Epistola unui martir de la Mărășești către trădătorii de țară
Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua țipă a destin
preacinstita maică mă așteaptă
la spălatul grâului să vin
Lângă râu se înălbește pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunților nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi
Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Miorița
noi de tineri vom muri în veci
Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viața
iar acum va trebui să mor
A intrat o sabie în țară
veneticii ne-au prădat din nou
fiece plugar - umil adoarme
și se scoală-n zori de zi erou
E un soare militar pe creste
țara-i la strâmtoarea cea mai grea
hoții parcă sunt fătați de ciumă
din ce oaste corbii vor cina?
Râu de sânge s-a prelins din Biblii
moartea ne-a dat ultimul sărut
Doamne sfinte și ceresc părinte
iată că pe-aici nu s-a trecut!
Iată că pe-aici va fi iar pace
rănile se vor tămădui
când veți fi primit această carte
petrecut voi fi dintre cei vii
E-un ocean de oase în adâncuri
insule de cruci au răsărit
pentru cine voi muri eu oare
dacă voi uitați ce-am pătimit?
Pentru ce blestem și nedreptate
irosită-i astăzi viață mea?
Ieremia Golia și Sturdza
au trădat mereu și vor trăda
Noi lăsăm o Românie Mare
voi urziti la destrămarea ei
cum pot oare, Doamne, să se nască
vipere dintr-un popor de lei?
Ne-ngheață oasele-n tranșee
întru slava limbii din bătrâni
voi o târguiți prin Europa
vi-e rușine că sunteți români
Nu vorbesc de liftele de-afară
și de cârcotașii fără neam
fiecare-și va primi răsplata -
eu cu voi, românii, am ce am
Aferim, homunculi fără țară
epigoni ai falei strămoșești
voi, ce vă-nchinati la idoli stranii
mai veniți și-n câmp la Mărășești!
În puterea nopții v-aș aduce
să vedeți cum pâlpâie lumini
bocitoare antice cum cântă
datinile noastre de creștini
Păsările verii vă-nfioare
în auz vă fiarbă geamăt blând
și-o măicuță cu un brâu de lână
rătăcească iarăși întrebând
Sevele pământului vă-mbete
să mustească-n ierbi esențe tari
fecioria stelelor rodească
salbe argintii de icusari
Învieze numai pentru-o clipă
gurile flăcăilor de scrum
ca un tragic cor să biciuiască
pacea voastră lașă de acum
Noi murim cu patria pe buze
mai înalt onor nu poate fi
într-o vreme tot mai ticăloasă
fără țară nu putem trăi
Nu batjocoriți aceste jertfe
idealul patriei sublim
nu ne pângăriți mausoleul
încă mai putem să va oprim
Încă mai avem ulei în oase
ochii noștri încă-s torțe vii
zguduit de lacrimi și de sânge
va crăpa pământul într-o zi
Și târâți veți fi la judecată
vă veți spovedi ca scoși din minți
vânzători de țară și de datini
iude apostate cu arginți
Înghițiți veți fi de vii, cu toții
eu sunt solul marii răzbunări
inima să vi-o mănânce câinii
trădători ai sfintei noastre țări!
Noi vă așteptăm, urmași ai Romei
mai veniți și-n câmp la Mărășești
poate vă va umple de rușine
tragedia ființei românești
Oare cum nu v-a trezit la viață
tâlcul trist al pildelor de ieri?
Într-o lume federal-șovină
noi vom fi eternii zilieri
Inima îmi este îndoită
vă blestem, și parcă aș spera
cine, totuși, a trădat o dată
știu că pân' la moarte va trăda...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre trădare
- poezii despre creștinism
- poezii despre România
- poezii despre tragedie
- poezii despre sfinți
- poezii despre patrie
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Țara mea, nostalgie departe
Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.
Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...
Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.
Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.
Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.
Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vorbire
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre devenire
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, citate de Corneliu Vadim Tudor despre înălțime, poezii despre timp, citate de Corneliu Vadim Tudor despre timp, poezii despre stele, citate de Corneliu Vadim Tudor despre stele, poezii despre sculptură, citate de Corneliu Vadim Tudor despre moarte, poezii despre civilizație sau poezii despre Grecia
Basarabenilor
Să știți: de nu veți ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viața va seca,
Zadarnic soarta veți ruga,
Căci scoși veți fi atunci din joc
Și-ți rămânea făr' de noroc.
Din cheag de lacrimi, de dureri,
Din trăsnet de mânie sfântă,
Și din nădejdi și zbuciumări,
Din năzuinți și frământări
El trebui facla să-și aprindă
Și-n el pe toți să vă cuprindă.
Și-n țara voastră va purcede
Pe drum de spini și chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Și duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.
El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic sudori, din viță sânge
Le va sorbi și nu-ți mai plânge,
C-atunci sorbiții stropi vor arde
Din țară toată vrăjmășia,
Clevetitori, dușmani de moarte,
Și cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăția
Și lepăda-vor viclenia.
Și toți veți fi un gând ș-un nume
Și înfrățiți veți făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va ști să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.
Dar știți: de nu veți ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viața va seca,
Zadarnic soarta veți ruga,
Căci scoși veți fi atunci din joc
Și-ți rămânea fără noroc.
poezie clasică de Alexei Mateevici (1917)
Adăugat de Arina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns, poezii despre noroc, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
A noastră soartă
Au murit atâția oameni
Cu speranța la mai bine
Cu speranța că urmașii
Vor trăi cum se cuvine.
Și acum trecut-au anii
Tot ce s-a schimbat sunt nume
Tot aceleași fețe-amare
Tot aceleași timpuri dure.
Să cădem puțin pe gânduri
Pentru ce noi am luptat
Nu să-ntoarcem spatele
Ca și cum am fi uitat.
Vor veni copiii noștri
Întrebând: voi ce-ați făcut?
V-ați jertfit pentru o viață
Ce noi nu am cunoscut
Putem schimba istoria,
Clădim palate pe ruine
Nu să spunem asta-i soarta.
Va veni odată bine.
Am distrus ce am avut
Și căpeteniile sunt moarte
Dar doi oameni n-au putut
Să conducă-n țară toate.
Și acei care acum
Dau din gură ca-nainte,
Sunt acei ce cred că noi
Fân avem în loc de minte.
Însă noi știm să răbdăm
Nu știu dacă bună-i calea
S-așteptăm ca peste toate
Să s-așterne uitarea.
Strigă suflete din groapă
Și copii rămași orfani
Plânge Dunărea de milă
Și ai țării veterani.
O lume-ntreagă ne privește
Milă este-n ochii lor
Când aud că spun "săracii"
Simt că-nebunesc și mor.
N-am avut de ei nevoie
Și sper că nici nu om avea
Căci nimeni nu dă fără a cere
Cât ar fi viața de grea.
Va veni și ziua-n care
Ne vor cere înapoi
Ce-a venit într-o căruță
Va pleca într-un convoi.
N-ar fi pentru-ntâia oară
Când din bunătatea noastră
Alții foloase ar trage
Chiar cu mintea lor cea proastă.
Încredere s-avem în alții?
Doar în noi și e destul.
Căci de mila ăstor oameni
Îmi ajunge, sunt sătul.
Nu că am pierdut curajul
Sau încrederea în oameni
Da nu noi suntem cei ologi
Ci un popor de oameni zdraveni.
Și de credeți că spun basme
Ia uitați-vă-n oglindă
Și ce veți vedea atunci
În al vost suflet să se prindă.
Veți vedea pe Ștefan, Țepeș
Brâncoveanu, Cantemir,
Pe Vladimirescu Tudor
Și pe viteazul Mihail.
Poezie aveți în sânge
Coșbuc, Goga, Minulescu,
Oameni de popor ca Creangă
Visători ca Eminescu.
Acești oameni, oameni mari
Vin dintr-un popor tot mare
Și cu ei noi ne legăm
Într-o națiune tare.
Și cum spun eu ce gândesc,
Spuneți ce aveți pe suflet.
Au venit vremurile-n care
Viața este fără scrupet.
De-a lungul anilor și-acum
Cu toții știu că îndurăm
Dar nu ne provocați prea mult
Căci încă știm să și luptăm.
Și-odată sângele când fierbe
Greu se poate domoli
Și toate-armatele străine
Nu ne-or putea iar potoli.
Feriți-vă dușmani nemernici
Feriți-vă de cei ca noi
Căci când e unul la necaz
Vom fi cu toții stil pe voi.
Noi v-am primit cu pace-n suflet
Când în pace ați venit
Ați venit cu gânduri rele
Peste graniți v-am gonit.
Ați plecat cu capu-n piept
Din istorie ne-ați șters
Dar în a istoriei poezie
Încă mai lipsește un vers.
Acel vers suntem doar noi,
Oameni simpli, doar români
Dar noi încă n-am uitat
Cine-au fost ai noști bătrâni.
Avem suflete curate
Și a noastră țară încă
Pe meleagurile lumii
Este cea mai-naltă stâncă.
Nu-i din aur ca a voastră
Nu sclipim doar în afară
Dar de vi la noi în iarnă
Vei pleca crezând că-i vară.
Seara ne plimbăm pe stradă
Nu avem inima mică
Nu ca voi frică de oameni
Doar de Dumnezeu ni-e frică.
Și acum că știți ce suntem
Știți ce-nseamnă omenie
Pot să spun veniți în pace
Și prieteni vom fi pe vecie.
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre încredere, poezii despre suflet, poezii despre schimbare sau poezii despre poezie
Iisus Hristos (ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi): Fericiți voi cei săraci, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu. Fericiți voi care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei, și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot așa făceau proorocilor părinții lor.
replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:20-23 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre creștinism, citate despre Iisus Hristos, citate despre sărăcie, citate despre religie, citate despre plâns, citate despre plată, citate despre ochi sau citate despre fericire
Lacrimi sărate
Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil
Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...
Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?
Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...
Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici
Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...
Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult
De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul pentru noi! vine.
Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...
Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...
Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...
Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...
poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)
Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.
Ne-ați obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.
Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.
Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.
Dar nu va fi departe vremea
Când va veni blestemul gloatei.
Când veți ști ce e durerea,
Implorând iertare soartei.
Va veni un timp în care,
De voi, milă, n-om avea.
Nu veți găsi îndurare.
Prea ne-ați făcut viața grea.
Va veni acea zi mare
Când socoteală veți da,
Când va răsări nou soare
Și viața se va schimba.
Vom avea și noi puterea
Să trăim în demnitate.
Viața ne este averea,
Și-o apărăm pân-la moarte.
Sfârșitul vă e aproape.
Vă va înghiți pământul.
Veți răspunde pentru toate.
Averea vă e mormântul.
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre pâine
Voi parlamentari
Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți să furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre parlament, poezii despre onoare, poezii despre mândrie, poezii despre lașitate sau poezii despre euro
Manifest pentru România bolnavă
Șobolani cu ochii putrezi de averi și chilipiruri,
Îl furarăți pe român și-i rămase doar mândria.
Ați îngenucheat poporul în minciuni și multe biruri -
Iată cum și ei străinii - vor să-i ia și sărăcia.
Frați voi sunteți doar cu iude, cu escroci și cu imperii,
Iată c-a sosit și clipa să vedeți cum morți de smoală
Se ridică din pământuri peste ceasuri de mizerii,
Ca să vadă România cum se zbate-n pielea goală.
Sunteți negustori de viață (nu am cum să mă dezic)
Trădătorii mei de țară, vânzători de fiare vechi,
Iată cum pământul nostru e scaiete de nimic -
Amatori de vis mărunt, guvernați după urechi!
Ați furat tot ce lăsase Nicolae Ceaușescu,
Este tragic pentru noi, este tragic pentru țară,
Ați pus taxe și pe soare, plânge iarăși Eminescu.
România umilită, zace azi în pielea goală.
Românie, Românie, și chimiștii în halate și guzganii răi să știe,
Că în umbra mea umilă umblă chiar și moartea lor.
Blestemați să fie aceia care vor să îmi confiște dreptul meu la sărăcie.
În această libertate și vecia-i tulburată de imnul sicrielor.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre comerț sau poezii despre urechi
Acum
că tot voi muri voi muri
voi
veți gândi: oricum, ca și noi va muri va muri...
așa
chiar mâine bine ar fi să îmi fi
e sec
unda
care mă curentează la voi
nu
contează și
voi
veți muri
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă iartă, Doamne, că blestem!
Pe voi ce țineți soarta-n mâini
Și ne tratați ca și pe câini,
Azi, vă blestem, ca-n buzunare,
Să n-aveți bani de-o lumânare.
Lui Dumnezeu trimit misivă,
Să n-aveți bani pentru colivă,
Nici morții să vi-i pomeniți,
Săraci lipiți, în veci să fiți!
Cât de-mbuibați sunteți acum,
Dea Domnul să cerșiți în drum!
Un colț de pâine din gunoi,
Să fie hrană pentru voi,
Ca să simțiți și voi osânda,
Cum simte țara mea, flămânda.
Voi huzuriți pe munți de bani
Și ne catalogați golani,
De îndrăznim să cerem pâine
Nu pentru azi, ci pentru mâine.
Azi, ni-e tărâța-ndestulată
Vă dăm și vouă, ca dovadă
Că din puținul ce-l avem,
Știm să-mpărțim, cât mai putem.
Dar, voi cu burțile pe-afară,
Sfidați, ciocoi, întreaga țară.
Și nu vă pasă de flămânzi
Și de copiii muribunzi.
Și nici de lacrima de sânge,
Ce-n fiecare zi ne frânge
Orice speranță de mai bine.
Și vă blestem, ca de rușine,
Să-ngenuncheați umili ca noi
De-atâtea griji și de nevoi...
Atâția ani de libertate,
Purtăm aresturile-n spate.
Cum, să te miști, când n-ai un ban?
Halal, așa european!
Nu cer averi și nici palate,
Ci doar să mă îndrept de spate,
Să pot, să-mi pomenesc părinții,
Bărbatul și pe toți cuminții,
Ce nu mai văd orgia lumii,
Nici cum se sinuicid păunii...
Săraca țară, ce frumoasă!
Acum orfană și de casă,
Orfană și de neam și fii-
Fă-ți, Doamne, timp, ca să ne-nvii!
.................-..................................
Să nu fii supărat, bărbate,
Că n-am colivă și bucate,
Să-ți fac pomană cum se cade!
Doar lacrimi am în reci cascade...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre supărare, poezii despre scrisori, poezii despre rușine sau poezii despre religie
Pentru cele mai gingașe mame...
Voi femeile înainte să fiți doamne,
Voi sunteți pentru noi mame.
O viață primiți și o viață dați,
Tot cei mai scump voi meritați.
Din buchetul de flori
Tu ești cea mai frumoasă floare
Și azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau să-ți urez sănătate,
Și ani frumoși cât se poate,
Fericirea aș vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme să primiți,
S-aveți anii fericiți!
La mulți ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneți și veți fi,
Cele mai mai gingașe doamne.
poezie de Eugenia Calancea (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre fericire, poezii despre urări, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre sănătate
Voi cei naivi care credeți aberațiile astea ar trebui să vedeți oare la intrarea în somn - pentru că marele Osho de România nu doarme, nu visează și nu se duce niciodată la budă că stă cu ochii în pirostii - deci pentru voi găgăuzilor care dormiți, oare cum vă dizolvați în somn, pe bucăți? Întâi adoarme "eu"-l și apoi "sunt-ul"? Doamne, că mare ți-e grădina ta! Așadar la moartea domnului Targa sau Tanga că e același lucru la cum gândește, dar asta numai din cauză că nu mai are gânduri, bă fraierilor, mai întâi îi va muri o mână, apoi un picior, apoi părul din barbă, dar ochii care sunt de fapt "Sunt-ul", adică "sinele etern" nu vor muri, ci vor rămâne nemișcați. Cât de multe aberații în numele aceluia care nu poartă nici un nume și nu poate fi descris în veci de capcana cuvintelor a conceptelor! Oare de ce insistă acest guru fals pe practică? Pentru că doar așa puteți fi controlați. La MISA sunt oameni care fac practică de 30 de ani, și firește care nu înțeleg indicațiile "clare" ale "ghidului"! De aceea, vor mai trebui să practice încă 30 milioane de încarnări. Dar voi ca și ei ați practicat DEJA de milioane de miliarde de vieți, cât mai vreți să practicați pentru a ajunge Aici? Acum unde sunteți? Plecați cu mintea după practicile voastre interminabile, nu?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre visare, citate despre viață, citate despre timp, citate despre păr, citate despre picioare, citate despre naivitate sau citate despre gânduri
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
și lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.
Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
și cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.
Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,
ne-au luat țară și pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.
Astfel am intrat și noi
în al doilea război,
haideți, dom-ne Mareșal
în Moldova și-n Ardeal.
Noi de dor de noi luptam
pentru țară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.
Și-am pierdut și-am fost răpuși
și-am fost ocupați de ruși,
aliații au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.
Și-am murit de mii de ori
s-avem iarăși Trei Culori,
și-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.
Țara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
de uitat nu vom uita
țara noastră cum e ea,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Cât o fi român român,
pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.
Ține minte fiul meu,
că există Dumnezeu,
uite cum a fost și cum va fi,
și un jurământ te leagă,
țara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.
Când vei fi și tu bărbat,
să te simți mereu soldat,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre tăcere, poezii despre teroare sau poezii despre superlative
România Pitorească
România-i țara noastră
A celor, ce sunt Români
Și în veci va fi a voastră
Dragii noști', Dacoromâni.
Astăzi, este ziua ta
Slavă ție! țară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să știe o lumea întreagă.
Ești țara cea mai bogată
De aceea ești râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.
O țară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, țara mea de dor
Arată-ne, că ești,, unionistă,,
Să fim cu toți românii, un singur popor.
Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată țară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.
Parveniți făr' de origini
Aciuați, pe-aici vremelnic
Hrăpereți far'de rușine
Ne-au furat în mod sistemic.
Țara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai stați dușmani la pândă!
Bate vântul de unire
Dinspre București spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toți românii, acum cerut.
Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniți și patrioți
Din cele două țări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poți.
Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideți acum! Să ne urmăm acest traseu.
Români!, prin noi același sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniți, putem rămâne veșnici.
Din Chișinău și București
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te unești
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.
Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să știi că toți românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.
La mulți ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre vânt, poezii despre victorie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Denigratorilor lui Eminescu
Din ce lumi voi ați venit
Și aici v-ați pripășit?
Pentru ce-ați venit la noi
Și-aruncați tot cu noroi?
Unde vreți voi să ajungeți?
Nația vreți să o distrugeți?
Vă numiți voi literați
Și pe toți îi criticați;
Filozofi vă mai ziceți,
Cine credeți că sunteți?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncați.
Locul lui vreți să-i luați?
V-a avântați la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercați
Locul lui n-o să-l luați!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-ați dat,
L-ați luat, v-ați lăudat.
Puneți mâna și munciți,
Nu la locul lui râvniți!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei și-au luat.
Dar cultura i-a uitat.
El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsați venin pe gură
Și vreți locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el și i-a stors.
A lăsat drept moștenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de țărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!
Trădători de neam și țară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteți pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
Că istoria nu iartă!
De plătit voi veți plăti,
Chiar și morți dacă veți fi.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre cultură, poezii despre nuferi, poezii despre muncă sau poezii despre moștenire
În consecință, societățile voastre vor fi obligate să se schimbe, iar oamenii vor trebui și ei să se schimbe: nimeni nu va mai putea fi sigur că minte nepedepsit. E vorba de un joc care va modifica fața lumii, și aceasta-i este regula. După ce-l veți fi experimentat, veți fi liberi să alegeți, căci singura alegere mereu posibilă este aceea de a minți. Ca să mă fac înțeles de către voi toți, vă voi spune care este avantajul acestui joc. Lumea în care trăiți este un loc ciudat. În orice clipă poate sări în aer, iar voi puteți oricând muri. Mai degrabă muriți atunci cu ochii deschiși. Prin urmare, avantajul e că, de veți muri, o veți face cu ochii deschiși. Asta-i tot ce aveam să vă spun.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate despre posibilitate, citate despre minciună, citate despre libertate, citate despre jocuri sau citate despre aer
Jucați-vă, veseliți-vă, creșteți, voi, forțe tinere... Viața este în fața voastră, voi veți trăi mai ușor, nu veți fi nevoiți, ca noi, să vă căutați drumul, să luptați, să cădeți și să vă ridicați bâjbâind prin întuneric. Noi am luptat din greu ca să rămânem în viață și câți dintre noi n-au pierit! Voi însă aveți o țintă limpede: să munciți și binecuvântarea noastră, a bătrânilor vă va însoți.
citat celebru din Ivan Turgheniev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ivan Turgheniev despre viață, citate despre întuneric, citate despre tinerețe, citate despre muncă, citate despre forță, citate despre creștere sau citate despre bătrânețe
Creedy: Sfidător până la sfârșit, da? Nu plângi ca el, nu? Nu te temi de moarte. Îmi semeni.
V: Singurul lucru pe care eu și tu îl avem în comun, domnule Creedy, este faptul că amândoi vom muri.
Creedy: Cum îți imaginezi că o să se întâmple acest lucru?
V: Cu mine având mâinile în jurul gâtului tău.
Creedy: Ce o să faci? Am înconjurat locul. Nu ai nimic. Nimic în afară de blestematele tale de cuțite și loviturile tale de karate. Noi avem arme.
V: Nu, ce aveți voi sunt gloanțe și speranța că atunci când armele voastre vor rămâne fără muniție nu voi mai fi printre voi pentru că dacă voi mai fi cu toții veți muri înainte de a le încărca.
Creedy: Acest lucru e imposibil. Omorâți-l. (Oamenii încep să tragă spre V, dar el se afla încă în picioare când ei rămân fără gloanțe.)
V: Este rândul meu. (V izbutește să îi omoare pe toți ajutându-se de cuțite înainte ca aceștia să reîncarce armele.)
replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre mâini, citate despre imposibilitate, citate despre imaginație, citate despre frică sau citate despre arte marțiale
Aproape de sfârșit
Am multe observații să vă
fac, nici nu va trece viața și
voi spune, de ce n-ați dat
săracilor cărbune. să poată
merge lumea în alt veac?
Nici nu era nimic dacă lăsați
să mai consume lumea niște
pâine și nu loveați în ea ca-n
bot de câine ce mușcă fără
noimă kilowați.
Ați economisit așa puțin
că uite-acum în galantar se vede
prin zornăitul tragic de monede
c-ați consumat mai mult pentru venin.
Dar, înainte de a încheia, o
întrebare, totuși, cea mai
mare, cum nu v-a fost
rușine de popoare că-ntr-un
târziu vor întreba ceva?
Am multe observații să vă fac,
dar nu știu dacă azi mă mai
ascultă acei ce-n larma
larmelor ocultă, ne-au
prefăcut într-un popor sărac.
Și, totuși, mai încerc să vă
explic nu veți rămâne numai
la putere.
situația stelară vă va cere
sa vă întoarceți și la postul mic.
Ce veți minți popoarele atunci?
Cum vor veni răspunsurile-n gură
când împrejur va fierbe numai
ură dinspre Eroii amărâtei
munci?
Cum aș putea acum să vă mai
schimb privirea oarbă în privire
vie, ca să vedeți real, nu-n
teorie, ce face neamul vostru.
Mai e timp!
Treziți-vă, treziți-vă acum, priviți
poporu-n ochi, vedeți ce spune și
dați-i șansa regăsirii bune, a
întoarcerii pe-același drum.
Acum, nici observații nu mai
am,". îmi e de-ajuns să cred, ca
într-o lege, în faptul simplu că
veți înțelege ce crede pătimitul
vostru neam.
Atâta tot de-ar fi și pot să
mor, să văd cum se ridică iar
din sine spre-ncredere și
faptele de bine acest cinstit
și răbdător popor.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!