm decapotabil;
"E cum de n-ai indispensabil
Pe ploaie, iarna sau pe rouă"!?

Poți tot să spui; n-ai bani, ți-e rău,
De-n urmă ești cu minte, rate...
Răspuns e; "dacă-i sănătate
E și spital, e și bulău"!?

De-ți sunt și la servici, colegi,
Te poți baza că-ți pun o pilă
La șefi; că tot le plângi de milă
Și-i lauzi... Ei te rad, nu-s blegi!

Așa că ține-te de gură
Până și dinți de ți-or cădea;
de lătrat e vreo cățea
Sfătoasă... și de mușcătură!...

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar un joc

Să-ți pui în evidență lenea, blazarea, sila, chiar prostia,
Când te întreci s-ajungi un scop, ce e și altuia, același,
N-ai nici respect, nicio rușine, de așteptări, în bagaj ce lași...
Nu-i alt răspuns, mai idiot; "că-i doar un joc", acefalia!

Și când ești simbol de-o speranță și la mulțimi înflăcărate
Ce te adulă, îți cântă imn, își dau și pic ce au, un vis,
Nu-ți cer să lupți cu munți, cu mări, să te vinzi prin vreun compromis...
Iar tu lași baltă, fugi, te ascunzi, zici că nu poți... e-o lașitate!

Când oricine deasupra e, mai bun, înalt, deștept, frumos
Și nici ales de-un miliard, se luptă pentru-ai săi, o mână,
Iar tu, cu-ai tăi neisprăviți, te porți ca o lichea, n-ai vână...
Deși cei mulți, din sacrificiu te țin, s-ai... Puți, jegos!

Când n-ai mândrie să te arzi, de dor, de drag, cu ardoare, foc,
Să te emancipezi mereu, s-ai țel înalt, măreț fii,
lași orice... un altruist să te dai tot, cu ce deții...
Nu meriți mă reprezinți, pe mine, țară... "doar un joc"!

Nu știu nici Africa de are, arabii, triburi de Amazon,
Mai mult dezgust de muncă, trudă, de stăruință învingă,
Decât o șleatcă de bețivi, putori, ce sticla știu lingă...
Cu așa o lipsă de onoare, de cinste goi... cu prost blazon!

Speram fiți mai mondiali, -mi scrieți nume-n Pantheon...

PS
Dedicat unei adunături, la care minte-i e-un balon gol,
Conduși de laia eminență, țâfnos π... țurcă... Fanfaron!

poezie de (16 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miez de noapte

Scriu versuri și atât.

dorm nu pot deloc

și-aș vrea să mai visez,

-mi amintesc primul sărut,

când timpul s-a oprit în loc.

Să-l recreez...

.

Noaptea m-acoperă

Iar eu mă pierd în vers

precum într-un abis.

Privirea- i ca o negură

și mă apuc de șters,

căci nu-i nimic de zis.

.

E prea mult haos.

Mă-nvârt în jurul meu

și tot nu mă găsesc...

Va fi și mai frumos,

dar nu chiar curcubeu.

Oricum, de pot, zâmbesc.

.

fii tu bine, cititor!

Dorința va rămâne

mereu la fel.

Voi încerca zbor

și să culeg doar bine,

ne-nfruptăm din el...

.

Devine tot mai rece,

iar trupul cade greu,

alunecând spre sol.

Aș vrea pot petrece,

dar ăsta sunt doar eu

pierzându-mă în gol.

.

Ascult doar pianul.

Mă bucură de dor

și mă-nțelege.

Tristețea - straniul

sentiment. Un nor

ce nu mai merge...

.

Dar ne veghează luna

pe amândoi deodată.

E noapte iar.

Puternică-i lumina

ce zice – niciodată,

nimic, nu-i în zadar.

.

Nici dragostea pustie,

nici sufletul pătat

cu întuneric.

Căzături să tot fie.

În timp am învățat

mă ridic...

poezie de din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș FlorianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea vieții

Să faci din viață, poezie
Și dintr-o poezie, viață
Nu-i nici ușor, dar nu-i nici greu
Ca-n viață, totul se învață...
Mai greu e când apuci pe o cale
Și dai mereu tot de răscruci
Te uiți în față, te uiți în spate,
Și nu știi pe ce drum s-apuci.
Noroc cu Bunul Dumnezeu
Care cu grijă ne veghează
Ne ocrotește și ne ajută,
Și calea EL ne luminează.
Și-n totdeauna ne îndeamnă
S-avem încredere în noi,
Și să pășim pe drumul vieții
TOT ÎNAINTE, nu ÎNAPOI.

poezie de (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Dumnezeu face dializă
stă la rând, laolaltă cu alți zei, asemenea lui
nu are voie să miște câteva ore
nu mai are când să se plângă
nu-i mai ajunge timpul

Dumnezeu face dializă
îi e interzis să-i fie foame, sete
acum e doar o bucată inertă de carne
peste care el însuși, cândva
a suflat viață simplă, de om

Dumnezeu face dializă
mâna lui stângă e plină de înțepături
hematoame, umflături și alte însemne
el râde și uneori îl pornesc lacrimile
dar își amintește ce-i spunea tatăl său
despre zeii ce n-au voie să plângă
niciodată...

poezie de din Black metal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curiozități exterrice

De-aș fi vizitator 'n planetă nouă
Aș avea sigur multe întrebări;
De ce-ar fi gazdele nu una, două
Și pentru ce atâtea tevatură, alergări?

N-aș înțelege cum deși-s la fel
Și unii-i pedepsesc pe alții inutil
Când loc e-un singur și eternel
Nu-l au... O iau mereu din stadiul de copil!?!

Mai grav, n-au toți aceleași daruri
Și le fac tocmai cei ce n-au
Consumând clar de zi până ce staruri
Le luminează-n puncte dragoste, ce dau!

Ciudat, adesea se adună-n gloate
Și scot straniu de sunet, dau din mâini
Pentru câțiva sau unul; venerându-i poate
Sau se-nfruntând s-aibă mai multe pâini?

Și cum dispun de surse, am făcut contul;
nici nu-i necesar atâta zbucium,
Căci tot le e foarte scurt și-s doar acontul
De-o lume... Ce-alertez c-un lemn, ce-i zice bucium!

poezie de (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Nu-i nimeni

Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri..
(...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poli... tic-uri

Ce extaz novator moșteniți din "politici"?
Pragmatism e, de fapte, ori deliru-n idei?
Cum un ieftin spectacol îl plătiți ca fanatici;
Când tot voi sunteți gluma, cât și sursa... de lei!?

Care-i baza de calcul, dacă nu-i axiomă?
Cine-i face mai buni, mai deștepți, creatori?
Care-i școala, sau știința; vorbitori fără noimă?
Cum pot ei conducă; fără a fi... conductori?

Cine plata o face, pentru timpuri pierdute
În palavre, de-a spune, doar la alții facă?
Cum de știu spovedanii-n testări, ne avute?
Căci la muncă-s doar vorbe, claca lor e să... tacă.

Sunt cu sutele, mii, îmbrăcați peste poate.
Se aplaudă singuri, din cântări își fac imnuri.
Stau cu luni, spilcuiți, purtători de cravate,
Înjurându-se într-una; confundând, țel cu... șpiluri.

Nu îi doare de alții, doar ai lor au "spitale"...
Nu de leacuri e vorba, căci în ele sunt neamuri,
Ce conduc peste tot. Pentru voi, sunt parale
Pentru șpăgi și injurii. Și plecări reci, trași de hamuri.

N-au nimic din părinți, sau câștig din breslaș.
S-au ajuns prin minciuni ticluite-n cuvinte.
Doar împart ce trimite-ți și când ceri, fug în laș!
Nu întreba ce-a promis, căci oricum, tot te minte.

Și de bani și de vise... onirisme promise!
Tu, ce tragi, ca să faci zi de zi, cu efort,
Ei împart tot "en gros"; ție îți dau ceva fise...
Telefon plătești; să-i anunți... de ești mort.

Și te îndeamnă,- frumoși, căci stau zilnic, sunt sticlă,
Toți curați, impecabili, în mașini fumurii-
pui deget pe foaie, să-i alegi,"tembelică";
te vinzi muncești pentru ei... nu copii!?

Ne înțeles este omul, ce-a învățat tot prin știință
devină în priceperi, mândru, totul facă.
Nu relicvă de slugă, acceptând neputință;
Când putea să-și conducă, singur, țara ce-i dată.

Nici nu știi- ce ușor e să-ți pui învățatul
Cel din școli ce-ai tocit și-i plătit de părinți-
produci colectiv, tu fii acceptatul...
Să te dai celor mulți, să-i ajuți, nu să-i minți.

Doar voința lipsește, ori curajul minor
De vorbit împreună, cei cu școli... și cinstiți.
produceți schimbări- cu efectul major
Material și moral- în fericiți, și plătiți!!!

poezie de (30 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook