Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Glossă celor mai buni părinți

Eu vă dedic o glossă mamă, tată...
În suflet m-ați lăsat îndoliată.
Din poze-ngălbenite, înrămate,
Voi mă priviți de dincolo de moarte.
Sunteți cu moșii și strămoșii mei,
Cu îngeri... Ați uitat de anii grei,
De pelerina nailor ce trece
Un vânt murdar, pustiitor și rece.

Eu vă dedic o glossă mamă, tată,
Privesc la poza voastră-nlăcrimată,
Voi. doi bătrâni atâta de cuminți,
În depărtarea timpului pieriți...
Aș vrea să vă vorbesc, să ne vorbim,
Cu dulci îmbrățișeri să ne primim,
Dar haina vieții petecită, grea,
C-o alta, lut din lut din lut se va schimba.

În suflet m-ați lăsat îndoliată...
Biserica-i de plâns înrourată.
Zaadarnic îngenunchi. În somnul meu
Simt somnul vostru-apăsător și greu.
Vor trece ani, vor trece luni, dar voi
Nu vă veți mai întoarce înapoi!
Doar Duhul Sfânt ne va uni-ntr-o zi,
Pe veci străbuni, nepoți. părinți. copii.

Sin poze-ngălbenite, înrămate,
Vă văd venind din timpuri, de departe
Și inima mi-e clopot și vibrează...
În ochiul stins, în gând se recreează.
Doar voi lipsiți, tăicuță, scumpă mamă-
Ard candele-n odaie... Ce tăcere!
Oh, îngeri ai copilăriei mele!

Voi, ă priviți de dincolo de moarte...
Un univers ne cheamă, ne desparte...
Vă-ntoarceți rareori la voi acasă,
Privindu-vă copila prin fereastră.
Și visu-i greu și stelele-s de ceară!
Durerea lor în suflet se coboară,
Dar arde-acolo-o candelă, căci iată!
Vă am din nou aproape mamă, tată!

Sunteți cu mășii și strămoșii mei,
O blândă amintire pentr-acei
Celor ce le-ați sădit în suflet flori...
De-acum sub cerul toamnei plin cu nori
Adie vântul amintirii voastre
Ce-s pentru mine-atâta de frumoase.
De s-ar întoarce timpul înapoi,
Să fiți părinți, să fim copii și noi!

Cu îngeri... Ați uitat de anii grei!
La cimitir plecat-au toți acei
Ce vă vor mai purta în amintire -
O filă, doar o filă de iubire.
Jerb și flori, coroane - un omagiu,
Umbre-n al universului carnagiu.
Fotografia, numele și-o dată,
Atât au mai rămas, măicuță, tată.

De pelerina anilor ce trece -
Atât de rece, oh, mereu mai rece!
De-acum nu vă mai pasă, dragi părinți!
Dormiți un somn de veci plângând, cuminți.
Dorul de prunci și dorul de lumină,
Tânjind după re-facerea divină
Și-n transcendent poem vă întrupați
Cu moși, strămoși, bunici, părinți și frați.

Un vânt murdar, pustiitor și rece
Ca un fior prin timpul nostru trece.
Am spart clepsidra, însă e-n zadar,
Căci timpul trece iar și iar și iar!
Ceasul de-o vreme l-am lăsat să stea,
Dar ridurti mai adânci pe fața mea
Destinul vieții vin să-l împlinească...
Vezi?! Timpul nu-i făcut să se oprească!

Un vânt murdar, pustiitor și rece,
De pelerina anilor va trece
Cu îngeri... Ați uitat de anii grei,
Sunteți cu moșii și strămoșii mei.
Voi mă priviți de dincolo de moarte,
Din poze-ngălbenite, înrămate
Și-n suflet m-ați lăsat îndoliată...
Azi vă dedic o glossă, mamă, tată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Retrospectiva unui tată

V-am privit ca pe-o icoană
Dragii mei copii, dar voi,
M-ați lăsat cu ochii-n lacrimi,
Suferință și nevoi...

V-am crescut ca pe o floare...
Sunt un tată fericit!
Acum sufletul doare
Fiindcă voi m-ați părăsit.

Ca un fulg de păpădie,
Crescând mari v-ați înălțat
Și-ați uitat de tatăl vostru...
Unde, unde ați plecat?!

Eu v-am pus la rădăcină
Rug de neam și de cuvânt,
Păsări albe de lumină,
Dragostea și Duhul Sfânt.

Aripa acum mi-e frântă
Mi-a rămas doar Dumnezeu
Și încrederea că mâine
Veți veghea la patul meu.

Sunt biserica prin care,
Clopote slujiți, în faptă...
Pruncii mei din depărtare,
Nu uitați c-aveți un tată!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Testament

De-aș putea să mai deschid mormântul!
Să vă văd prieteni dragi, copii,
Însă crucea-i grea, la fel pământul...
Nu sunt treceri între veșnicii.

Oh, privesc în jur câtă durere!
Simt un clopot pieptul cum mi-l sparge.
Suflet, ești lipsit de mângâiere,
Ca o navă fără de catarge.

Transcendent spre zările albastre,
Alte vămi plătești spre-a exista...
Calea-n universul plin de astre,
Poate fi și ea la fel de grea.

Trist colindător prin neguri stranii,
Nu găsesc întoarcerea acasă
Și la tâmple-au înflorit castanii...
Candela-i de-o săptămână arsă.

Mă veghează corbii! – Nfometarea
Curge prin hulpava lor dorință,
Se hrănesc rupând demonic carnea
Celui ce-i trecut în neființă.

Și această stare -nfioară
Și din visul greu parcă tresar.
De-aș putea eu m-aș întoarce iară
Din eternul morții de cleștar.

S-au uscat și florile deodată
Și-u trecut atâtea ierni de când
M-ați lăsat aici înstrăinată
M-ați uitat și ați plecat pe rând.

Să nu lăcrimați de veți citi
În acest mormânt se odihnește!
Fiecărui rândul va veni,
Deci mai bine trecătorule, citește!

Într-o zi cu soare, fără nori,
Pentru mulți a fost o zi frumoasă,
Am plecat cu greu de printre voi
Să-mi clădesc pe veci o nouă viață.

Știu și flori și lacrimi au să cadă
Peste trist și alb mormântul meu,
Peste recea și curata piatră
Sub care de-acum voi sta mereu.

Flori pălite, lacrimi și suspine,
Au moară, da, pe rând, pe rând,
Pe când alții-or să mă poarte-n suflet,
Alții-or să mă uite în curând.

Toama vine, toamna iarăși trece,
Eu deschid c-o mână de strigoi,
Stropii ei sunt reci ca altă dată
De la mine când ajung la voi.

Toamna vine, toamna iarăși trece
Și mormântul meu s-a-ntunecat,
Mai veniți coii, c-o lumânare,
Căci e greu aici fi uitat.

Ce adâncă-ntunecarea asta!
Cât de greu al putrezirii somn!
V-am lăsat averile și casa
Și de-acum sunt doar
Rodica Ion

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Testament

De-aș putea să mai deschid mormântul!
Să vă văd prieteni dragi, copii,
Însă crucea-i grea, la fel pământul...
Nu sunt treceri între veșnicii.

Oh, privesc în jur câtă durere!
Simt un clopot pieptul cum mi-l sparge.
Suflet, ești lipsit de mângâiere,
Ca o navă fără de catarge.

Transcendent spre zările albastre,
Alte vămi plătești spre-a exista...
Calea-n universul plin de astre,
Poate fi și ea la fel de grea.

Trist colindător prin neguri stranii,
Nu găsesc întoarcerea acasă
Și la tâmple-au înflorit castanii...
Candela-i de-o săptămână arsă.

Mă veghează corbii! -Nfometarea
Curge prin hulpava lor dorință,
Se hrănesc rupând demonic carnea
Celui ce-i trecut în neființă.

Și această stare -nfioară
Și din visul greu parcă tresar.
De-aș putea eu m-aș întoarce iară
Din eternul morții de cleștar.

S-au uscat și florile deodată
Și-u trecut atâtea ierni de când
M-ați lăsat aici înstrăinată
M-ați uitat și ați plecat pe rând.

Să nu lăcrimați de veți citi
În acest mormânt se odihnește!
Fiecărui rândul va veni,
Deci mai bine trecătorule, citește!

Într-o zi cu soare, fără nori,
Pentru mulți a fost o zi frumoasă,
Am plecat cu greu de printre voi
Să-mi clădesc pe veci o nouă viață.

Știu și flori și lacrimi au să cadă
Peste trist și alb mormântul meu,
Peste recea și curata piatră
Sub care de-acum voi sta mereu.

Flori pălite, lacrimi și suspine,
Au moară, da, pe rând, pe rând,
Pe când alții-or să mă poarte-n suflet,
Alții-or să mă uite în curând.

Toama vine, toamna iarăși trece,
Eu deschid c-o mână de strigoi,
Stropii ei sunt reci ca altă dată
De la mine când ajung la voi.

Toamna vine, toamna iarăși trece
Și mormântul meu s-a-ntunecat,
Mai veniți coii, c-o lumânare,
Căci e greu aici fi uitat.

Ce adâncă-ntunecarea asta!
Cât de greu al putrezirii somn!
V-am lăsat averile și casa
Și de-acum sunt doar Rodica Ion.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă orfanilor săraci

Copii desculți, făr' de părinți,
Cu haina petecită-n cot,
Copii flămânzi, nefericiți,
Copii ai nimănui socot,
Un rost aveți pe-acest pământ
Și Domnul Sfânt știe de voi,
leagă-același jurământ:
Furtuni și temeri, vânt și ploi.

Copii desculți, făr' de părinți,
Cu spaima-n suflet și în gând,
Cu dor de frați, voi vă hrăniți,
Nu sunteți singuri pe pământ!
Aripi de îngeri v-au crescut,
Spre Domnul puteți zbura,
Să fiți întâiul Său cuvânt
Întâiul vers, întâia stea.

Cu haina petecită-n cot,
Cu lacrima rodind sub pleoapă,
Alunecă, trudind, înot,
Etern, pe-a nemuririi apă.
Și ca o arcă peste timp,
Sprânceană visului de mâine,
Se scaldă-n lan de grâu cioplit
Și redevine gust de pâine.

Copii flămânzi, nefericiți,
Dormind sub streașini, ori prin gări,
Atât de aspru chinuiți,
Trecând prin ger și prin ninsori,
Un suflet au și plâng și ei,
O inimă le bate-n piept
Și-s anii triști și-s anii grei,
Șu traiul lor este nedrept.

Copii ai nimănui, socot,
Prin lumea asta trecători,
Cu haina petecită-n cot,
Sortiți a plânge deseori,
Ducându-și traiul – cruce-n vânt,
Bătuți de doruri ș i de ploi,
Trudind prin lege și cuvânt,
Dar însetați, flămânzi și goi.

Un rost aveți pe-acest pământ...
Voi, oameni, nu-i priviți de sus!
Iisus de Iuda-a fost vândut,
Însă iubirea n-a apus...
Răscumpărând prin mila ta,
Oh, om, pedeapsa lui de-a fii,
Răsplată-n ceruri vei avea!
Arginții-ți se vor înmulți!

Și Domnul Sfânt știe de voi...
Prin voi lucrează pentru ei.
Sărac de-ai fii, având nevoi,
Trudești prin anii lungi și grei.
nu-n zadar te naști bogat!
Cu-n rost pe-acest pământ trăiești,
Omule, fii și drept și blând!
Învață, simplu iubești!

leagă-același jurământ...
Iisus păcatul ți l-a luat,
Și s-a născut pe-acest pământ,
Tu, omule, fii iertat.
Și fapta ta înspre Iisus,
Balanța poate înclina.
Povara ce o ai de dus
E un talant din viața ta.

Furtuni și temeri, vânt și ploi,
În suflete se vor stârni,
Copii orfani, flămânzi și goi,
Cu Domnu-n cer vor poposi.
La crucea Lui și voi veți sta,
În rugi și în mătănii, iar,
Dulce iertare veți afla
Și fi-veți miruiți cu har.

Furtuni și temeri, vânt și ploi...
leagă-acealși jurământ
Și Domnul Sfânt știe de voi.
Un rost aveți pe-acest pământ!
Copii ai nimănui, socot,
Copii flămânzi, nefericiți,
Cu haina petecităn cot,
Copii desculți, făr' de părinți...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărbătorit

Mă nasc azi iar, în gând cu mamă
și sunt bărbat din tată... în fiu.
Doar poza de azi mă mai reclamă
că ziua a fost... așa târziu.

Plângeam că părăsisem mamă
și-o plâng azi... că m-a părăsit.
La tată am râs, să-l bag în seamă,
c-ar fi și el... Acum dorit.

În atâtea nașteri, ani la rând,
m-am alipit... de simbol, mamă,
și tată am devenit, nu-n gând...
Am probă... poza dintr-o ramă.

Trăiesc, c-am avut tată, mamă,
și voi trăi... printre copii
când gândul lor, cândva mă cheamă
și eu nici gând nu voi mai fi!

Alături, mai am... ce-a iubi, doar ce-a iubi, doar ce-a iubi...

*La toți mă plec, pentru a mulțumi!!!

poezie de (14 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă îngerilor din pustiu

E cerul senin câmp cu flori
Și lumea e doar un pustiu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi,
E toamnă și-atât de târziu.
Trec prunci fără mamă prin timp,
Săraci de părinți și iubiri,
Trec pruncii cu tată la schimb
Și lumii aduc mulțumiri.

E cerul senin câmp cu flori –
O lume de simple minuni.
Ei trec prin vulcanice zări,
Prin lacrimi și peste furtuni.
Străini în amonte plecați,
Aval de dureri luând în piept,
În noaptea de doliu sunt frați,
Legați prin destinul nedrept.

Și lumea e doar un pustiu,
Tăcere și lacrimi și ploi.
Sărmani prunci, cu voi vreau fiu,
știu de-ale voastre nevoi.
Pe străzi insalubre și reci,
Dezbrăcați, înfometați, goi,
În liniștea nopții de treci,
Doar Domnul e-alături de voi.

Din pleoape curg lacrimi de ploi,
În suflet e-un râu de dorinți,
Spre Tatăl Ceresc numai voi
Înălțați repetat rugi fierbinți.
Făeă voi lumea toată ar fii
Un pustiu și un timp în zadar,
Căci ne-am naște în goluri de zi
Și prin noapte vom trece arar.

E toamnă și-atât de târziu,
Voi plângeți cu toamna deodat',
O ramură udă fiu,
O pleoapă, un vis... m-am rugat.
S-acopăr cu sufletul meu
Durerea ce-n voi a-ncolțit,
Să fiți pentru mine, mereu,
Un drum către plus infinit.

Trec prunci fără mamă prin timp
Popasul din ceasul târziu,
O flacără slab pâlpâind
Pierind prin abstractul pustiu.
O clipă din binele ieri,
Speranța eternului mâine,
Un vis – piedestal altor veri,
Flămânzilor colțul de pâine.

Săraci de părinți și iubiri...
Să-mi trec peste timp sărăcia,
În carnea aceleiași firi,
încolțească-omenia.
Un gând pâlpâind hrănitor
În suflet cerșindu-și dreptate,
O ploaie, un tremur ușor,
Un pas, încă unul spre moarte.

Trec pruncii cu tată la schimb,
Își plâng neiertarea prin noi,
O poartă spre-al timpului nimb
Mânjită de-a grijilor ploi,
Nevoi repetat le urzesc
Durerea și dreptul de-a fi...
Se-ntreabă de ce mai trăiesc,
De ce mai există o zi.

Și lumii aduc mulțumiri –
Același ecou repetat,
Aceleași dureri, tânguiri
Ce-n noi, ca un cânt s-au creat.
Fiți, oameni, mai buni și mai drepți!
Dați celor ce plâng – cei ce n-au
Lumină, etern înțelepți...
Făclii de dreptate vreau!

Și lumii aduc mulțumiri...
Trec pruncii cu tată la schimb,
Săraci de părinți și iubiri,
Trec punci fără mamă prin timp.
E toamnă și-atât de târziu,
Din pleoape curg lacrimi în ploi
Și lumea e doar un pustiu...
E cerul senin câmp cu flori...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru cei mai buni părinți

Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.

Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.

Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.

Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.

Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet mă doare.

pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul mă cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!

Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Dar vă am ca un vis în aceeași iubire.

Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dedicația L.R. pentru părinți

Am venit cu sufletu-mpăcat,
La mormântul vostru. Și-am aflat,
Că senin e cerul, dragii mei,
Dar de lacrimi, ochii îmi sunt grei.

M-am rugat la voi și am primit
Un răspuns din ceruri... S-au ivit
Lacrimi peste trist și alb mormânt.
Dacă-n viață v-aș ai fi avut!

V spuneam de câte sufeream
Când puterea nu o mai simțeam...
voiam pe voi și-atunci, în vis,
Poartă către ceruri mi-ați deschis.

Și-a plouat la tâmplele-argintate...
Voi știați, de dincolo de moarte,
Doar a plânge suferința mea...
Dacă v-aș putea îmbrățișa!

Mulțumesc că v-am avut mereu...
Sprijin, mamă, sufletului meu.
Tată, știi doar tu, de voi mi-e dor...
Eu mă-ntorc acasă... Som ușor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De aniversarea voastră

Să fiți un veac alături! Dumnezeu
lumineze calea către mâine!
Căci, tată, tu ai fost un Prometeu,
Iar mamă, tu, dumnezeiască pâine...

Voi ați vegheat prin bunul har ceresc,
La cap, lumina faptelor să-mi ardă,
Mi-ați fost alături când mi-a fost mai greu
Și știu, mi-ați fost alături viața toată...

lua din salba stelelor cerești
Lumina celor cincizeci de făclii,
Dar e puțin, căci, mamă, iubești
Și tată, tu pe viață susții...

lua cincizeci de trandafiri, dar vai!
Ocean de trandafiri n-ar fi de-ajuns...
Mă rog doar, dragii mei părinți, din rai,
Vegheați-mi visul cel de nepătruns.

De universul tot v-aș dărui
N-ar fi de-ajuns... Credința-n Dumnezeu,
fie, mamă, sabie și scut,
fie, tată, pavăză mereu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi

Voi nu meritați lumina
Din afara trupului vostru
Pliat de mizeria morții
Născute-n adânc.
Voi meritați sărăcia strămoșilor voștri
Pentru a pleca fruntea
Înspre cenușa străbună.
Jugul robiei v-apasă
Pe umerii goi, mirosind a cenușă și-a mâl.
Nu-i destul!
Ați uitat că cineva v-a creat,
Ați uitat de esența divină.
În voi nu mai există iubire,
Credință sau altceva.
Sunteți ciulini rostogolindu-se
În mânia furtunii,
Nu mai aveți rădăcini,
Nici părinți, nici copii,
Sunteți singuri în lupta
Cu uitate stihii.
În necredința voastră bolnavă,
credeți puternici.
Sunteți puroiul din plagă,
Nefiresc de alergici
La iubire și șoaptă de vânt și izvoare.
Rana voastră e-n suflet
Și asudă... și doare...
Trăiți infidel,
Cu sufletele ce v-au adoptat,
Crezând într-o inexistentă iubire.
Păcat!!!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dedicație pentru nunta de aur a părinților mei

Ziua asta-i pentru voi anume,
Căci cincizeci de ani de bucurii
V-au fost sprijin vieții trecătoare
Lângă rude, nași, lânga copii...

V-ați clădit palatul fericirii...
Astăzi, iată! Iar cununați.
Legământ dumnezeiesc leagă
Și pios, genunchii vi-i plecați.

Mărturii și flori vă stau dovadă,
Toți cei dragi, din cer părinții buni...
Mamă, îți sărut muncita mână!
Tată, vezi cât sunteți de bătrâni?!

iubesc! La voi îmi cer iertare
De-am greșit cu gândul sau cu fapta!
Toate-n lume, vai, sunt trecătoare,
Dar vor fi pe veci, mama și tata.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă pentru Moș Crăciun

Aștept vină Moș Crăciun,
Îmi vreau părinții înapoi,
E ger și sunt nămeți pe drum,
Ei sunt departe și apoi,
Muncesc din greu spre a avea
Un trai mai bun și daruri, noi.
Eu doar părinții, știi, i-aș vrea!
Copil sărac sunt... ca și voi.

Aștept vină Moș Crăciun!
Povești cu zâne-am auzit...
Cu feți-frumoși, cu zmei de fier
Care pământu-au împânzit.
Un făt-frumos e tatăl meu!
O zâă bună-i mama mea!
Și dacă traiul le e greu,
Izbândă tot își vor afla.

Îmi vreau părinții înapoi!
O rugă-n vânt am zămislit...
Veniți! vreau decât pe voi!
Atunci doar fi-voi fericit!
Se-nalță flacără-n apus,
Eu îngenunchi, Părinte Sfânt.
Părinții mei s-au dus, s-au dus...
Adu-i acasă mai curând!

E ger și sunt nămeți pe drum,
Acasă-i pomu-mpodobit.
E ger și câinii latră-acum...
În poartă cine s-a oprit?!
Bunica iese în pridvor,
Își șterge ochii cu năframa
Și tremură de vis, de dor,
O vede, înger blând, pe mama.

Ei sunt departe și apoi,
Cu ei în gând adorm mereu.
Sunt duși departe amândoi
Și plâng și ei de dorul meu.
Dar ruga mi s-a împlinit,
Cu drag căsuța și-o privesc.
Știu eu?! Parc-au îmbătrânit!
Dar eu mai tare îi iubesc.

Muncesc din greu spre a avea,
Aici, noi, multe bucurii,
Dar ochiu-i gol de mama mea,
De tată zorile-s pustii!
De-atâta dor, peste ocean,
Crescut-a pod de-alese rugi.
Când eu stăteam plângând la geam,
Ne despărțeau păduri și stânci...

Un trai mai bun și daruri noi
Voi ne-ați adus, dar cât vom fi
Copii uitați, lipsiți de voi,
În timpuri ne vom nărui.
Val cu privirea către cer,
Cu pești de-argint plângând de dor,
Voi sunteți doar un giuvaer
Ce-l vom păstra la piept, de dor.

Eu doar părinții, știi, i-aș vrea...
Să nu uiți moșule! Acum
Este târziu și poți pleca!
Poate c-ai înnoptat pe drum...
Oh, mamă, bine ai venit!
Bine-ai venit, tăticul meu!
Eu știu că nu ne-ați părăsit,
Însă și nouă ne-a fost greu.

Copil sărac sunt... ca și voi.
În roluri, parcă semănăm.
Cât voi de mine sunteți goi
Și eu de voi sunt... zburăm!
plângem timpul ce-am pierdut,
Apoi, cu amintiri cu amintiri de noi
Să o luăm de la-nceput
Dând timpul vieții înapoi...

Copil sărac sunt... ca și voi.
Eu doar părinții, știi, i-aș vrea.
Un trai mai bun și daruri noi,
Muncesc din greu spre a avea.
Ei sunt departe și apoi
E ger și sunt nămeți pe drum.
Îmi vreau părinții înapoi!
Aștept vină Moș Crăciun...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea – un elixir

O clipă face
Diferența dintre cele două vieți.
Moartea va fi ca un elixir,
Căci știu că mă voi întoarce
Să-mi continui proiectele
Începute acum.
voi întoarce la anii prunciei
Și voi gusta din plămada cuvintelor
Înghesuite în călimară.
Apoi, ca un râu învolburat,
Voi străbate cerul cunoașterii
Luând cu mine
Fragmente de iubiri
Lăsate în urmă.
Și cum să nu mă bucur că voi muri,
Când știu că toate ideile mi-au oxidat?!
Ați cules din mine tot rodul,
Apoi m-ați alungat
Ca pe un străin propășit
La poarta luminii.
Credeați că în întuneric
Ochiul meu nu mai poate vedea lumina?
Trebuie simți mătasea timpului,
Apoi pâlpâirea de deasupra ta.
Aceasta reprezintă cheia succesului.
Eu, voi exista și prin moarte,
Voi trece prin ea ca o căprioară
Prin nepermisul exod.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

In memoriam

Fiind plecat de ani de zile
De la casa părintească
Caut să-mi revin în fire
Și privesc printr-o ferestră.

Mă culc plans într-o odaie
Cu mai toate răvășite;
Gândesc ce o să mai fie
Și tristețea cuprinde.

Pe măsuța prăfuită
Le văd toate cum au fost,
Văd și lada îmbătrânită
Așezată în colț cu'n rost.

Unde ești tu tată acuma
te văd voios prin curte
Iar tu mama mea cea bună
Să mă mângăi, să-mi spui multe.

Tot gândind în patul rece
Neîncălzit de multe zile
Aud ceva care trece
Pe podea, încet și geme.

E micuțul greieraș
Cric, cric, cric mereu el spune
Venit din al său sălaș
Rămas singurel pe lume.

Că stăpâni-s duși departe
În cimitir lângă bunici
Neavând o altă cale
Să se întoarcă-n casă aici.

Și... gândesc, gândesc întruna
Ce sunt ei și ce sunt eu.
Ei țărână...
Și un nume care-i al meu.

Supărat în miez de noapte
Și cu somnul dispărut
Aud gâzele în șoapte
Și tot cuget la trecut.

Unde ești tată acuma?
-ți sapi pomii din grădină,
Unde ești tu mamă bună
Să-mi spui vorba de pe urmă.

Voi m-ați trimis departe
Lăsând plugul și plăvanii
M-ați trimis -nvăț carte
Să-mi făuresc destinul, anii.

Dacă am fost un copil rău
Să mă ierți o tată al meu
Și tu scumpă mamă a mea
C-așa-i viața și lumea.

Unul naște, altul moare
Într-un colț din univers
Și atunci când el dispare
N-are cale de întors.

Cugetând târziu în noapte
La ce a fost și ce mai este
Resemnat le accept pe toate
ce a fost, nu-i doar poveste!

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Dor omagial

mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând
două doruri grele strânse-ntr-o năframă
clopote albastre ascultă bătând.

durerea mea trece prin a nopții vamă
s-a ascuns în inimă pulsând și oftând
mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând.

arborii s-au scuturat de frunze de aramă
i-au acoperit ninsori ani și ani la rând
toți copii voștri au îndurat și dramă
și nopți de-a rândul le-au trăit plângând.

mi-e dor de tine tată și de tine mamă
dincolo de noapte dincolo de gând.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă pentru oamenii din jur

Stimați colegi, prieteni sau dușmani,
las un ultim semn aici, pe carte,
Voi alergați – furtună, după ani,
Ne-nțelegând că sunteți frunze moarte.
Voi vă vedeți imaginea-n oglindă,
Impresii false, buletin de știri...
Sufletul prin hățișuri colindă
Și vă hrăniți cu mii de amăgiri.

Stimați colegi, prieteni sau dușmani!
Mi-s literele hrană și lumină,
Muncesc pe bani puțini, ori fără bani,
N-am facultate, vilă sau mașină.
Nici soț nu am! Am doi copii cuminți –
Lumină-n timpuri, turn de veghe vieții...
Eu nu-mi doresc decât îmi zâmbiți!
Sunt pentru voi scânteia tinereții.

las un ultim semn aici, în carte
Și vă săăărut cu verbe – adevăr
Voi încolți în ani-lumină-n moarte,
Iar stele, azi, îmi încolțesc în păr.
Drec îngeri timpul vieții s-mi măsoare...
La tâmplele-mi vor poposi... și plâng.
Tristețea și singurătatea doare.
Tăcut, se stinge ultimul amurg...

Voi alergați – furtună, după ani
Și amintiri la glezne sunt legate,
Secundele sunt calfe și zidari,
Ne pietruiesc același drum – spre moarte.
Un drum anost și nepermis... și grav,
Ca o himeră rătăcind în noapte,
Un suflet tris și-nlăcrimat, bolnav,
Continuânduși drumul către moarte.

Ne-nțelegând că sunteți frunze moarte,
Credeți adesea-n reînmugurire.
Vi-i trupul alungat de vânt, departe...
Simțiți în plâns a lacrimii plutire.
Gustați din plin a vieții clorofilă,
La neîntinăciune cugetând,
La inima destinului, haină,
La tihnă, la iubire, la cuvânt.

Voi vă vedeți imaginea-n oglind㠖
Reflexie în ochiul de bazalt,
Ce poate infinitul să-l cuprindă...
Pierduți într-un etern anonimat,
Făcând un pact cu minus infinitul,
M-ați alungat vremelnic în uitare,
Dar nu veți știi când va veni sfârșitul,
Nici ceasul, nici secunda când se moare...

Impresii false – buletin de știri,
Pedepse, crime și iluzii, sânge,
Copii orfani cu lacrimi în priviri...
Ne derulăm războaiele tacit –
Caleidoscop de nerostite plângeri,
Uitând de dreptul de-a ne fii iubit.
Și-n suflet încolțește lan de sângeri...

Sufletul prin hățișuri colindă
Și seva-n cianură se preface,
Trec frunze-n șiruri stranii, se agită,
Trec îngeri îmbrăcați la patru ace,
Se vând la diavol suflete curate
Și diavoli îngenunche spre iertare
Sub candelele – flamuri de dreptate
Și se aprinde timpul din amnare.

Și vă hrăniți cu mii de amăgiri
Ați rătăcit prin labirint de stele,
V-au încolțit în suflet trandafiri
Când v-ați întors spre pământene ere.
Cu isop fi-veți iar stropiți și har
Va încolți în sufletele voastre...
Lumini de stele și priviri de jar,
Vor lumina tăcerile albastre.

Și vă hrăniți cu mii de amăgiri...
Sufletul prin hățișuri colindă...
Imprsii false - buletin de știri.
Voi vă vedeți imaginea-n oglindă.
Ne-nțelegând că sunteți frunze moarte,
Voi alergați – furtună, după ani.
las un ultim semn aici, în carte,
Stimați colegi, prieteni sau dușmani.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Baladă pentru părinți

Niciodată n-am să uit
Satul în care m-am născut,
Părinții care m-așteaptă
Cu lacrimi în ochi la poartă.

Întotdeauna am să vin cu drag
Să vă trec al casei prag,
Să vă-ntreb ce ați m-ai făcut
De când eu nu v-am văzut?

Să vă spun că-s fericită
Și de soțul meu iubită,
Și de a mea fetiță care
E gingașă ca o floare.

M-ați crescut, m-ați legănat,
De multe ori m-ați iertat,
Ați făcut cum ați putut
Să-mi dați în viață ce am vrut.

De aceea azi mulțumesc
Și tot ce-i bun în viață doresc,
sărut mâinile trecute,
De muncă bătătorite.

Dragă mamă, dragă tată,
Vă mai spun încă odată,
Cât pământul m-o ținea,
Pentru voi oricând mă voi ruga.

Iar dintre noi de veți pleca
Și atunci mă voi ruga,
De păcate iertați să fiți
Că destul ați fost munciți.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
dau pomană pentru voi, ca un creștin.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar știți si voi că sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii aruncă.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
și vă promit c-oi încerca la anul
să vin și eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-și ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moș Vasile, cel de peste-o poartă,
iasă-n locul meu la țintirim...

toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău și-al mamei – tată,
iar lumea spună: trăim, să-i pomenim!
și liniștea cu clopote bată.

Și-atunce firea-mi se va liniști,
simțind din depărtări că e iertată,
și buzele-mi uscate vor șopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de din blog Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare

Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.

REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!

Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!

Tăicuțul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat și-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.

REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!

Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!

Mi-e dor de voi, părinții mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoței, de zurgălii
De oamenii care colindă.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.

Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!

cântec interpretat de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Pentru uitații mei colegi...

Unde sunteți voi dragi colegi,
Din anii când eram la școală?
Și așteptam cu inimile reci,
Pe doamna profesoară.

Voi poate nu vă amintiți,
Când de o palmă doar eram,
Iar învățătoarea zicea, citiți:
Prima literă din abecedar.

Acuma poate ați uitat,
Atunci erați de-o șchioapă,
Și vă chemam să vă scăldați,
La Ciofu-n vechea troacă.

Acum sunteți la liceu,
În școli profesionale,
Și cunoașteți că e greu,
Ca la prispa casei tale.

Voi ați uitat c-am fost colegi,
Dar n-ați uitat cred școala,
Priviți-mă cu ochii reci,
Cum ne privea și profesoara.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!