Un poem pentru un eremit taoist
S-a făcut frig astăzi în birou;
Deodată mă gândesc la prietenul meu de la munte,
Strângând în vale lemne pentru foc
Sau fierbând pietre albe pentru cartofi, acolo în cabana lui...
Aș dori să-i fi putut duce o cupă cu vin
Pentru a-l mai înveseli în furtuna serii;
Dar frunzele căzute s-au așternut covor pe creastă,
Cum aș putea eu vreodată să-i mai găsesc urmele?
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Întâlnindu-mi prietenul, pe Feng Shu, în capitală
Sosind de undeva din est, mă vizitezi,
Cu urmele ploii din Baling încă pe hainele tale;
Te întreb pentru ce ai călătorit până aici;
Îmi spui: " Să cumpăr un topor pentru tăiat lemne în munți."
... Ascunși în adâncul negurilor inflorescente,
Puii de lăstun ciripesc lipsiți de griji,
Cum ciripeau și acum un an, când ne-am despărțit...
Tâmplele noastre sunt mai albe decât atunci!
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele în bejenie
Într-o toamnă aurie,
Frunzele din pomi căzute
Au plecat în bejenie
Pe cărările de munte.
Vântul rece și turbat
Le-a rostogolit în vale.
Unele-au ajuns în sat,
Multe-au rătăcit pe cale.
Altele-ajunse-n câmpie
S-au așternut pe ogor.
I-au dat culoare arămie,
Formând un frumos covor.
Pe fruzele adunate
În tufiș de mărăcine,
Se poate ascunde-n noapte,
Iepurașul, de jivine.
Tot din frunze-și fac culcuș
Multe alte rozătoare.
Că, uite, vine acuș
Iarna, cu multă ninsoare.
La copaci, la rădăcină,
Omul frunze-a adunat.
Poate iarna ca să vină.
Sunt pregătiți pentru iernat.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Una e să mănânci cartofi pentru că se mănâncă și alta să-i cumperi pentru că se cumpără.
aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Trebuie să-i ierți și să-i eliberezi din greșeală pe cei care ți-au făcut vreodată rău. În felul acesta, te eliberezi de emoții negative precum gelozie, invidie, răzbunare și învinuire. De asemenea, iartă-te pe tine însuți pentru ceea ce ți-ai făcut rău; te vei elibera astfel de nesiguranță, vină și autosabotaj.
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de-mi cântă Radu Leșe
Curge neaua comănac
Dintr-o sită nevăzută
Și deodată împrumută
Totul, straie de bumbac
Dar sub așternut, ce cald!
Ce mi-aș mai dori în plus
Că pe unde-am fost eu, nu-s
Gheizere ca să mă scald?!
Ghemuit ca un covrig
Pun pe mine zece pături
Ca să nu ies în o-mături
Și să nu tremur de frig
Zori de ziuă vin să cadă
Prin perdeaua albă, lipsă
Ăsta e doar un tertip să
Mai amân ieșirea la corvoadă
Mi s-au aburit pereții
Cu adânci păreri de rău
Cred c-am fost un mare nătărău
Pe toate drumurile vieții!
Parcă-aveam mai multe lemne
Pentru când avea să cearnă
Cu tristețe peste iarnă
Și atâtea alte semne
Cercetez șopronul gol
Vreascuri, câteva găteje
Vin de-mi cântă Radu Leșe
Și-ți dau ultimul meu pol!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia alesese să devină psihiatru, nu din aviditate pentru bani, nu din dorința de a se îmbogăți; doar nu-i lipsise niciodată nimic, părinții ei străduindu-se să-i asigure mereu tot ce și-ar putea dori, deși ea nu era deloc pretențioasă sau mofturoasă și-și alesese această meserie din dragoste pentru semenii ei, din dorința de a-i ajuta pe cei care sufereau, cei cu care soarta fusese mai puțin dreaptă și pe care ea încerca să-i ajute, în limita posibilităților, să le aline suferința sufletească, ceea ce dovedea noblețea cu care era înzestrată, altminteri, ar fi putut deveni orice altceva, doar o ducea mintea. Și-ar fi putut alege o meserie mult mai bănoasă, însă scopul ei în viață nu era prosperitatea materială. În plus, ea punea mai presus fericirea altora, decât pe a ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem filozofic pentru S
III
Mă gândesc că de aci am putea începe, aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut și noi venim prea târziu la ospăț.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne biruie din toate părțile și în toate felurile,
și să ne rugăm nu numai cu inima, ca măicuțele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofițerul comandant vrăjmaș,
dar și cu gândul, cu înțelesurile noastre mai liniștite, cu punerea noastră mai cumpătată
în rost a lucrurilor. Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau mașini de calculat,
pentru cei ce ne învață să facem unități industriale care să funcționeze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutățile și toate poluările, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Înserare
Licuricii,
stele căzute pe pământ
luminează -în întuneric.
Greieri se aud cântând
sporind al serii feeric.
Din deal în vale coboară
doina unui ciobănaș.
Dorul la iubită-i zboară,
oile dorm pe imaș.
Neobosit, doar izvorul
șipotește printre pietre.
Doar el este călătorul
ce duce dorul la fete.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Optez deci pentru munte
Câmpiile mă cheamă,
Să le răspund gândesc,
Ele îmi dau o casă
Fără s-o cuceresc.
Dar muntele cel falnic
Nicicum nu-i mai prejos,
Mă-ndeamnă să urc drumul
Abrupt, alunecos.
Ori munte, ori câmpie,
E greu, nu pot să neg,
Deci stau să judec bine,
Căci soarta mi-o aleg.
Dar muntele îmi place
Urcușul îmi dă ghes,
Pentru că doar prin trudă
Pot sta mai sus de șes.
Optez deci pentru munte
Să mă opresc nu pot
Optez deci pentru munte,
Să urc sus, sus de tot.
Optez deci pentru munte.
poezie de Howard Simon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă
Du-mă, vântule, du-mă în sudulmă
Ca o frunză bătută de brumă
Ca creastă de val... inspumată
Ca o pană din pasăre... ruptă
Pe o insulă pustie, pierdută
Cu o filă și o călimară
Si adu-mă de abia pe la vară
Să miros florile de tei, iară..
Si apoi napoi să mă arunci..
Pe un vârf de munte... însingurat
Acolo pe albastrul așternut
Unde liniște... bei și mănânci
De unde napoi in astă lume
Nu vei dori să mai ajungi...
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, la spatele casei, era grajdul și șura, sub același acoperiș vechi de paie, cârpit pe alocuri.
Era o clădire largă, cu streașina până jos, cât se putea ajunge cu mâna. între casă și grajd mai era un
șopron pentru car și plug și alte unelte de-ale gospodăriei și o grămadă de lemne, vârfuri rămase din
iarnă.
La spatele șurii era grădina, cu mulți pomi bătrâni și tineri, cu delnițe întregi de legume, de
porumb, de cartofi, de sfeclă pentru vite, de lucernă și trifoi. Se părea că strămoșul care a împlântat
mai întâi aici parul, a putut să îngrădească pământ după plac.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi a murit un marinar
E bătrân de-acum, de pe capul alb
Părul a-nceput să-i cadă;
Stă-n preajma Clubului Naval
Depănând povești din zilele de altădată.
Despre un război în care a luptat
Și despre faptele de demult de arme;
Camarazii lui, în isprăvile istorisite,
Stau sub semnul unei glorioase karme.
Deși pentru vecini poveștile
Au devenit un bun motiv de glume,
Toți foștii coechipieri îl ascultau
Ei știau despre ce vorbește-anume.
Nu-i vom mai auzi poveștile de-acum,
Prietenul nostru a trecut ultimul hotar,
Iar lumea parcă-i oleacă mai săracă
Pentru că astăzi a murit un marinar.
El a fost doar un simplu marinar,
Din rândul celor deja tot mai puțini. Un gând
Ar trebui să ne petreacă: s-ar putea s-avem
Nevoie iarăși de-astfel de oameni în curând.
Pentru c-atunci când țara e-n necaz aflăm
La ce-s folositori marinarii atât de mult,
Treaba lor e să-nlăture mizeriile pe care
Nu ei, ci alții le-au făcut.
Dacă nu-l putem onora, viu printre noi,
Cât ne poate-auzi vorbele bune,
Măcar să-i aducem un pios omagiu
După ce-a părăsit această lume.
Poate câteva rânduri scrise
Cu litere micuțe-ntr-un ziar,
Amintind că cineva-n lume plânge
Pentru că astăzi a murit un marinar.
poezie de Autor necunoscut, SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Strângând pipirig pentru acoperiș
Pipirig verde cu muguri roșii,
Frunze lungi aplecându-se-n vânt
Amândoi în aceeași barcă
Strângând pipirig la Cinci Lacuri.
Am început de dimineață de la Insula Ordideelor:
Ne-am odihnit sub ulmi până la amiază.
O fată și un băiat strângând pipirig.
La venirea serii nu adunaseră niciun braț!
poezie de Autor anonim, China, sec. al IV lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Știi, ai avut dreptate...
Lucian: Am avut?! Bineînțeles că am avut; eu întotdeauna am dreptate! Însă... În legătură cu ce anume am avut dreptate, de data asta?
Lia: Cu Sid.
Lucian: Ah, Sid...
Lia: Chiar era îndrăgostit de mine. Ba încă mai este... Și știu că m-ai avertizat că s-ar putea întâmpla astfel. Însă eu nu te-am luat în seamă, sub nici o formă. Nu credeam că mie mi s-ar putea întâmpla așa ceva, credeam că dețin controlul absolut asupra situației, însă m-am înșelat. Când l-am întrebat ce simte pentru mine, nu m-a putut minți, a recunoscut totul, cu o sinceritate dezarmantă.
Lucian: Și tu?!
Lia: Eu, ce?!
Lucian: I-ai răspuns sentimentelor lui, în vreun fel?
Lia: Nu, evident! Cum aș putea să-i fi răspuns?! Nu sunt îndrăgostită de el, absolut deloc. A trebuit să-i spun adevărul, oricât de dureros ar fi fost pentru el. Însă trebuia să fiu sinceră, nu l-aș fi putut minți, n-ar fi fost corect față de el; nu puteam să-i dau speranțe false...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-i mulțumesc lui Isus pentru că nu mi-a dat să găsesc decât amărăciune în prieteniile pământului; cu o inimă ca a mea m-aș fi lăsat prinsă și mi s-ar fi tăiat aripile, atunci cum aș fi putut să zbor și să mă odihnesc? Cum ar putea o inimă înclinată spre afecțiunea creaturilor să se unească intim cu Dumnezeu?... Ah! simt că Isus mă știa prea slabă pentru a mă expune ispitei, poate m-aș fi lăsat mistuită de înșelătoarea lumină dacă aș fi văzut-o strălucind înaintea ochilor mei...
Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de margareta

Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei: Frumoasă mama lui, doamna Enka, doar că părea cam tânără și era prea sperioasă.
Eleonora: Ce tot vorbeau despre cheile de la mașina directorului? Cum să-i pună directorul la dispoziție mașina dânsului?
Maria: Mamă, parcă știați că Luci e preferatul directorului Institutului. Chiar dânsul ne-a confirmat astăzi acest lucru.
Eleonora: Asta nu înseamnă să-i împrumute cheile mașinii sale.
Maria: Ba da, mamă, asta poate explica multe.
Eleonora: Ce vrei să spui? Ar fi intervenit pentru el, să fie numit comandantul misiunii?
Maria: Ah, nu, mamă, nu mă gândeam la așa ceva.
Eleonora: Păi, presupun că ar fi putut.
Maria: Fără îndoială, ar fi putut, dar dânsul nu se pretează la așa ceva, e un om corect; în plus, Luci n-ar avea nevoie de asemenea intervenții...
Eleonora: Bine, te cred... Dar, draga mea, ai văzut vreodată mașina directorului, una modernă? Așa ceva nu se împrumută nimănui, niciodată! E absolut superbă!
Maria: Și ce dacă, mamă? Se pare că directorul ține îndeajuns de mult la Luci, încât să fie capabil să-i încredințeze acea mașină superbă. În plus, de o săptămână, până astăzi, apartamentul dânsului, pentru că nu se înțelegea cu părinții și a stat în Institut.
Andrei: Ciudat...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc în imaginație
Pe strada cu case albe pavată cu pietre trec.
Ferestre se deschid în petale și culori carnivore.
Așteaptă după perdele reptile cu aer secret.
Umbre se-ntind învelind pretutindeni rigole.
Cerul sângerează-n apus pentru ultima dată.
Aripi de noapte în cădere se-agață de stâlpi.
Ies din nou la măturat vise strângând în lopată
Nectar de albine și stele de noapte în stupi.
Strict un cuvânt se-mpiedică în imaginație.
Încerc să-i explic despre existența intereselor,
Deși nu înțelege nicicum o astfel de ecuație
Îi dovedesc matematic existența progreselor
Și cum strada cu case albe, pavată cu grație,
Coboară contratimp prin săptămâna mireselor.
poezie de Mircea Lucian Nincu (2009)
Adăugat de Mircea Lucian Nincu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacey: Trebuie să-i spunem, Jo, trebuie, trebuie să-i spunem cât mai curând. Cu cât așteptăm mai mult, cu atât va fi mai greu.
Joey: Știu. Am încercat, am încercat de nenumărate ori.
Pacey: De fiecare dată când îl văd mă simt de parcă...
Joey: Nu e nevoie să te deranjezi să continui. Nu are rost. Nu e tocmai cel mai ușor lucru pe care a trebuit să-l fac vreodată. Să-i spun lui Dawson că, în timp ce nu era atent, eu am manifestat această atracție gravitațională ciudată pentru prietenul lui cel mai bun și nu pot să nu mă gândesc la el sau să nu îmi doresc să fiu lângă el sau să nu-l sărut tot timpul. (Se sărută)
Pacey: O s-o fac eu.
Joey: Ce?
Pacey: O să-i spun eu.
Joey: Nu, nu te pot lăsa să faci asta. E responsabilitatea mea.
Pacey: Jo, nu este responsabilitatea ta. Eu sunt cel care a început asta. Eu sunt cel care te-a adus în situația asta și sincer singurul mod prin care îmi pot salva prietenia cu Dawson este să fiu sincer cu el. Deci eu trebuie să fac asta. Am nevoie de o zi. O singură zi.
Joey: O zi.
Pacey: Da, o zi.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantoma
Sufletu-mi rătăcește neîmpăcat
prin cabana cu vedere spre munte;
povara iubirii pierdute urcă anevoie
scările din lemn de brad.
Urmele pașilor lui s-au șters definitiv;
doar mirosul de vin cu scorțișoară
mă mai îmbată cu speranță.
poezie de Mihaela Băbușanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-au făcut ardelenii când au văzut pentru prima oară un avion?
S-au dus în pădure, să-i caute cuibul.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!