Eu v-am iertat...
Eu v-am iertat dar golul a rămas,
Azi încă-s vorbe făr-acoperire,
Din cărți am pus emoția în glas
Când spun:"părinții mei" și parcă-n fire
Plutește o cenușă și un rest,
Mai port și-acum, în prag de bătrânețe
Și mai descopăr lipsa vreunui gest
Când vreun exces de candidă tandrețe
Se-abate din senin în cum mă port.
Străinii se sfiesc să-mi dea binețe,
Copiii cu mirare, lângă tort,
De ziua lor mă văd plin de tristețe
Și mă întreabă dacă sunt bolnav
Când îmi zăresc privirea tulburată
Dar eu gândesc la mama... și hulpav
Mă port pe rând, ca mamă sau ca tată.
Mi-e dor și v-am iertat dar întrebări
Ce nu v-am pus în viață niciodată
M-apasă când la școală, la serbări
Mai merg de mână cu copiii. Tată,
Unde erai și mama-n care vis
Străin de mine relua refrenul
De mamă cu copii când în abis
Tăticul meu se cununa cu trenul?
Cuvinte goale fără conținut
Cocoloșeam în lacrimi și în pernă
Atâtea nopți în suflet m-au durut
Când setea mea de drag era în bernă.
Singurătăți purtate la liman
Pe la examinări sau pe la medici,
M-au însoțit în viață an de an,
La cununie, la altar și predici
Am ascultat, de dragul de părinți,
Despre maternitate, filiații,
De dragoste și tare-am strâns din dinți
Dar vă iubeam în cont, în multe rații.
Azi v-am iertat dar golul a rămas,
De-atâta rest aprind o lumânare
Și la morminte fac înc-un popas...
Și-l rog pe Domnul să vă dea iertare!
poezie de Viorel Gongu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre iertare
- poezii despre școală
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre tată
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Pentru cei mai buni părinți
Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.
Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.
Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.
Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău mă așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.
Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet mă doare.
Aș pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul mă cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!
Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Dar vă am ca un vis în aceeași iubire.
Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre lumină sau poezii despre zâmbet
Retrospectiva unui tată
V-am privit ca pe-o icoană
Dragii mei copii, dar voi,
M-ați lăsat cu ochii-n lacrimi,
Suferință și nevoi...
V-am crescut ca pe o floare...
Sunt un tată fericit!
Acum sufletul mă doare
Fiindcă voi m-ați părăsit.
Ca un fulg de păpădie,
Crescând mari v-ați înălțat
Și-ați uitat de tatăl vostru...
Unde, unde ați plecat?!
Eu v-am pus la rădăcină
Rug de neam și de cuvânt,
Păsări albe de lumină,
Dragostea și Duhul Sfânt.
Aripa acum mi-e frântă
Mi-a rămas doar Dumnezeu
Și încrederea că mâine
Veți veghea la patul meu.
Sunt biserica prin care,
Clopote slujiți, în faptă...
Pruncii mei din depărtare,
Nu uitați c-aveți un tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre încredere, poezii despre viitor, poezii despre suferință, poezii despre sfințenie sau poezii despre păsări
Ce greu îmi e fără voi...
Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata și mama...
E greu fără ei, pe pământ.
Când a murit, n-a știut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Și am rămas numai cu mama.
De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniștea.
Era-ntr-o vineri, dimineața,
Când soțul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranța,
Iar el va fi de neuitat!
Am mai trăit încă o dramă,
Când am pierdut pe biata mamă.
Vreau să vorbesc cu ei, pe rând,
Dar, le șoptesc numele-n gând...
Mi-e dor de cei răpiți de moarte,
Și-n rugăciuni, eu îi cuvânt.
Deși știu că-s plecați departe,
Oricând eu am să-i port în gând.
Aș vrea să știu de le e bine...
Ce n-aș da, de-ar fi cu mine!
În vis, eu, lor mă adresez?
Sunt cu ei, măcar, când îi visez!
Spun rugăciuni la întâmplare,
Și-ntreb pe Dumnezeu de ei,
Dar îmi răspunde:,, Cel ce moare,
Nu se întoarce înapoi!"
