Un poem pentru un eremit taoist

S-a făcut frig astăzi în birou;
Deodată mă gândesc la prietenul meu de la munte,
Strângând în vale lemne pentru foc
Sau fierbând pietre albe pentru cartofi, acolo în cabana lui...
Aş dori să-i fi putut duce o cupă cu vin
Pentru a-l mai înveseli în furtuna serii;
Dar frunzele căzute s-au aşternut covor pe creastă,
Cum aş putea eu vreodată să-i mai găsesc urmele?

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnindu-mi prietenul, pe Feng Shu, în capitală

Sosind de undeva din est, mă vizitezi,
Cu urmele ploii din Baling încă pe hainele tale;
Te întreb pentru ce ai călătorit până aici;
Îmi spui: " Să cumpăr un topor pentru tăiat lemne în munţi."
... Ascunşi în adâncul negurilor inflorescente,
Puii de lăstun ciripesc lipsiţi de griji,
Cum ciripeau şi acum un an, când ne-am despărţit...
Tâmplele noastre sunt mai albe decât atunci!

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele în bejenie

Într-o toamnă aurie,
Frunzele din pomi căzute
Au plecat în bejenie
Pe cărările de munte.

Vântul rece şi turbat
Le-a rostogolit în vale.
Unele-au ajuns în sat,
Multe-au rătăcit pe cale.

Altele-ajunse-n câmpie
S-au aşternut pe ogor.
I-au dat culoare arămie,
Formând un frumos covor.

Pe fruzele adunate
În tufiş de mărăcine,
Se poate ascunde-n noapte,
Iepuraşul, de jivine.

Tot din frunze-şi fac culcuş
Multe alte rozătoare.
Că, uite, vine acuş
Iarna, cu multă ninsoare.

La copaci, la rădăcină,
Omul frunze-a adunat.
Poate iarna ca să vină.
Sunt pregătiţi pentru iernat.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una e să mănânci cartofi pentru că se mănâncă şi alta să-i cumperi pentru că se cumpără.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-i ierţi şi să-i eliberezi din greşeală pe cei care ţi-au făcut vreodată rău. În felul acesta, te eliberezi de emoţii negative precum gelozie, invidie, răzbunare şi învinuire. De asemenea, iartă-te pe tine însuţi pentru ceea ce ţi-ai făcut rău; te vei elibera astfel de nesiguranţă, vină şi autosabotaj.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de-mi cântă Radu Leşe

Curge neaua comănac
Dintr-o sită nevăzută
Şi deodată împrumută
Totul, straie de bumbac

Dar sub aşternut, ce cald!
Ce mi-aş mai dori în plus
Că pe unde-am fost eu, nu-s
Gheizere ca să mă scald?!

Ghemuit ca un covrig
Pun pe mine zece pături
Ca să nu ies în o-mături
Şi să nu tremur de frig

Zori de ziuă vin să cadă
Prin perdeaua albă, lipsă
Ăsta e doar un tertip să
Mai amân ieşirea la corvoadă

Mi s-au aburit pereţii
Cu adânci păreri de rău
Cred c-am fost un mare nătărău
Pe toate drumurile vieţii!

Parcă-aveam mai multe lemne
Pentru când avea să cearnă
Cu tristeţe peste iarnă
Şi atâtea alte semne

Cercetez şopronul gol
Vreascuri, câteva găteje
Vin de-mi cântă Radu Leşe
Şi-ţi dau ultimul meu pol!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia alesese să devină psihiatru, nu din aviditate pentru bani, nu din dorinţa de a se îmbogăţi; doar nu-i lipsise niciodată nimic, părinţii ei străduindu-se să-i asigure mereu tot ce şi-ar putea dori, deşi ea nu era deloc pretenţioasă sau mofturoasă şi-şi alesese această meserie din dragoste pentru semenii ei, din dorinţa de a-i ajuta pe cei care sufereau, cei cu care soarta fusese mai puţin dreaptă şi pe care ea încerca să-i ajute, în limita posibilităţilor, să le aline suferinţa sufletească, ceea ce dovedea nobleţea cu care era înzestrată, altminteri, ar fi putut deveni orice altceva, doar o ducea mintea. Şi-ar fi putut alege o meserie mult mai bănoasă, însă scopul ei în viaţă nu era prosperitatea materială. În plus, ea punea mai presus fericirea altora, decât pe a ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S

III

Mă gândesc că de aci am putea începe, aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut şi noi venim prea târziu la ospăţ.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne biruie din toate părţile şi în toate felurile,
şi să ne rugăm nu numai cu inima, ca măicuţele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofiţerul comandant vrăjmaş,
dar şi cu gândul, cu înţelesurile noastre mai liniştite, cu punerea noastră mai cumpătată
în rost a lucrurilor. Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau maşini de calculat,
pentru cei ce ne învaţă să facem unităţi industriale care să funcţioneze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutăţile şi toate poluările, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Licuricii,
stele căzute pe pământ
luminează -în întuneric.
Greieri se aud cântând
sporind al serii feeric.
Din deal în vale coboară
doina unui ciobănaş.
Dorul la iubită-i zboară,
oile dorm pe imaş.
Neobosit, doar izvorul
şipoteşte printre pietre.
Doar el este călătorul
ce duce dorul la fete.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optez deci pentru munte

Câmpiile mă cheamă,
Să le răspund gândesc,
Ele îmi dau o casă
Fără s-o cuceresc.
Dar muntele cel falnic
Nicicum nu-i mai prejos,
Mă-ndeamnă să urc drumul
Abrupt, alunecos.
Ori munte, ori câmpie,
E greu, nu pot să neg,
Deci stau să judec bine,
Căci soarta mi-o aleg.
Dar muntele îmi place
Urcuşul îmi dă ghes,
Pentru că doar prin trudă
Pot sta mai sus de şes.
Optez deci pentru munte
Să mă opresc nu pot
Optez deci pentru munte,
Să urc sus, sus de tot.
Optez deci pentru munte.

poezie de Howard Simon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă

Du-mă, vântule, du-mă în sudulmă
Ca o frunză bătută de brumă
Ca creastă de val... inspumată
Ca o pană din pasăre... ruptă

Pe o insulă pustie, pierdută
Cu o filă şi o călimară
Si adu-mă de abia pe la vară
Să miros florile de tei, iară..

Si apoi napoi să mă arunci..
Pe un vârf de munte... însingurat
Acolo pe albastrul aşternut
Unde linişte... bei şi mănânci

De unde napoi in astă lume
Nu vei dori să mai ajungi...

sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, la spatele casei, era grajdul şi şura, sub acelaşi acoperiş vechi de paie, cârpit pe alocuri.
Era o clădire largă, cu streaşina până jos, cât se putea ajunge cu mâna. între casă şi grajd mai era un
şopron pentru car şi plug şi alte unelte de-ale gospodăriei şi o grămadă de lemne, vârfuri rămase din
iarnă.
La spatele şurii era grădina, cu mulţi pomi bătrâni şi tineri, cu delniţe întregi de legume, de
porumb, de cartofi, de sfeclă pentru vite, de lucernă şi trifoi. Se părea că strămoşul care a împlântat
mai întâi aici parul, a putut să îngrădească pământ după plac.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi a murit un marinar

E bătrân de-acum, de pe capul alb
Părul a-nceput să-i cadă;
Stă-n preajma Clubului Naval
Depănând poveşti din zilele de altădată.

Despre un război în care a luptat
Şi despre faptele de demult de arme;
Camarazii lui, în isprăvile istorisite,
Stau sub semnul unei glorioase karme.

Deşi pentru vecini poveştile
Au devenit un bun motiv de glume,
Toţi foştii coechipieri îl ascultau –
Ei ştiau despre ce vorbeşte-anume.

Nu-i vom mai auzi poveştile de-acum,
Prietenul nostru a trecut ultimul hotar,
Iar lumea parcă-i oleacă mai săracă –
Pentru că astăzi a murit un marinar.

El a fost doar un simplu marinar,
Din rândul celor deja tot mai puţini. Un gând
Ar trebui să ne petreacă: s-ar putea s-avem
Nevoie iarăşi de-astfel de oameni în curând.

Pentru c-atunci când ţara e-n necaz aflăm
La ce-s folositori marinarii atât de mult,
Treaba lor e să-nlăture mizeriile pe care
Nu ei, ci alţii le-au făcut.

Dacă nu-l putem onora, viu printre noi,
Cât ne poate-auzi vorbele bune,
Măcar să-i aducem un pios omagiu
După ce-a părăsit această lume.

Poate câteva rânduri scrise
Cu litere micuţe-ntr-un ziar,
Amintind că cineva-n lume plânge –
Pentru că astăzi a murit un marinar.

poezie de Autor necunoscut, SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strângând pipirig pentru acoperiş

Pipirig verde cu muguri roşii,
Frunze lungi aplecându-se-n vânt –
Amândoi în aceeaşi barcă
Strângând pipirig la Cinci Lacuri.

Am început de dimineaţă de la Insula Ordideelor:
Ne-am odihnit sub ulmi până la amiază.
O fată şi un băiat strângând pipirig.
La venirea serii nu adunaseră niciun braţ!

poezie de Autor anonim, China, sec. al IV lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ştii, ai avut dreptate...
Lucian: Am avut?! Bineînţeles că am avut; eu întotdeauna am dreptate! Însă... În legătură cu ce anume am avut dreptate, de data asta?
Lia: Cu Sid.
Lucian: Ah, Sid...
Lia: Chiar era îndrăgostit de mine. Ba încă mai este... Şi ştiu că m-ai avertizat că s-ar putea întâmpla astfel. Însă eu nu te-am luat în seamă, sub nici o formă. Nu credeam că mie mi s-ar putea întâmpla aşa ceva, credeam că deţin controlul absolut asupra situaţiei, însă m-am înşelat. Când l-am întrebat ce simte pentru mine, nu m-a putut minţi, a recunoscut totul, cu o sinceritate dezarmantă.
Lucian: Şi tu?!
Lia: Eu, ce?!
Lucian: I-ai răspuns sentimentelor lui, în vreun fel?
Lia: Nu, evident! Cum aş putea să-i fi răspuns?! Nu sunt îndrăgostită de el, absolut deloc. A trebuit să-i spun adevărul, oricât de dureros ar fi fost pentru el. Însă trebuia să fiu sinceră, nu l-aş fi putut minţi, n-ar fi fost corect faţă de el; nu puteam să-i dau speranţe false...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-i mulţumesc lui Isus pentru că nu mi-a dat să găsesc decât amărăciune în prieteniile pământului; cu o inimă ca a mea m-aş fi lăsat prinsă şi mi s-ar fi tăiat aripile, atunci cum aş fi putut să zbor şi să mă odihnesc? Cum ar putea o inimă înclinată spre afecţiunea creaturilor să se unească intim cu Dumnezeu?... Ah! simt că Isus mă ştia prea slabă pentru a mă expune ispitei, poate m-aş fi lăsat mistuită de înşelătoarea lumină dacă aş fi văzut-o strălucind înaintea ochilor mei...

Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de margareta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei: Frumoasă mama lui, doamna Enka, doar că părea cam tânără şi era prea sperioasă.
Eleonora: Ce tot vorbeau despre cheile de la maşina directorului? Cum să-i pună directorul la dispoziţie maşina dânsului?
Maria: Mamă, parcă ştiaţi că Luci e preferatul directorului Institutului. Chiar dânsul ne-a confirmat astăzi acest lucru.
Eleonora: Asta nu înseamnă să-i împrumute cheile maşinii sale.
Maria: Ba da, mamă, asta poate explica multe.
Eleonora: Ce vrei să spui? Ar fi intervenit pentru el, să fie numit comandantul misiunii?
Maria: Ah, nu, mamă, nu mă gândeam la aşa ceva.
Eleonora: Păi, presupun că ar fi putut.
Maria: Fără îndoială, ar fi putut, dar dânsul nu se pretează la aşa ceva, e un om corect; în plus, Luci n-ar avea nevoie de asemenea intervenţii...
Eleonora: Bine, te cred... Dar, draga mea, ai văzut vreodată maşina directorului, una modernă? Aşa ceva nu se împrumută nimănui, niciodată! E absolut superbă!
Maria: Şi ce dacă, mamă? Se pare că directorul ţine îndeajuns de mult la Luci, încât să fie capabil să-i încredinţeze acea maşină superbă. În plus, de o săptămână, până astăzi, apartamentul dânsului, pentru că nu se înţelegea cu părinţii şi a stat în Institut.
Andrei: Ciudat...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc în imaginaţie

Pe strada cu case albe pavată cu pietre trec.
Ferestre se deschid în petale şi culori carnivore.
Aşteaptă după perdele reptile cu aer secret.
Umbre se-ntind învelind pretutindeni rigole.

Cerul sângerează-n apus pentru ultima dată.
Aripi de noapte în cădere se-agaţă de stâlpi.
Ies din nou la măturat vise strângând în lopată
Nectar de albine şi stele de noapte în stupi.

Strict un cuvânt se-mpiedică în imaginaţie.
Încerc să-i explic despre existenţa intereselor,
Deşi nu înţelege nicicum o astfel de ecuaţie
Îi dovedesc matematic existenţa progreselor
Şi cum strada cu case albe, pavată cu graţie,
Coboară contratimp prin săptămâna mireselor.

poezie de Mircea Lucian Nincu (2009)
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Trebuie să-i spunem, Jo, trebuie, trebuie să-i spunem cât mai curând. Cu cât aşteptăm mai mult, cu atât va fi mai greu.
Joey: Ştiu. Am încercat, am încercat de nenumărate ori.
Pacey: De fiecare dată când îl văd mă simt de parcă...
Joey: Nu e nevoie să te deranjezi să continui. Nu are rost. Nu e tocmai cel mai uşor lucru pe care a trebuit să-l fac vreodată. Să-i spun lui Dawson că, în timp ce nu era atent, eu am manifestat această atracţie gravitaţională ciudată pentru prietenul lui cel mai bun şi nu pot să nu mă gândesc la el sau să nu îmi doresc să fiu lângă el sau să nu-l sărut tot timpul. (Se sărută)
Pacey: O s-o fac eu.
Joey: Ce?
Pacey: O să-i spun eu.
Joey: Nu, nu te pot lăsa să faci asta. E responsabilitatea mea.
Pacey: Jo, nu este responsabilitatea ta. Eu sunt cel care a început asta. Eu sunt cel care te-a adus în situaţia asta şi sincer singurul mod prin care îmi pot salva prietenia cu Dawson este să fiu sincer cu el. Deci eu trebuie să fac asta. Am nevoie de o zi. O singură zi.
Joey: O zi.
Pacey: Da, o zi.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantoma

Sufletu-mi rătăceşte neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte;
povara iubirii pierdute urcă anevoie
scările din lemn de brad.

Urmele paşilor lui s-au şters definitiv;
doar mirosul de vin cu scorţişoară
mă mai îmbată cu speranţă.

poezie de Mihaela Băbuşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-au făcut ardelenii când au văzut pentru prima oară un avion?

S-au dus în pădure, să-i caute cuibul.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!