Nesimţirea

Este atâta nesimţire în jur,
încât se mişcă cerul şi pământul,
pe buze ne este strivit cuvântul,
e batjocorit şi adevărul pur.

Nu toţi muritorii-s fără de cusur,
dar unii întrec orişice măsură
trăind viaţa ca pe-o aventură,
iar tot ce perorează-i un sperjur.

Privim cu îngrijorare împrejur,
că nesimţirea nu are măsură,
are aripi de mare anvergură,

iar nesimţiţi sunt şi-n bătătură
şi se pare că-s săraci cu duhul...
De îngmfaţi ce sunt, le merge buhul...

Sibiu, 12.10.2015

sonet de Ioan Friciu din Inedită (12 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit!

Avere n-am, ajuns falit,
Mi-a mers în toată lumea buhul,
Dar unii spun că-s fericit,
Văzând că-s mai sărac... cu duhul.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârciogii

Pe cruntă exploatare şi zgârcenie
azi unii îşi clădesc înavuţirea;
îşi poartă ca stindard doar nesimţirea,
iar tinerii ne pleacă în bejenie.

În conştiinţă nu au *ăţenie
şi nici n-au auzit de bunul simţ,
cuvântul le este fierăstrău cu zimţ,
în viaţă nu au clipă de sfinţenie.

Raptul e ţelul lor de căpetenie,
ca hârciogii-şi cară-n galerii
multele nemeritate avuţii.

Omule de rând tu trebuie să ştii
că nu le pare viaţa prea uşoară,
când lasă tot... şi trebuie să moară!

sonet de Ioan Friciu (29 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa are multe neajunsuri: boala ei este uitarea, nefericirea ei e minciuna, irosirea ei e răspândirea printre cei săraci cu duhul, iar cel mai mare cusur al ei e acela că nu este niciodată îndestulătoare.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi Pământul

Sus, pe cerul albăstrui,
Soarele lucios, gălbui,
Priveşte înspre Pământ
Şi uimit de câte sunt,
Stă şi spune cu mirare:
-Frumoasă înfăţişare!
N-am văzut în altă parte,
Nici pe Lună, sau pe Marte,
Oameni ca să îmi admire
Minunata strălucire.
Spun că sunt cald, luminos,
Şi că-s tare preţios.
Din căldură şi lumină,
Le cresc plantele-n grădină.
Le dezgheţ apele toate,
Atunci când sunt îngheţate.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut şi eu cum pot!
Însă sunt cam curios,
Când mă uit atent, în jos,
Văd că lumea-i împărţită,
Au culoarea diferită,
Unii negri, alţii galbeni,
Unii albi, dar toţi sunt oameni.
Iar pentru ei, locul Sfânt
Este planeta Pământ!

poezie de Aurora Luchian (8 septembrie 2012)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egalitate la fotbal

În compensabila măsură,
Ştiind că-s slabi în anvergură
Le-a dat egalitate iar...
Cu nopţile pierdute-n bar.

epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categorii de sărăcie

Între clase-s bariere
Cum e cerul cu văzduhul,
Unii sunt săraci de-avere,
Alţii sunt... săraci cu duhul.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categorii de sărăcie

Între clase-s bariere
Cum e cerul cu văzduhul:
Unii sunt săraci de avere,
Alţii sunt săraci cu duhul.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata "măsură" a vieţii unui om nu se poate obţine decât prin "lipsa de măsură", dorind "fără măsură", îndrăznind "fără măsură", iubind "fără măsură".

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Raluca Turc
Comentează! | Votează! | Copiază!

nesimţire

Nesimţirea este o simţire omorâtă, atât a trupului cât şi a duhului, care sfârşeşte în nesimţire, dintr-o boală şi nepăsare îndelungată.

definiţie de Sfântul Ioan Scărarul în Filocalia, volumul 9
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Anul Nou

La mulţi Ani cu Sănătate!
Aceasta-mi este urarea
Pentru locuitorii din Cetate,
De peste tot cât ţine zarea.

Când s-apropie Sărbătoarea,
Prin oraşe şi prin sate,
La Mulţi Ani cu Sănătate!
Aceasta-mi este urarea.

Ea Universul îl străbate
Şi de prisos este-ntrebarea,
Dacă şi-n străinatate
A ajuns la timp urarea,

La Mulţi Ani cu Sănătate!

Sibiu 05.12.2015

rondel de Ioan Friciu din Inedita (5 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-e scris...

Epigramiştii buni vor merge-n iad,
Că-s plini de duh, de li se duce buhul!
Speranţele să meargă-n cer tot scad:
În rai se duc acei săraci cu duhul!

epigramă de Valeria Moroşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul senin

Cel mai senin pământ îmi pare cerul
în care te-adânceşti
nu cu gura căscată
ci cu pasărea căscată
între buze de aripi
fără a înţelege
de pământul e sus
sau dacă jos este cerul...
Cel mai senin pământ între "eşti" se întinde
şi la graniţă.."sunt"!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revista

Revistă sibiană de cultură
A fost şi este azi şi-n viitor,
Poeţi şi prozatori sunt în măsură
S-aducă perle pentru cititor;
O lume-ntreagă vrea s-o răsfoiască,
Din scoară-n scoarţă toţi să o citească;
Ieşită de sub presă-i aşteptată
Azi la cenaclu, când e prezentată.

Azi la cenaclu, când e prezentată,
Ieşită de sub presă-i aşteptată.
Din scoară-n scoarţă toţi să o citească,
O lume-ntreagă vrea s-o răsfoiască;
S-aducă perle pentru cititor
Poeţi şi prozatori sunt în măsură,
A fost şi este azi şi-n viitor
Revistă sibiană de cultură.

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr şi minciună

Demult, în Antichitate,
Circula o vorbă dragă,
"În vin este adevărul",
Fiindcă limba ţi-o dezleagă.

Totuşi, mie mi se pare
Că-i o chestie ciudată,
Că un adevăr te doare,
Dar minciuna, niciodată.

Oare cum o fi mai bine,
Cine ar putea să spună,
Să rostim doar adevărul
Sau mai merge şi-o minciună?

Însă cred că nu e cazul
De-aşa mare tevatură,
Rezolvarea este simplă,
Să bem vin, dar... cu măsură.

poezie de Octavian Cocoş (24 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând ultim, de ursuleţ

Sunt obosit peste măsură de atâta vâlvă nestârnită,
că doar eram pierdut puţin, n-aveam –la vârsta neîmplinită
nici de un an- n-aveam idee, că vizită nu pot să fac
să văd şi eu umani umblând şi să le arăt... şi eu îi plac...
sau, nu mai ştiu, poate naiv crezusem că e ca-n pădure,
printre ai mei, ce ne adoram, adunam fragi, poamele, mure,
că-s parfumate şi, mâncam, ne iubeam toţi, că răbdători
nu ştim de răzbunări, de ură, nu ne atacăm... avem valori,
nu facem rău, de rău nu este, ne protejăm şi noi de moarte...
cum mama ne-a învăţat demult, când încă ne mai dădea lapte
şi ne ţinea la piept cu cald, ne mormăind din a sa viaţă;
cum este grea şi să fim buni, chiar mari... de vom derula aţă...

E crezul meu, de mic sălbatic, nevinovat, de ursuleţ
aşa, picat în agonie lovit de-un glonţ nicicum răzleţ
-dintre, ce nici nu mai văzusem, nu sunt încă ajuns isteţ-
de-un foc de puşcă descărcată, deşi eram speriat, naiv,
nu-mi propusesem, că nu ştiu, cum nu ştiu nici ce e motiv,
doar îndrumat de bun, ce-am simţ, lăsat aşa, intuitiv,
mă ştiind pur, fără de apărare, numai credul în aventură,
ca un copil, un pic prostuţ, neştiind că dacă dau o tură
prin lumea nouă, cea din jur... te-oi părăsi, dragă natură...

Din Sibiu, ursuleţul mic, agonic, 'ntr-o bătătură.

PS.
Într-o ţară, a mea, unde-i cinstit delapidare,
Unde omor, viol, hoţiile îs onoare...
Printr-un oraş, într-o curte anostă, oarecare,
În ghiveci de lut, prăvălit cald lângă o floare,
Un ursuleţ, însângerat de-ai mei, popor... se moare...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 octombrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Un prizonier, aşa mă simt în lumea asta -zisă "mare",
Mulţi cred că este loc destul şi soare pentru fiecare.
Toţi ştim că nu-i deloc aşa, că inegal e împărţită
Şi bine şi pământ şi soare, şi viaţa -luptă - scump plătită.
Că unii vor să aibă tot, dar nu cu trudă şi talent,
Iar cei mai mulţi, abia de pot să strângă-n pungă chiar şi-un cent.
Mă simt închisă-ntr-o –ncăpere, ce are peste tot oglinzi
Şi-mi deformează faţa straniu, iar trupul mi-e strivit de grinzi.
Mă înconjoară zidul strâns şi aripile mi le frânge,
Oglinzile mă spionează şi sufletul din mine plânge.
Aş vrea să strig, să dau de veste că aripi de lumină port
Şi zbor în lume către soare că sufletul nu-mi este mort.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac paradoxal

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz şi agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură

mi-ar trebui iar o credinţă de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

primesc lovituri ca într-un ring de box
boala şi bătrâneţea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoţie creşte în anvergură

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva priveşte cerul într-o noapte senină, fără Lună, obiectele cele mai strălucitoare care se văd sunt probabil planetele Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Vor mai fi şi un număr mare de stele exact la fel ca Soarele nostru, dar mult mai departe de noi. De fapt, unele dintre aceste stele fixe par a-şi schmba foarte lent poziţiile una faţă de cealaltă atunci când pământul se mişcă pe orbită în jurul Soarelui; în realitate ele nu sunt deloc fixe! Aceasta deoarece ele sunt relativ aproape de noi. Pe măsură ce Pământul se mişcă în jurul Soarelui, le vedem din diferite poziţii pe fondul stelelor mult mai îndepărtate. Din fericire, aceasta ne permite să măsurăm direct distanţa dintre stele şi noi: cu cât sunt ma aproape, cu atât par că se deplasează mai mult.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem săraci

Săraci am fost şi în trecut,
În lume ni s-a cam dus buhul,
Chiar dacă n-am recunoscut,
Prea mulţi suntem săraci cu duhul!

epigramă de Gheorghe Cîrnu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!