Îmi este tare dor de tata!
Cât mi-aș dori să-și vadă fata,
Că-n viață, ea s-a descurcat,
Să știe că nu l-a uitat!
Vă plâng de când m-ați părăsit,
Și v-am iubit atât de mult!
Mereu aduc flori la mormânt
Și nicicând nu am să vă uit!
Știu că ne-om întâlni o dată
Și-atuncea fericiți vom fi!
Astăzi rostesc cu-ai mei copii:
"Doamne, te rog, pe ei îi iartă!"
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vorbire sau poezii despre soț
Baladă pentru părinți
Niciodată n-am să uit
Satul în care m-am născut,
Părinții care m-așteaptă
Cu lacrimi în ochi la poartă.
Întotdeauna am să vin cu drag
Să vă trec al casei prag,
Să vă-ntreb ce ați m-ai făcut
De când eu nu v-am văzut?
Să vă spun că-s fericită
Și de soțul meu iubită,
Și de a mea fetiță care
E gingașă ca o floare.
M-ați crescut, m-ați legănat,
De multe ori m-ați iertat,
Ați făcut cum ați putut
Să-mi dați în viață ce am vrut.
De aceea azi vă mulțumesc
Și tot ce-i bun în viață vă doresc,
Vă sărut mâinile trecute,
De muncă bătătorite.
Dragă mamă, dragă tată,
Vă mai spun încă odată,
Cât pământul m-o ținea,
Pentru voi oricând mă voi ruga.
Iar dintre noi de veți pleca
Și atunci mă voi ruga,
De păcate iertați să fiți
Că destul ați fost munciți.
poezie de Felicia Niculina Lămășanu
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre sărut, poezii despre sat sau poezii despre naștere
Vara amintirilor
Vine un parfum de tei, de dimineață
Așa cum venea din teiul de acasă
Simt, parcă, un fior de viață
Și gândul meu aleargă, nu mă lasă...
Și-acum văd teiul nostru de-altădat'
Când puneam ramuri pe la porți, de sărbătoare
De Hramul Bisericii din al meu sat
Când așteptam Duminica cea Mare.
Parcă văd macii ce mă sărutau prin grâne
Și spicele care dădeau, vara, în pârg
Să mă rostogolesc și-acum îmi vine
Când amintirile, în mine, curg...
Mai văd și dascălii din școala mea
Care, cu drag, mi-au pus slovele în mâini
Astăzi, n-a mai rămas din ea
E-o altă școală, dar cu copii puțini.
Și gârla de pe vale-a mai secat
Și nici urme de copii nu se zăresc
Acolo, era un cor de broaște pe-nserat
Era demult, dar încă mi-amintesc...
Și-acum m-așteaptă-n poartă același tei
Mai văd și iarba din ogradă pân-la brâu
Știu că acolo au trăit părinții mei
Ei nu mai sunt, de asta e pusiu...
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre amintiri, poezii despre sărbători sau poezii despre mâini
Copiii mei
Eu v-am purtat în brațe și în pântec,
V-am înfășat în scutec de lumină,
V-am alintat în versuri și în cântec
Și v-am ținut de mână prin grădină.
Am râs și-am plâns atâta împreună,
Iar vremea nemiloasă a zburat,
Acuma grijile când se adună
Noi lăcrimăm, dar, sigur, separat.
Copiii mei, în lumea asta mare
Veți întâlni atâtea nedreptăți
Și oameni prefăcuți ce sunt în stare
Să vă arunce-n mii de greutăți.
Voi să priviți în urmă cu putere,
Să v-amintiți de zilele când eu
V-am spus că-n clipe mute de durere
Atelă fi-va Bunul Dumnezeu.
Oricâți vor încerca să vă convingă,
De farisei pământu-i plin mereu,
Să știți că nimeni n-o să vă învingă
În suflet de-l aveți pe Dumnezeu.
Când veți simți că unii vor trăda,
Și-n inimi au doar ura ca reper,
Copiii mei, de lacrimi vor brăzda
Obrazul cald, să vă uitați spre cer
Și nu uitați, că numai în credință
Muncind cu drag, cum ați făcut prin timp,
Veți dobândi în toate biruință
Și-al nemuririi veșnic anotimp.
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre victorie, poezii despre versuri, poezii despre trădare, poezii despre râs sau poezii despre poezie
V-am spus (după Adrian Păunescu)
V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Și sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele să vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muțenia-n uimire!
V-am spus că, nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-ați luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciți pe dos
Și-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!
V-am spus și pot, la nesfârșit, să spun
Că Everestul e pitic în mine
Și relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!
V-am spus și mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Și chiar de mă ucideți, punte pun
Între Greșeală, Iertăciune, Bine!
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre schimbare
- poezii despre pericole
- poezii despre greșeli
- poezii despre frică
- poezii despre durere
- poezii despre apicultură
- poezii despre albine
- poezii despre Everest
Silogism anticartezian sau indiferența prostului ce sunt
Mă intrig:
Mi-e foarte frig,
Mă revolt:
Am doar un volt.
Și nu pot
Din cap să scot
Un amor
Înșelător.
Cum să fiu,
Să pot să știu
Ce să fac,
Să mă împac?
Ce să spun,
Să mă adun?
Ce să port,
Să mai suport?
Hai, că știți,
Nu stați pitiți,
Că doar eu
V-am spus mereu,
Repetat
V-am învățat,
Infinit
V-am sfătuit...
Și-astăzi mor
Neștiutor
Și zâmbesc:
Sunt, deci gândesc!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre revoltă, poezii despre prostie, poezii despre infinit, poezii despre indiferență sau poezii despre ignoranță
Scrisoare de la tata
Când ziua de mâine va veni fără mine,
aș vrea să nu plângi.
Știu cât mă iubești,
că te gândești la mine,
mie îmi va fi dor de lume.
Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeți,
că nu m-am risipit în vânt.
Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârșit
și trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.
Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.
M-am gândit la voi, copiii mei cum ați crescut,
la tot ce v-am împărtășit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
și o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.
M-aș întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.
scrisoare de la tatăl meu \ 9 \ Mai \ 2019
poezie de Camelia Oprița (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre aripi, poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre sfârșit, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Dedicația L.R. pentru părinți
Am venit cu sufletu-mpăcat,
La mormântul vostru. Și-am aflat,
Că senin e cerul, dragii mei,
Dar de lacrimi, ochii îmi sunt grei.
M-am rugat la voi și am primit
Un răspuns din ceruri... S-au ivit
Lacrimi peste trist și alb mormânt.
Dacă-n viață v-aș ai fi avut!
V spuneam de câte sufeream
Când puterea nu o mai simțeam...
Vă voiam pe voi și-atunci, în vis,
Poartă către ceruri mi-ați deschis.
Și-a plouat la tâmplele-argintate...
Voi știați, de dincolo de moarte,
Doar a plânge suferința mea...
Dacă v-aș putea îmbrățișa!
Mulțumesc că v-am avut mereu...
Sprijin, mamă, sufletului meu.
Tată, știi doar tu, de voi mi-e dor...
Eu mă-ntorc acasă... Som ușor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Scrisoare de la tata
Când ziua de mâine va veni fără mine,
aș vrea să nu plângi.
Știu cât mă iubești,
că te gândești la mine,
mie îmi va fi dor de lume.
Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeți,
că nu m-am risipit în vânt.
Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârșit
și trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.
Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.
M-am gândit la voi, copiii mei cum ați crescut,
la tot ce v-am împărtășit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
și o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.
M-aș întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.
vezi mai multe poezii de: Camelia Oprița
poezie de Camelia Oprița din BOEMA - Revistă de Literatură și Artă Nr. 147 (mai 2021)
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare pentru copiii planetei
Dragii mei, vă iubesc!
Și atât mi-e de-ajuns...
V-am înălțat temple mai sus, tot mai sus,
Dar a rămas gol în inima mea.
Așa-i dragostea.
Da-ți-mi o pastilă de singurătate,
Să nu-mi mai fiți atât de departe!
Uneori vă întreb cum e vremea pe-afară
Doar așa, într-o doară.
Să-mi mai aud pruncii mi-e dor,
De copilărie și de izvor.
Gândul bunicii mă cheamă spre Cer...
Îl simt plutind în eter.
Ce rost ar avea să aud
Cum vuiește sângele în sufletul nud?!
Tăcerea îmi e de ajus.
Ea are atâtea de spus.
Cuvintele s-au scufundat în sufletul meu.
Mamei i-e greu, tot mai greu...
Pentru ce "a vedea"
Când oglinda e-n inima mea?!
E de ajuns să fiți lângă mine.
Asta mă ține
Copac încolțit.
Dragii mei, vă iubesc, v-am iubit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre planete sau poezii despre nuditate
Durerea femeiască
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Și, să mai amânăm, nu-i înțelept,
Ar fi, să recunoaștem, în sfârșit,
Femeia, n-are, totuși, nici un drept.
Muncim, ca niște sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Și condamnarea de-a ne urâți,
Chiar voi, ce ne iubiți, ne-o dați, mereu.
Stăm în picioare, încă de cu zori,
Și vă mirați că nu mai sunt subțiri,
Dar voi, care vă credeți tot feciori,
De ce nu arătați ca niște miri?
Pe unde ne dați dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burți ne dați copii,
Iar voi plecați la altele, râzând,
Când suferiți, ne cereți lângă voi,
Ori vă-mbătați, ori ați trudit prea mult,
Vă plângem, când vă duceți la război,
Sau când vă speriați, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Și legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateți, ne-nșelați și noi o știm,
Ba, alteori, intrăm în circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Vă fură amintirile de ieri,
Își vor plăti plăcerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiași plăceri.
Și, uneori, păcătuim curat,
Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Că însuși Dumnezeu este bărbat
Și nu le înțelege pe femei.
Dar, vai, a fost odată prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Și-acum, ne omorâm sârguincios
Și zilnic ne distrugem fără rost.
Ne-nvinge viața fără orizont
Și voi ne-nvingeți, într-un mod câinesc,
Trăim ca niște văduve de front
Și mâinile mereu ni se aspresc.
Acum, când auziți acest reproș,
Priviți, fără privire, înapoi,
Încuvințați din cap, mărinimoși,
Și credeți că nu-i vorba despre voi.
Și, totuși, e vorba despre toți
Sunteți la fel de răi și de flămânzi,
Durerea femeiască pentru soți,
E-un credit fără giruri și dobânzi.
Vă e urât cu noi, vă e urât,
Și ne-ați ucide, dragilor bărbați,
Așa că vă rugăm numai atât:
Puteți să ne jigniți, să ne-njurați,
Dar faceți-o cu tonul coborât
Și pân-adorm copiii, așteptați.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre plăcere, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre înțelepciune sau poezii despre văduvie
Te-am iertat!
Cum să-ți mai spun că rătăcesc de dor
Când asfințituri trec fără de tine,
Mă chinui cu tăceri de mă-nfior
Și port al meu mormânt săpat în mine.
Sunt umbra celei ce am fost cândva
Iubită, adorată, mândră-n toate
Nu-i vina mea că azi vrei altceva...
Sclipiri în ochi? De tine-s îngropate!
Am strălucit cât timp tu m-ai iubit
Dar depărtări tăcute te-au furat,
Te las să pleci, de vină absolvit
Și pentru totdeauna... te-am iertat!
poezie de Angelina Nădejde (9 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre dor
Rugăminte
La țară într-o căsuță
Stă și plânge o măicuță.
E bătrână, nu mai poate
Să-și ducă povara-n spate.
După ani cu bucurii
E uitată de copii.
A muncit și zi și noapte
S-ăibă copiii de toate.
Fir-ați voi să fiți, copii,
Cu-ale voastre bucurii,
Ați uitat că v-am făcut
Și cu trudă v-am crescut.
V-am dat viață, v-am pus nume,
Iar acum uitați de mine.
Pentru ce m-am chinuit
Pe voi, de v-am înstărit?!
Acum sunt dată uitării,
Sunt în pragul disperării.
Mai veniți, copii, acasă,
Să vă văd pe lângă masă!
Să vă strâng la pieptul meu,
Că mi- e muică tare greu...
Maică, veniți cu nepoții,
Ei sunt bucuria vieții!
Nu-i cunosc, nu i-am văzut,
După ei acuma plâng.
Veniți cu ei să mă vadă,
Să-i văd și eu prin ogradă!
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre noapte sau poezii despre cunoaștere
Dragi tovarăși inamici
Vă rog să mă iertați tovarăși
dacă și azi v-am deranjat
căci mâine sigur o fac iarăși
tot ca poet tot ca bărbat
Dacă și azi v-am deranjat
mă rog la naiba-n epigramă
când am făcut în cer curat
cu versurile gata să doarmă
Mă rog la naiba-n epigramă
căci mâine sigur o fac iarăși
spontan ca un surâs de mamă
vă rog să mă iertați tovarăși
Dacă și azi v-am deranjat
cu scrisul meu cel de soldat
rondel de Costel Zăgan din Nostalgii asumate (3 februarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre epigrame
Rugă pe drumul vieții
O, zei nepieritori, ce v-am făcut
de v-ați întors privirea de la mine?
-căci sunt prea multe zile ce-au trecut
de când aștept un vânt ce nu mai vine.
V-am dat ofrande, v-am făcut pe plac,
și n-am avut decât o rugăminte:
atunci când drumul vieții am să-l fac,
să vă aduceți și de mine-aminte,
să m-ajutați, pe calea mea să merg,
furtunile să nu mă-ndepărteze
de cea spre care-aș vrea acum s-alerg,
dar vântul s-a gândit să înceteze.
Nu cer prea mult, nu vreau nimic în plus,
sunt un soldat ce a luptat pe mare,
iar vouă-ntotdeauna m-am supus
și m-am plecat în sfântă venerare,
dar ea m-așteaptă, mai curând să vin,
să o salvez de-atâta pasiune
cu care curtezani ce nu se-abțin
o urmăresc și speră-ntr-o minune.
Ea știe c-am să vin, că am cuvânt,
că-n viitor va fi a mea regină,
dar timpul s-a oprit, trimiteți vânt
și dovediți-mi grația divină!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sfinți sau poezii despre salvare
Jurnal de revoluționar
Mă iartă, mamă, c-am murit,
Așa pe fugă si ascuns
Și rușinat și neajuns
Având în suflet chipul tău
Și ochii tăi, cuprinși de roua
Cuvintelor ce nu ți-am spus.
Dar știi... atunci când m-ai născut,
Dintr-o eroare prea divină
Sau vreo minciună sanguină,
Sau slăbiciune... neputință,
Dumnezeiască consecință,
Ai plămădit doar o ruină.
Un suflet... neobișnuit,
Ieșit din orișice tipar,
Ce înșelat de propriul har
Și-ndrăgostit de plaiul drag,
Și-a pus azi viața, rămășag,
Acestui neam parazitar.
Aș plânge mamă, dar sunt mort,
Și nu mai am nici glas, nici lacrimi
Si-alăturea de-atâtea inimi
Povara țării-ntregi o port
Ca o coroană pentru mort
Pe pieptul meu, croit din patimi.
poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre rouă sau poezii despre revoluție
Ferice clipa
Ferice clipa unică din viață,
Și loc, și timp când ochii-ți m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Și-acolo m-am făcut un sloi de gheață.
Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăiește-n tine ca-n sălaș iubit,
Și m-a lăsat azi singur în natură.
Când galeș uneori întorci spre mine
Focoșii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viață iar,
Și moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar ușurarea-i slabă și-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre prăpăstii sau poezii despre natură
Veșnicul meu
Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi ești și îmi vei fi,
Mi-ești infinit pe cer și-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai ști.
Iubirea mea de veșnicii,
Azi, pașii mi-i îngenunchez
Să-ți las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.
Iubirea mea, am doruri mii
Și-abia aștept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.
Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvășit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veșnicu-mi sfârșit.
Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viață mi-ai rămas,
Mi-ești veșnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.
Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aștept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.
Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi ești peste hotar.
Iubitul meu, eu cred acum
Că-ți este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-același drum
Și vino astăzi înapoi.
Am să te-aștept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aștepți, să fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o țesem printre veșnicii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară