Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Bărbat matur

bărbat matur
întreținut de mamă
nu a mulțumit
vânătăile de pe fața ei le explică prin cădere
de ce unii mor
și eu nu
privește fereastra
de ce trebuie să sufăr atât
geamurile plâng cu toamnă târzie
în acvariu porcușorul
roade un morcov

poezie de din Deby Rajdwegu, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

În vechea concepție, trebuia te măriți cu un bărbat mai în vârstă, pentru că el era mai matur. Coform actualei concepții, însă, nici un bărbat nu este matur vreodată. Așadar te poți mărita cu un bărbat mai tânăr.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Întârziat

Toamnă târzie,
Rai părăsit,
Spune-mi și mie
Dacă-s iubit.

Toamnă târzie,
Rai desfrunzit,
Spune-mi și mie
Unde-am greșit,

Cum pot pic,
nu-mi mai fie
Dor de nimic,
Toamnă târzie?

poezie de din Suflet la troc (4 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cristian Grecu

Greier de toamnă târzie

Plimbă calul pe ogor,
Fluturând un tricolor.
- Sunt agricultor precoce,
Iarna nimeni nu mă-ntrece.

epigramă de
Adăugat de Cristian GrecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Și plouă și ninge...

E toamnă târzie și plouă și ninge,
Se scutură norii și streașina plânge
Și vântul s-agită, e vreme câinoasă
În sobă ard flăcări, fac umbre prin casă

E mut telefonul, tăcerea se-aude
Și ceasul a stat, un bec nu s-aprinde,
E beznă afară, nu mai știu unde sunt
Se scurg amintiri prin tăceri de mormânt

De ce nu-s cu tine, mă-ntreb și-i târziu
De ce n-am rămas?!.... Mă-ntreb și nu știu...
E frig prin odaie și focul se stinge
E toamnă târzie și plouă și ninge...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Constantin Anton

Labirintul morții

Alb însingurat
Cădere în gol
Prelumesc păcat
Cum să nu mor?!

Verde însângerat
Trup trădător
Dor orb de Înalt
Visul sieși prădător!

Alb însingurat
Cădere în gol
Prelumesc păcat
Cum să nu mor?!

Albastru moale sinucis
Inimă grea destrămată
Sângele negru închis
Într-o plutindă șoaptă!

Alb însingurat
Cădere în gol
Prelumesc păcat
Cum să nu mor?!

Galben șubred și vast
Pajiște umedă moartă
Peste cruce balast
Golul din umbră: artă?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu tine, mamă!

Ca tine, mamă!

Pot, mamă, -mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.

Pot, mamă, cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.

Pot moarte -nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, -mi fie rușine—
Nici plânge nu pot ca și tine!

Chișinău 30 septembrie 2019

poezie de (30 septembrie 2019)
Adăugat de GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Toamnă târzie...

De-atâta răcoare și ploaie
Și brumă și vânt și polei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu brațele goale răsfrânte și chei

Curg lacrimi pe creste șiroaie
Te lupți salvezi o umbră de tei
De-atâta durere pământul se-nmoaie
Și fuge din calea stropilor grei

O plantă alintată-n odaie
Din glastra-culcuș privește spre-acei
Ce-o vară întreagă în straie
Bogate, de frunze, foșneau dumneaei

Apusul de toamnă îi prinde în ploaie
Și plâng și se apleacă peste alei
Copacii pe stradă se-ndoaie
Cu brațele goale răsfrânte și chei...

Natura-i cumplită și prea nemiloasă
E cazul face copacilor casă!...

poezie de (decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
acvariu
Acvariu. La început, un ocean în casă; în final, o baltă.

definiție aforistică de din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George GeafirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Același farmec...

La Nord, în țările ploioase,
Cu melancolice popoare,
Sunt visători ce plâng și sufăr
De nostalgii de soare...
Și, rar, când cerul le trimite
O rază caldă, o zâmbire,
În loc cânte, renască,
Ei mor de fericire...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie-ți sunt mamă

Prin fiecare frunză, noiembrie-ți sunt mamă,
Sunt vis, melancolie, o umbră-ntre statui,
Sunt vânt adus de toamnă, copacii mă destramă
Și-n liniștea din noapte spre-un alt tărâm mă sui.

Sunt partea-mi de lumină și stropul de-ntuneric
Ce se prelinge-n grabă în ochii-mi plânși de dor,
Sunt mângâierea caldă și zâmbetul feeric
Al fiecărei mame și-a celor care mor.

Sunt veșnica pădure și-același orizont
Sub care-atâtea stele au ars pe-acest pământ,
Sunt mama ce-și așteaptă odorul de pe front
Și tot ce pot atinge scriind al meu cuvânt.

Sunt tot ce niciodată nu mi-am închipuit,
O lume-n altă lume, miracol început,
Noiembrie-ți sunt mamă și fiul drag, iubit,
Un vis pe care noaptea-n suspin l-a conceput.

Prin fiecare clipă, noiembrie-ți sunt mamă
Și viață și lumină-n adânc nemăsurat,
Sunt ce-nflorește-n mine și-un dar, cel mai de seamă,
Pe care universul în toamnă mi l-a dat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă târzie –
Prin cuiburi părăsite
Bate vântul.

haiku de (3 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lorelai: Rory e foarte ușor de întreținut. Cam ca puștiul din "Inteligență artificială", deși e mult mai puțin obsedată de a avea o mamă. Dumnezeule, puștiul ăla era atât de enervant. Eu l-aș fi aruncat din mașină din mers.

replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandre Dumas

Orice bărbat, cât de nepăsător ar fi el în ce privește farmecul înfățișării lui, are în anumite clipe un schimb de păreri mut și vreun semn de înțelegere cu oglinda, de a cărei conversație se desparte aproape întotdeauna foarte mulțumit.

în Regina Margot
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Pachet Contele de Monte-Cristo vol.1-4" de Alexandre Dumas este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -79.90- 55.93 lei.

Ca tine, mamă!

Pot, mamă, -mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.

Pot, mamă, cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.

Pot moarte -nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, -mi fie rușine—
Nici plânge nu pot ca și tine!

Chișinău 30 septembrie 2019

poezie de (30 septembrie 2019)
Adăugat de GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Baladă târzie

nu vreau să plâng când din greu sufăr
iubirea de viață e eternă dovadă
deseori mă simt stingheră ca un nufar
așteptând fluturi -mi cânte o lambadă.

nu știu urăsc nu știu rănesc
iubirea de oameni e dulce pasiune
am și noroi în suflet dar nu mă căiesc
am învățat din ploi ca dintr-o sesiune.

mă împrăștii ca vântul prin lume
cu versurile inspirate de stele
pe filon de aur sculptez al meu nume
să nu cunosc ruina emoțiilor mele.

am învățat din drame am învățat din dor
sunt prin întuneric luminat coridor.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ce toamnă frumoasă

Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.

Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.

Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca fața mamei
învelită în năframă.

Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Și este cules de oameni
Harnici și plini de mândrie.

Ce frumoasă e lumea
În miez de toamnă!
Este ca un copil,
Ce este legănat de a sa mamă.

poezie de (13 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Viorel Muha

Soarele răsare la fereastra fiecăruia, numai că trebuie să dechidem fereastra care trebuie!

(iunie 2018)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Decembrie

frig și umezeală
plouă afară
o frunza rătăcită
de toamnă ruginită
ușor plutește-n aer, încă

și-n geamul plin cu apă-rouă
fruntea-mi stă în două
gânduri ce mult frământă
toamnă târzie ce-n viață
prin sărbători ea-n-câtă
ea ne mai dă speranță
și încă o neuitată vrajă
ce ninge prin ultima lună
de Decembrie, încă!

poezie de (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Femeia este fereastra prin care Dumnezeu privește spre pământ.

aforism de din Inventeme (4 februarie 2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Miriam Nadia Dăbău

Femeie... e toamnă!

Și plânge pădurea, cu lacrimi ce curg
Pe albe poteci împânzite cu frunze
Câtă durere poți duce femeie
Ce toamnă tăcută și plină de stele!

De ceri întunericul fie lumină,
Pașii îi lași alerge prin ploaie,
Suferi tăcută fără -ți pese,
Ce toamnă femeie, ascunsă în umbră!

Și vântul te strigă cu voce nebună,
Perdelele albe sunt trase, dar mute,
Răspunde femeie, deschide
fereastra
Să intre în casă toamna ce plânge!

Cu plete pe umeri si rochie de vis,
Femeie ești lacrimă scursă-n povești
Iubirea adu-o la tine la uși,
Ca toamna fugară ce nu poți s-o uiți!

Mă iartă, mă iartă de îți greșesc,
Visul femeie se-oprește aici,
Cu galbene frunze lipite de geam,
E toamna târzie, dar plină de har!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook