Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Vadim Tudor

Noi nu-nțelegem viața...

Motto:
"Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băiețași, pentru ce purtați numele meu?" (George Călinescu)

Intrăm plângând în lume
Și-o părăsim plângând
Am strâns în mici albume
Icoane fumegând.
Fotografii fixate
În sepia și-argint
Noi le iubim pe toate
Deși cumplit ne mint.
Cine ești tu, copile
Chilug, la câțiva ani
Cu soare în pupile
Ca îngerii orfani?
Și care este steaua
Ce te-a ferit de rău?
Vrăjmașul n-a pus șaua
Nicicând pe trupul tău.
Noi nu-nțelegem viața
E adevăr, sau vis?
Ce dulce-i dimineața
Dar noaptea ne-a ucis.
Privim în urma noastră
E-un câmp de lumânări
E doliu la fereastră
Și munți de remușcări.
Unde sunt mama, tata
Atâtea ființe dragi?
Tu, omule, ești gata
În cer să te retragi?
Cetate în ruine
E tot ce am trăit
Așa că-i foarte bine
Că te desparți de tine
Și piesa s-a sfârșit...

poezie clasică de (29 martie 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Corneliu Vadim Tudor

Ultima cafea

Hai, Moarte, bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.

Te rog iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?

Ai venit mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai -ți ghicesc în cafea
E bine să știi ce te-așteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, ești deșteaptă.

Ești tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi dușmani?
Eu te-nțeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună și-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum ești captivă la mine
Am vrut -ți arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ți-am pus șoricioaică-n cafea.

poezie celebră de (7 septembrie 2015)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Holly Kennedy: Mamă?
Patricia: Ce s-a întâmplat?
Holly Kennedy (plângând): Când a plecat tata eu aveam 14 ani și am spus atunci..."Gata, niciodată, niciun alt bărbat." Și apoi l-am cunoscut pe Gerry. Acest bărbat minunat îmi iese în cale și apoi moare. Care mai e rostul?
Patricia: Te înțeleg.
Holly Kennedy: Sunt atât de furioasă aș fi în stare ucid. Sunt singură și nu contează ce slujbă am sau ceea ce fac sau nu, sau ce prieteni am, el nu este aici. Vreau spun că ești singură orice ar fi.
Patricia: Așa este.
Holly Kennedy (încă plângând): Doamne. N-am venit aici ca tu să-mi dai un afurisit de răspuns sincer. De ce nu mă poți minți și pe mine măcar o dată?
Patricia: Îmi pare rău, scumpa mea.

replici din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi și albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău și nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanț și numai za,
Unde-i ea și unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte și scântei,
Ei acolo, eu aici,
Și-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai gușteri și ruine,
Din neanț la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu și eu și plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Ai mai trăit o zi și încă-o noapte

Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
nevătămat te-ai deșteptat în zori
mulțumești acestor simple fapte
ești încă viu, deși ți-e scris mori

Au fost pierit atâtea generații
în jurul tău se-ntâmplă grozăvii
cutremure, incendii, inundații
războaie fratricide, zi de zi

Fii înțelept, trăiește, cu măsură
și nu uita ierburi și livezi
pe trupul stins al altora crescură

Tu mai respiri, mai guști, mai poți vezi
ești prinț moștenitor peste natură
și taina morții încă o sfidezi!

sonet de
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nesigur

Pleacă, stai, vino!
Nu știu, cine ești?
Te mint! Rană alin-o...
Mai spune-mi povești!

Te știu...?! Te-am uitat!
Ba nu, nu mai pot...
Vino iar, din plecat!
Dă-mi ceva, sau dă-mi tot!

N-am nevoie de tine!
Oh, ce zic, sunt pierdut...
Orice rău, e spre bine.
Ba e rău... dar l-am vrut.

Te urăsc când zâmbești!
Toate sunt un totuna...!
... Să las naibii minciuna?!
Ele-s firi... zână, ești.

Pot trăi, bine, singur!
Până ieri, te-am văzut!
Ah, fă sfârșit... început.
Ba nu, pleacă-i mai sigur!

Dar ce am, ce-i cu mine?
Nu te merit de fel...
Poți pleca, că-i mai bine!!!
Am ieșiri de... tembel.

poezie de (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Noaptea de Crăciun

Afară e întuneric, ninge și e ceață.
Și gerul, pe unde trece, totul îngeață,
Dar noi stăm în casă și bunelul colide ne învață.
Inimele ne sunt pline de speranță.

Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători și la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.

O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toți ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.

Un câine aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toți așteptată.

poezie de (22 decembrie 2015)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ziua nopții – adaptare

Ne-ncredințăm suntem
Când iubim!
-Zicea poetu’n versul său-
Și’oricât de-adânc în noapte-am fi
Suntem în zi.
Dar de se-ntâmplă -ncurcăm
Fațeta urii și-a iubirii,
Cu ochi stâncoși ne poticnim
Și chiar de ești Tu pretutindeni
Noi nu te-ajunge.
Sălaș în Tine nu avem
Sfânt Elohim.
Când Tu vorbești
Străină vorba-ți auzim.
Când noi grăim, străin ne ești.
Bujorii mari au înflorit
Și roșul lor se scurge pe tulpini
Cu nori în ochi privim lumina lor,
Și n-o vedem.
Parfumul mângâie întregul câmp
Iar noi călcăm bujorii mari de ne-nțeles.
Tânjim să ne iubească cineva
Când Tu ne-ai dăruit și flori și câmp
Și gândul Tău și vorba Ta.
Și noaptea mare în care să-ncercăm să te găsim.
Și chiar de eșuăm, noi să iubim
Și chiar de nu vedem- vedem.
Și chiar de nu simțim- simțim.
Și-așa cum și poetul și Ioan spunea:
Oricât de-adâncă noapte-ar fi,
Atuncea când iubim, e zi!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât cer am strâns...?...

A mai trecut un an din viața noastră...
S-a mai topit un pas către zenit
Am mai pierdut un Timp și, cine știe...
Cel care va urma, va fi mai bun?

ne retragem azi, în propriul cuget...!
ne privim prelung în proprii ochi...!
Vom fi lăsat iubire-n urma noastră?!
În brațe, cât-avere am cuprins?

Să cântărim tot aurul din suflet
Să măsurăm cât cer am strâns în gând
Smeriți, știm: când ușa se va-nchide
Vom fi aleși? În Cer vom fi primiți?

poezie de (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Când tu ești binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?

poezie de (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

De ziua ta, femeie

Nicicând nu am fost autor de scenarii,
Așa că, direct, îți voi spune: Femeie:
Ești farul spre care tânjesc marinarii,
Big-bangul ce dă omenirii scânteie;

Poeții te-admiră și te-nalță în vers,
Fără tine, femeie, iubire n-ar fi,
Când apari în lumină tristețea s-a șters -
Ești minunea ce-aduce pe lume copii.

Pentru noi ești cetatea ce-ascunde comori,
Pentru noi, idealul pe lume, tu ești,
Trupul tău l-aș scălda într-o mare de flori,
Fără tine femeie, n-ar fi nici povești.

Ești alături de mine oriunde, oricând,
Amândoi împărțim bucurii și restriști,
Îmi dai zilnic putere și-n faptă și-n gând,
De-aceea, femeie, mulțumesc exiști.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul dricarului (I)

Toate care au viață trebuie aibă o moarte;
un sfârșit timpuriu nu înseamnă ai trăit puțin.
Aseară eram la fel cu ceilalți oameni;
în această dimineață sunt înrolat pe lista morților.
Când sufletul și respirația sunt spulberate, unde se duc? –
de ce forma se risipește și este încredințată golului din lemn?
Băiețelul meu, plângând, își caută tatăl;
prietenii apropiați mă regretă și jelesc.
Acum când nu mai știu nimic despre pagubă și câștig;
cum aș putea distinge ce este bun de ce este rău?
O mie de toamne după zece mii de ani
cine va ști dacă-am trăit în onoare sau în rușine?
Am un singur regret: cât am fost pe această lume
n-am băut niciodată vin pe săturate!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Iubirea noastră-i un blestem

Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca murim,
Deși noi vrem ca trăim...

Iubirea noastră va trăi,
Va trăi și dincolo de moarte,
Oricât și orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.

De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Și de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.

Îți cuprind capul în palmele mele
Și mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
Pe care nu dorești să le expui...

Dar iată -ți dai privirea-ncet de-o parte,
nu-ți citesc secretele de mult uitate.
Dar eu încerc să te sărut pe pleoape,
Visând c-așa vom fi mereu aproape.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Schiller

Odă bucuriei

Slavă ție, stea curată
Voie bună pe pământ
Astăzi te simțim aproape
Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară
Pe popor lângă popor
Toți pe lume frați noi suntem
Când apari ușor în zbor.

Cine a avut norocul
De prieteni buni dea
Cine știe ce-i iubirea
Lângă noi cântând stea

Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simțit iubirea
Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeți rânduri
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

cântec, muzica de Ludwig van Beethoven, versuri de din Simfonia a 9-a (1785)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Plaudite amici

Eu știu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creștinește ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!

Da, îi aplaudăm pe morți
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect porți
Acelor ce-și bat joc de țară.

Pe cine vreți salutăm:
Pe cei ce mint fără rușine?
Nimica nu le datorăm
La palme îi luăm, mai bine!

Așa că dăm în cimitir
Expresia recunoștinței
Zvârlim un fir de trandafir
Și plângem din adâncul ființei.

Fie pleacă un artist
Sau un soldat, ori o sportivă
Finalul piesei este trist
Când legeni tava cu colivă.

În splendida complicitate
Chiar doliul pare mai ușor...
Aplaudați pe săturate!
Ce cor de palme sunător!

Este o sfântă ușurare
Răsună salve mici de tun
Iar moartea parcă nu mai doare
Își iau și brazii rămas bun.

Noi ne uităm unii la alții
Și ne încurajăm tacit
Țin slujba popii și cu psalții
Tămâia lor ne-a amețit.

E viața visul unei umbre
Ieșim din scenă, s-a sfârșit...
Cortina cade-n falduri sumbre
Un înger fâlfâie grăbit.

Pe-un pat de flori, ca într-o barcă
Stă mortul scump, în haine noi
Își ia adio, demn, și parcă
Ne-aplaudă și el pe noi.

poezie clasică de (7 septembrie 2014)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat

Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...

Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.

Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!

Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea pleci din gașcă, dar rămâi...

Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.

Ești extremist, când vrei fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".

De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!

poezie de din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adina-Cristinela Ghinescu

Prietenia care m-a ucis

Legea inimii e scrisă în ființă;
Am învățat prin veacuri aștept...
Rămas este un dor, o ultimă dorință,
Să mă înalț în timp și să învăț sper.

Acum ascult pe tine cum mi te povestești,
Nu este loc fie și vocea mea acolo
În locul unde zaci, unde te poticnești...
În inima pătrunsă de mult prea multe goluri.

Iată-mă din nou, singură pe-alee...
Unul a plecat... altul a venit...
Alții or vină, intre, dar n-au cheie,
În inima care, cândva te-a găzduit.

Viață între scheme fără nici un sens!
Un pahar de griji pe care îl bei singur...
Ai un plan dai... mai șters, sau mai dens,
Ești regină viață! Regină în nimicuri!

Nu te întreb ce-are fie,
Sau cine ești... ce vrei cu mine...
Doar -mi vorbești de nebunie,
Căci o cunoști atât de bine!...

n-ai un scop, sau... infinite
Așa ca tine, cum tu ești...
Tu viață, tu – planuri sortite –
Când ne urăști, când ne iubești.

Știu cine m-a ucis! Eu nu credeam în moarte!
Dar în prietenie, mult am crezut în ea...
Cea care am iubit-o și-am sprijinit-o în toate,
Nu a dorit decât, viața să îmi ia!...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Edgar Lee Masters

Edith Conant

Pe locul acesta adăstăm – noi, aducerile aminte,
Cu privirile plecate pentru că nu ne place citim:
"Iunie, 17 - 1884, vârsta 21 de ani și 3 zile".
Acum toate s-au schimbat,
Iar noi – noi, memoriile stăm aici singure, nouă înșine suficiente,
Nici un ochi nu ne zărește, nu este conștient de prezența noastră.
Soțul tău este mort, sora ta își trăiește viața departe,
Tatăl tău este înconvoiat de ani;
El nu-și nu mai părăsește ograda și, oricum, te-a uitat demult.
Nimeni nu-și amintește fața ta deosebită,
Vocea ta melodioasă!
Și cum cântai în dimineața aceea în care te-a lovit nenorocirea,
Cu un farmec sfâșietor, cu o tristețe cutremurătoare! –
Chiar înainte de moartea ta și a copilului.
Toate au fost uitate, dar nu de noi, amintirile,
Pierdute de lume.
Toate s-au schimbat în altceva, mai puțin râul și dealul –
Care totuși s-au schimbat și ele.
Numai soarele fierbinte și stelele tăcute sunt la fel.
Iar noi – noi, memoriile, stăm aici de veghe,
Cu ochii închiși de spuza lacrimilor –
Într-o incomensurabilă, nesfârșită extenuare.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Mama

Fie furtună, fie ploi
În zbor trec zile peste noi,
Mama își poartă steaua-n vis
De dragul puilor cuprins.

I-aprindem candela de dor
Când părăsim al ei pridvor,
Ca pasărea cu aripi frânte
Rămâne mama făr' cuvinte.

La anii care o cuprind
Facem în juru-i cu drag zid
Din crini și gesturi minunate,
Izvoru-i ducem mai departe.

O invităm aibă-n gând
n-o vedem nicicând plângând,
Să lase amintiri și ploi
Și să se mute doar la noi.

O doare sufletul când spune:
Aici mi-au fost rugile bune,
Aici pe voi eu v-am crescut,
Iubirea mi-am pus în mormânt.

Veniți mai des, zilele trec,
De lângă voi n-aș vrea plec,
Dar dacă Domnul mă îmbie,
La piept vă-adun din veșnicie!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 16.72 lei.

Tatăl nostru care ești în cer...

Tatăl nostru care ești în cer
A Ta voie vrem se-mplinească,
Precum în cer și pe pământ,
Împărăția Ta se adeverească.

A noastră pâinea din fiecare zi,
O cerem de la Tine cu umilință,
Ne-credem în Tine, suntem ai Tăi copii
Îngrijește Tu de tot ce avem trebuință.

A noastre greșeli te rugăm Tu le iartă
Și fă-ne să-țelegem pe deplin,
C-ai noștri greșiți ne stau la poartă,
Când cerem iertare, dar noi nu iubim.

De ceasul ispitei Te rugăm ne păzește,
Și de-om ajunge acolo cu noi fii.
A Ta împărăție prin noi o dovedește,
Căci Tu puterea și slava în veci o deții.
Amin

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru -l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut -l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru , altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru , cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul -mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când s-a înființat echipa Steaua București? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!