Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ce faci acum?

Ce faci acum, mă-ntreabă Dumnezeu,
De parcă nu ar ști, murim încet,
Mari profeții s-au spus, se spun mereu,
Vin de la școala vieții c-un caiet,
Vorbește mult, mai scrie pe pereți,
Se plâng arhanghelii, eu râd cam pe ascuns,
Potopul a trecut, oameni –bureți
Sar să mă pupe, eu am creier creț,
Enoch și-a împărțit progenituri,
Se umple lumea de hoții, minciuni,
Iubirile s-au prefăcut în uri,
Ne-obișnuim să ținem totu-n pumni,
Pe unde-s Ieremia și Daniel,
Speranțele au rădăcini adânci,
doar eu și tu, deasupra noastră El,
Doamne, pe noi nicicând să nu ne plângi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

La început Dumnezeu a făcut poezia

La început Dumnezeu a făcut poezia
Și a văzut că ea este bună,
A împărțit lumea în poeți și nepoeți,
Ceea ce se vede și astăzi,
Indiferent de sex și naționalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul și-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,

Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbații, așa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, știa că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieși marile poeme,
Dar nu va mai fi cine le citească.
Poate mătușile desfrânate ale poeților.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mic tratat de iubire

Iubito, de departe-ți scriu,
Dintr-un subsol, dintr-un sicriu,
Toate s-au spus, s-au frământat
La Skagerat și Kategat.
Noi ne-am iubit ori nu, va ști
Doar steaua X din grupa Psi.
Iubirea nu se cere-n dar,
Ea vine fără un orar.
.........................
Simt nevoia unei schimbări majore,
renasc femeie? Sau o statuetă de marmură?
Trupul meu a devenit o cămașă a lui Nessos,
Sufletul caută alt locaș.
Mi-e dor cumplit de tinerețe,
Ce puțin am iubit?
Ce mult m-am închinat vanității.
Dar, Doamne, eu nu sunt Faust opresc clipa,
Nici Tu nu poți fi Mefisto.
Și totuși, fiecare clipă poate fi un nou început.
Nu credeți?

poezie de (februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Epilog

E mult de-atunci, este o veșnicie,
De când nu ne-am văzut, ești străvezie,
Noi nu ne aparținem, doar altora,
E mult de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra vieții mai nimic nu este,
Dar și mai sus, peripeții celeste,
Poetul își iubește slava,
Surâd regine, Mab și Maba.
Doctorul Oz, mai pișicher,
Ne tot măsoară c-un echer,
Ce ne privește? Mult de-atunci,
Atâtea opere și prunci,
Masca poetului, cam mort,
O poartă astăzi Rapaport,
E peste fire, prenormal,
Ce-o fi zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu închin adânc și blând.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ființă-Neființă

Ființă-Neființă tu mergi la Funciară,
Plătește taxa, bade, ca-n vremea cea barbară,
Hotărnicind frumosul, ai găsești noi spații,
Treci Prutul cu o barcă, c-un avion, Carpații.
Deneștiutul este izvor pentru Putere,
Totalitatea însăși este doar o părere,
De apărare, pace vorbește fiștecare,
De parcă o sămânță deja stejar e.
Cumplit cuvânt de jale ne spune șobolanul,
De parcă tot soldatul va ști ce-o fi la anul,
De Xerxes, Alexandru, August, Pompei ori Caesar
Au auzit școlerii, dar unul e alesul.
Pe cât de mare-i fiara, pe-atâta-i de buiacă,
Fontana-nțelepciunii în multe locuri seacă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Râd mereu...

Mamă, știi că de ceva timp râd mereu?
Râd de tot și de toate,
Râd de oameni, de întâmplări,
Râd de lucruri și de situații,
Mulți îmi spunrâd prea mult,
Că uneori râd fără motiv.
Nimeni niciodată nu și-a dat seama
câtă tristețe plânge în râsul meu.
Știi de ce râd mamă?
Pentru că numai așa
Pot stăpâni plânsul care macină.

poezie de (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Natalia PopusoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trup sfânt

Presiune de nestăpânit,
Nu scrie, nu scrie, nu scrie,
Lasă-i pe alții și lasă
Timpul să se-nvijelie.
Doamne, ce liniște-n jur,
Morții clipesc doar din frunze,
Din razele lunii pe cer,
În geamătul lumii lehuze.
Poeții nu scriu, mor mereu,
Respiră-n cuvinte-implozie,
Ei știu, Paradisu-i al lor,
Trup sfânt, nectar și ambrozie.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Livia Mătușa

Ne plâng străbunii

Ne plâng străbunii în mormânt
Văzând ce se întâmplă pe pământ.
De ură, de dureri și dușmănie,
De viața noastră dată chezășie.

E tot mai plin pământul de sărmani,
De teroriști, de criminali și șarlatani.
De oameni care pentru-un pumn de bani
Aruncă-n jur doar vorbe de ocară.
Oprște, Doamne,-această cruntă boală!

Boala-i transfigurată-n pocăință,
Dar nu plecăm genunchiul cu căință.
E doar o mască falsă-n care arde
Dorința lumii pentru libertate.
Dorința de-a lăsa pentru Iisus
Povara ce ni s-a ursit de sus.

Se simte clocotind ipocrizia,
Căci am uitat ce-nseamnă omenia.
Sunt tot mai mulți români plecați în lume...
Întoarce-te în țara ta, române!
Ai fost prea mult străinilor o slugă...
Povara ce o duci, te rog, aruncă!
În țara ta întoarce-te și plângi,
Chiar dacă brazdele durerii sunt adânci.

De s-ar întoarce Ștefan sau Corvin,
De-ar ști că suntem slugă la străin,
Cu arma-ar face drum peste hotare
Și ne-ar salva de greaua întristare.
Și ar tăia cu fulgeru-n furtună
Pe cei ce la străini întind o mână.
Ei ne-au lăsat, murind, un jurământ:
Să apărăm murind acest pământ.

Noi azi ne vindem glia la străini
Și-a prins străinu-n țară rădăcini.
Acum pământul nostru roditor
E dat mai pe nimic străinilor.
Cu toții l-au prădat, l-au umilit.
Și în genunchi strămășii ne-au trudit!
Plânge în suflet cumpăna fântânii
s-au pierdut printre străini românii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Împăcare cu Dumnezeu

Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!

Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!

Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!

S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"

Suntem tămâie, candelă plăpândă,
Dar Tu ne ierți cu mila ta cea sfântă...
Tu ne asculți și ne iubești mereu.
Ești vinul... pâinea sufletului meu!

Din lacrima mea Doamne, fă ocean!
Înalță- spre Tine an de an
Și dă-mi duhovnicească alinare
În viața asta grea și trecătoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciudat

Ciudat, nu ai glas, nu ești materială?
Ești numai un gând, zvâcnire arterială?
Ești numai scris, ciudat, radiografic,
Un nor și o lună, o stea, telepatic.
Au zi tu, cum bate o inimă-n centrul
Acestei mici galaxii, tu ești pentru?
Într-o câmpie zărit-am un pian,
Singur cânta, o minune în van.
Oh, sa ira, cum strigau vechii frânci,
Cenușăreasă nu ești, de ce plângi?
Te însoțesc mari șambelani,
Bufnițe, cârtițe sau șobolani,
Nu-i lua în seamă, o floare iei,
Roșie – foc sau o floare de tei,
Ciudat, nu ai glas, iar încet toți murim,
Deasupra -mi cânte mierla un imn.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Megapoemul

Oricare organ are sunetul lui
În concertul vieții, mai sus și mai șui,
Creierul strigă tăcut ca un corb,
Organul iubirii e surd și e orb,
Circulăm pe un drum fără borne, în jur,
Nu e câmp și nici mare, imperiul e sur,
Infinitul la care nu ne-adaptăm,
Unde-s munții și hăul? Ca nebunii cântăm.
Creațiunea-i tăcere ori numai păreri?
Există mai mult ce a fost până ieri.
Singur aprobi, singur renegi,
Nu e nimeni -ți spună râzi și să pleci.
Aventura așteaptă, Providența-i mister,
Tăcerea complotului reginei Esther.
Vinovați fără vină, mereu pedepsiți,
Culorile vidului, calicii căliți.
Tăcere nocturnă, final așteptat,
Prometeu și Sisif ne-au înșelat,
Răul are a mie de flori, de culori,
O misiune de ai, faci numai erori,
Comoara-i pierdută, semințe în vânt,
Ce a fost înainte de primul cuvânt?
Un ecou poate fi după orice eșec,
Generos e Neantul, aparent este sec.
Dar din imnuri se nasc și îndemnuri, impuls,
Calea Lactee nu e de muls,
Marionetă sau om, alege sau uiți,
Pe tine mizează vagabondul desculț,
Violența tăcerii, rătăcirea-n rostiri,
Monolog paralel cu splendide iubiri,
Un joc început și neterminat,
Unde ești sau ai fost? Ori nu te-ai iscat?
Uitat e potopul, pe ce dimensiuni
Ne readunăm pentru promisiuni?
Dialog ventriloc, verbul naște mereu,
Verbul este în toate, parcă e Dumnezeu,
Despuind adevărul nu găsim mai nimic,
Iubirile mor, se preumblă pe dric,
Elocvențe de tablă, un vacuum stătut,
Mai mult decât fapta, un cuvânt te-a durut,
Iar abisul își cheamă noul abis,
Catastrofă nu este, a fost doar un vis?
Și astfel parcurgem mereu acest drum
Fără borne, iubesc doar ce știu acum.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

După ani s-au adunat tăceri asurzitoare.

aforism de din Eufuria
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cine vorbește mult, fără dinți va rămâne.

aforism de din Afurisme
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dar ce valoare?

Dar ce valoare are-un vis
În fața oțelitei uri de oameni?
Zadarnicele versuri mor pe rând,
Uitate ca și fructele-n decembre.
Un singur om cu sine singur?
Desigur, nimeni nu e singur,
Ne spune Cartea, dar polare
Adieri eu simt cum vin din dreapta- stânga.
În doi se naște bucuria,
Iar trandafirii în boscheți
Par a striga de fericire,
A fi corect, cornet perfect
Nu e deajuns, cum bate tunul
Din turnul Marii Uri de oameni.
Acolo-n turn este închisă o fată,
Dedalus l-a lăsat pe fiul său, Icarus
Să caute aurul în soarele cel bun,
n-a revenit, iar iezuiții priveau
cu mare pizmă și scuipau în mari batiste,
peste câmpii se lasă ceața,
noi unde vom porni, spre care cer?
O violină ne cânta departe.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

* * *

Ehai, Toma Alimoș, fost haiduc și fost cocoș,
Am -ți spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre și policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram și spirit și trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieți cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu ești vis,
Rămâne gingaș trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinși de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheață ca o pasăre-n piept.
Cine-o vină de-acum prin câmpuri?
Alexandra, tu nu ești femeie, nici sâmbur,
Se dilată și munții, ca sigiliul domnesc,
Alexandra, mai știu doar că te mai doresc.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sunt anormal

Cred că am făcut pojar s-au vre-o boală grea am luat,
Tot aștept dar în zadar, prietenii m-au cam uitat,
Nu mai vin deloc la mine, ba... unii ocolesc,
Nu mă-ntreabă de sunt bine, am murit ori mai trăiesc.

M-au băgat la izolare, ei cred că am înnebunit,
Când văd pozând o floare... după fluturi de-am fugit,
-Nu-i normal...
- E dus săracu...
- Scrie versuri,...
- E nebun!
- Cred că e bolnav cu capul, aveți grijă euspun...

Am ajuns un paria-n sat, toți ocolesc de-o vreme,
Sunt ceva de speriat, de mine lumea se teme...
De nu stau și eu la bar... ca beau cu ei o bere,
Tot ce fac este-n zadar,... nu fac bine,... nu se cere.

Ba mai mult, nu-ncap de mine pe izlaz când poze fac,
Spun că mi-ar ședea mai bine -mi scot "fluturii" din cap,
Că-ajuns satul de râs cu-așa oameni ca și mine...
las acum de scris, de pozat... și totu-i bine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se făcea că pluteam deasupra mea

Se făcea că pluteam deasupra mea
Și discutam felurite subiecte,
Îmi aminteam ce mi-a spus profesorul de sport,
Că sunt o calamitate, iar eu l-am înjurat,
El a chemat o ambulanță și m-au dus la spital,
Acolo, toți umblau în halate largi, albe,
De atunci nu-mi plac halatele albe,
Ce faci, măi băiete, întreba un prieten,
Nu mai mergi în insula Creta?
Nu mai am timp, am răspuns, nu mai am timp
Și nici răbdare, aș înota desigur, aș înota mult,
scrie versuri înotând, Fridolina,
Rău visează Fridolina, lumea este foarte trează,
Eu aș dormi, aș dormi, prietene,
Lumea imnu-l fredonează,
Vin groparii de la bază, dar filiera Barbarosa
E cu ochii pe micoza ce se urcă precum roza,
Pe castelul din Formoza, unde stă madam Ciroza.
Juna mea, Periculoza, dă-mi ce ai,
Osteoporoza, ca pot sări, săream
Chiar pe lampa din tavan, readusă din Taivan,
Robbi, dragă, liberează sclavii ce te venerează,
Că Nicole de mult așteaptă o răsplată după faptă,
Ochii ei, minune dreaptă...

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iubirile nu mor, se transformă.

aforism de din Afurisme
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rugăciune

Pe Ceaușescu am răsturnat
De Crăciun l-am împușcat
Și-am făcut mare păcat
Vai de noi ce a urmat!
Doamne, Te-om fi supărat!

Au ajuns la cârmă hoți
Încrengături de mafioți
Ce-au înșelat românii toți...
Fost-am oare idioți?
Doamne, iartă-ne de poți!

Guverne care mai de care
Au scos totul la vânzare
Ei i-au spus privatizare
De fapt, o mare escrocare
Doamne, dă-le cumpătare!

Au scos țara la mezat
Fabrici s-au vaporizat
Șomajul s-a accentuat
Când firme au falimentat.
Doamne, dă-le gând curat!

Românii s-au împrumutat
La bănci case au ipotecat
Rate mulți au cumulat
Dobânzi s-au multiplicat
Doamne, rău Te-am întristat!

De nevoie, au emigrat
Familii s-au destrămat
Bătrânii s-au însingurat
Unii viața și-au curmat...
Doamne, de Tine au uitat!
.........................................
Doamne vin cu plecăciune
Ca -Ți fac o rugăciune
Dă, Doamne, înțelepciune
Și multă clarviziune,
La întreaga națiune.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

poezie de (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Marius Robu

Autoconservare

Unde mi-or fi ochii de bărbat?
Parcă s-au ascuns ori au plecat,
nu mai adulmecă femei;
Doamne, ăștia nu sunt ochii mei!

Unde mi-o fi mintea de copil?
Parcă s-a ascuns în alt profil,
nu mai gândește cum gândea;
Doamne, asta nu e mintea mea!

Unde mi-o fi sufletul de om?
Parcă s-a ascuns într-un atom,
nu mai transmută din nucleu;
Doamne, ăsta nu-i sufletul meu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima clipă...

parcă toate s-au spus între noi
și s-au stins și s-au scurs ca o apă
pașii tăi obosiți și greoi
petrec, îi aud, înspre groapă

te-ntorci, te duci înapoi
pui lumea la masă, oricum
parcă toate s-au spus între noi
parcă-n ultima clipă de drum.

tu nu prea te erupe bocind
încă simt sub închisa pleoapă
și alți pași ce petrec ca un jind
tot ce-a fost și n-a fost pân-la groapă

simt sărutul tău lin pe obraz
simt și lacrima ta, mai mioapă
și mai simt ca un ultim extaz
cum te-așterni între mine și groapă...

poezie de (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook