Mi-e toamnă
mi-e toamnă
în toamna mea
și pielea ridată
scorțoasă
și ora pare grăbită
zarea tot mai cețoasă...
mă doare privirea
de-atâta pustiu
drumuri se-adună
într-unul
rătăcitor să-i fiu
în nopți fără de lună
fără de lună...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre ore sau poezii despre noapte
Citate similare
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre alb, poezii despre visare, poezii despre tinerețe, poezii despre râuri, poezii despre păr, poezii despre poduri sau poezii despre moarte
Inventarul întunericului
Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaștelor
Și cadavre putrezind singure
În nopți fără lună
Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Și lumânări fierbinți pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii
Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Și care se tânguie ca un ochi în podea
În nopți fără lună
Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Și prieteni veninoși ca șopârlele-n așteptare
În întunecimea lunii
Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Și fiare ruginind voioase ca niște pierde-vară
În nopți fără lună
Prin speranțe și prin uragane
Cu pleoape care răsună și cu încheietura mâinii tremurătoare
În întunecimea lunii
Mai e aerul greu al cămășilor de noapte uzate
Agățate de pulpele noastre ca un copil înspăimântat
În nopți fără lună
poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre virginitate, poezii despre vioară, poezii despre uragane, poezii despre superlative sau poezii despre spaimă
Rondel spuzit cu licurici
În bezna nopții fără lună
La stână tolănit pe prici
Regina nopții va să-mi vină
Pe cer spuzit cu licurici.
Aud cum laptele se-adună
În ugerele moi și mici
În bezna nopții fără lună
La stână tolănit pe prici.
Sunt ceasuri de când: Noapte Bună!
Mi-a fost șoptit de-un muritor
Pe când arar talanga sună
Cerând s-apară alt decor...
Din bezna nopții fără lună.
rondel de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre monarhie, poezii despre licurici, poezii despre lactate sau poezii despre ceas
Emoții de toamnă
Am savurat toată toamna ce mi-a stat în cale
Cu nuci, ardei și castraveți în floare,
Am sorbit mustul cel fără de leac
Am privit soarele cu armonii de frac.
Tu toamnă ce abunzii în flăcări
Te pierzi în totul totului pustiu
Te-ncarci cu aripi de amor pe-alocuri
Dar porți și-n suflet el focul cel viu.
Tu toamnă la apus de vreme
Te rătăcești pe drumuri fără de popas
Și te adapi din simple efemere
Trupuri ce s-au pierdut la bun rămas.
E toamna faldicelor gânduri
Pe care el poetul le adună
Te caut demn adesea printre rânduri
Fără ca tu să semeni vreo furtună.
E toamnă-n el tot Universul
Nimic nu se aseamănă cu ea
Pierdut de timp este și ghiersul
Avem ce nici amorul pur nu mai spera.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre must, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Toamna mea de-acum
Toamnă ruginie, toamnă încărcată
Cu prinosul verii, cu al viei rod,
Adu bunăstarea mult prea așteptată
De-o întreagă țară, de-un întreg norod.
Vino cu blândețe, fără întristare,
Vino cu căldura serilor de mai
Și alină-n codru frunza care moare
Cu o doină-n care să-i șoptești: "Mai stai!".
Dacă norii negri vin să te-nsoțească,
Fă-i să plângă iute lacrimi ca un cânt
Care să mai spele, să mai limpezească
Tot ce întinează viața pe Pământ.
Mie, toamnă blândă, toamnă ruginie,
Lasă-mi neschimbată calea pe un drum
Care-mi e plăcere, pace, bucurie,
Toamna mea de aur, toamna mea de-acum.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre tristețe
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre plăcere
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
Sânii tăi, culcuș de lună
În adieri înmiresmate, mă rătăcești, însă zâmbesc
Pierdut, mi-e teamă câteodată, deși lunatic, te iubesc
Și sorb din tine cu dorința unui adolescent rebel
Care se pierde, fără voie, în tot ce vrea și simte el
Iar tu? Aidoma unei aripi, mă-nalți printr-un sărut, mai sus
Să fiu privirea care vede iubiri celeste la apus,
Cumva din sânii tăi răsare o dulce lună, ceru-i clar,
Pe ei aștern o mângâiere, ce îți ofer acum în dar
De ce tresari? Dulce petală... catifelezi tot ce atingi,
Cu pielea ta, tu vindeci totul, chiar și tristețea mi-o învingi
În ochii tăi eu văd ce lacrimi ai vindecat de ai iubit,
Pe buze mi-a rămas dulceață, când cu-ale mele le-ai unit
Tu nu te vezi minunăție, ai îndoieli, chiar de îți spun
Că fără tine lumea asta nu ar cunoaște tot ce-i bun
Parcă visez... dar e trezire, acum te văd, mă minunez
Privește veșnic către mine, căci fără tine iar oftez
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre victorie, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre vulturi, poezii despre tăcere sau poezii despre prezent
Migrații autumnale
Când biruri se adună,
Venitul coboară
Și lună de lună
Doar banii... mai zboară!
epigramă de Maria Ioniță din ziarul "Viața Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zbor, epigrame despre timp sau epigrame despre bani
Despre toamna asta...
despre toamna asta...
despre toamna asta aș scrie
și frunzele ei arămii
despre toamna ce-mi este mie
doar gânduri pustii
aș scrie despre cocorii
prea devreme plecați
despre cum rămaseră anii
fără speranțe fără dorinți
și despre zile grăbite
și apusuri aș mai scrie
despre ce-a fost înainte
și n-o să mai fie...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
În minunata lună mai
În minunata lună mai
Când dau bobocii-n floare,
În pieptul meu a încolțit
Iubirea vrăjitoare.
În minunata lună mai
Cu păsări cântătoare,
I-am spus tot ce mă doare,
Dorință și dogoare.
poezie celebră de Heinrich Heine din Intermezzo liric (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Heinrich Heine despre timp, poezii despre păsări, citate de Heinrich Heine despre iubire, citate de Heinrich Heine despre flori sau poezii despre dorințe
Gând lunii
Lună ce mă rătăcești
și mă zbați în raze reci,
ce mă-ntrebi și mă sucești
doar în vechile povești.
Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzești, să știi,
doar mă perpelești prin spini.
Vii și pleci când îți e zi
și mă lași mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o lași lună ochilor.
Lună, draga mea din nopți
tu ce totul luminezi,
tu ești cea ce mă mai poți
împăca dacă mă vezi.
Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculți
să mă strălucești c-o stea.
Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre rouă sau poezii despre amintiri
E iarăși toamnă peste toamna mea
Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece și de grea,
Urmează alta, alta și mai multe,
E iarăși toamnă peste toamna mea.
Și aș fi vrut s-o rog să nu mai vină
Și aș fi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe și eu nu le vreau.
E iarăși toamnă și o văd pe frunze,
Copaci-și scutură povești de ieri,
Mi-e frig și simt că toate sunt lăuze,
Puține flori rămase se-ascund în seri.
Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăși peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopți, căzându-mi azi o stea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre trecut sau poezii despre primăvară
Prin infernul tău pustiu
toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aș omorî, toamna mea sumbră,
și te-aș băga într-un sicriu.
eu ți-aș cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca șapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.
te-aș invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă și-un sicriu
și-urarea mea de moarte bună.
tot vii mereu la ușa mea
când seara greierii îmi cântă
și îmi șoptești romanța ta
de-mi tulburi liniștea mea sfântă.
când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aș face rost de vreo trei arme
și te-aș ucide... din iubire...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Prin infernul tău pustiu
toamnă, mă plimb ca o umbră
prin infernul tău pustiu,
te-aș omorî, toamna mea sumbră,
și te-aș băga într-un sicriu.
eu ți-aș cânta psalmii de ducă
în parcul plin de scânteieri,
ca șapte popi să te conducă
spre un final de nicăieri.
te-aș invita într-un pustiu
sub palidul argint de lună,
o criptă-adâncă și-un sicriu
și-urarea mea de moarte bună.
tot vii mereu la ușa mea
când seara greierii îmi cântă
și îmi șoptești romanța ta
de-mi tulburi liniștea mea sfântă.
când gândul meu pribeag adoarme
în mistica nemărginire,
mi-aș face rost de vreo trei arme
și te-aș ucide... din iubire...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nopți fără lună
o găsesc printre molizi
fără s-o caut
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate despre noapte
Mi-e toamnă-n suflet
mi-e toamnă-n suflet
când cocorii pleacă
și vântul e vuiet
când frigul usucă
pe rozele decolorate
petalele-s ninse
și zilele trec înșirate
anost întunecoase...
#
mi-e toamnă în suflet
când tu nu-mi ești aproape
iar dorul meu te strigă
și cerul picură ape
fără să-l stingă
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre ninsoare
* * *
Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!
Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!
Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!
E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!
Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!
Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!
Mă dezarmezi, mă dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre frică, poezii despre cuvinte, poezii despre Soare sau poezii despre zăpadă
Pașii mei
Pașii spre lună?
O dorință nebună
Este mai greu.
Pașii spre stele?
Să fiu printre Iele
Visez mai mereu.
Pașii pe terra?
De flori plină-i sera
Și multe iubiri.
Odorul s-apară,
În fie-ș ce seară,
Nu amăgiri.
Când pașii se-adună,
Ajungi și pe lună,
Zbori fericit.
Pași-mi dau roade,
Când nu am iscoade,
Atunci sunt iubit.
Si-i fac fără frică,
Căci ei mă ridică,
În slăvi, negreșit.
Corneliu 25.07.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Revista Literara Iași 1855 (25 iulie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre stele sau poezii despre fericire
Excepție
Se-adună poamele-n grădină,
Că-i toamnă rodnică acum,
Doar una, chiar de-i lună plină,
E în parcare... tot pe drum...
epigramă de Gabriela Gențiana Groza din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă, citate de Gabriela Gențiana Groza despre toamnă, citate de Gabriela Gențiana Groza despre timp, epigrame despre lună plină sau epigrame despre Lună
Septembrie, din toamna mea
Peste umăr, cu privirea,
numar toamnele
trecute,
Vieți, venite din Septembrii
și din zodii
de fecioară,
Au fost vis la timpul lor
însă astăzi
sunt pierdute.
Peste timp, orice urcuș,
are-o vreme
când coboară.
M-am născut cu toamna-n zi,
astăzi, toamnă
sunt și eu.
Toamnă, doar în toamna vieții,
fără rod,
fără bucate,
Ca să lași în urmă frunze,
e frumos...
dar este greu,
Nu poți fi și om și toamnă,
nu-i prea mult
dar nu se poate.
Din Septembrie, fecioara,
care-i doar...
o zodie,
Despre care umblă vorbe,
c-ar fi bună,
c-ar fi rea,
E un mit pierdut prin vreme...
un parfum
de rodie.
Doar Septembrie mai vine
să se-ascundă,
-n toamna mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre mâncare