Îngerul Morţii

Ai chipul sfânt, de înger,
Cu zâmbet immortal
Şi răspândeşti un aer
Demonic şi fatal.

Dispari şi-apari, în puterea unui zeu
Zâmbeşti, când lumea mea e tristă
Şi-mi laşi un semn mereu:
Că altă lume mai există.

Şi te zăresc în drumulul meu
Adio scrie în ochii tăi străluci
Stupefiat mă întreb mereu:
Din ce lumi vii, unde te duci?

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte darul când e dăruit

Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă pană de Înger
sus, sus în cer...
Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă lacrimă de căinţă,
jos, jos, jos...
pe un obraz umbrit
de aripi de Îngeri Păzitori!

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul şi-a luat mereu puterea din misterul morţii, din faptul că viaţa se va termina.

aforism de Iustinian Cruceanu (iunie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un semn că ştii totul: să te plimbi pe străzi fără nici o direcţie... Nu ai niciodată nimic de făcut şi nu ştii unde să te duci. Totul devine un vast necuprins. Toţi se duc undeva, dar tu, dacă nu ai un tel, eşti suspect.

Iustinian Cruceanu (iunie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Mă faci să uit...
Ziua care a trecut
Eşti antidot, calmant:
Uitare, vis, afrodisiac.

Când conştiinţa ne ajunge
La paroxism, tu vii, din nou,
Şi-nchizi, ploapele, încet,
Fără să ştim.

În fiecare seară, îmi iei gândul
De-a zdruncina pământul.
Şi iarăşi mă adormi, uşor. Mă minţi,
Că sunt nemuritor.

Cine mintea ne-o adoarme?
Pe un pământ, învârtindu-se, cu greu:
Eşti natura însăşi, sau însuşi Dumnezeu?
Nu ştiu. Dar, noaptea, oricine ai fi
Te chem, să mă adormi mereu.

Ca briza mării, pătrunzi,
În craniul meu,
Dormind, plutim, în forţa unui zeu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învierea

În jurul lui, în jurul nostru
Pluteşte un aer greu
Azi moare un zeu
Ne trage cu el, în indefinit,
În alte sfere, de spaţiu şi de timp.

Ce linişte!. Între noi, pluteşte indescriptibilul,
Vagul. În noi, se instalează sacrul.
Templul e gol.
E singur, ca un zeu.
Oamenii urcă treptele, să-l vadă.
Atârnă în lume, între oameni, intre noi şi El:
Ca-n Biserici, un aer cald, si greu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti doar făptură

tu eşti un astru ce visu-mi stăpâneşti
iar eu o amazoană în nopţile pustii
tu eşti acelaşi înger ce-mi spui că mă doreşti
dar nu te-aud, nici nu te văd când vii.

tu eşti misterul din rugăciuni ascunse
ce-am scris pe colţ de lună cu argint
tu-mi eşti sărutul ce-l simt mereu pe buze
şi teama mi-o alungi când rătăcesc în gând.

tu eşti făptura ce-am încropit din nouri
şi chipul unui zeu ai îmbrăcat
îmi laşi mereu veşmântul presărat cu doruri
să-l port când tot înaltul îl străbat.

te-ascunzi în şoapta ce tâmpla îmi sărută
şi-ţi simt zvâcnirea mâinii peste sân
îmi las bătaia inimii în tine ţintuita
şi prizonieră în iubire îţi rămân.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti doar făptura

tu eşti un astru ce visu-mi stăpâneşti
iar eu o amazoană în nopţile pustii
tu eşti acelaşi înger ce-mi spui că mă doreşti
dar nu te-aud, nici nu te văd când vii.

tu eşti misterul din rugăciuni ascunse
ce-am scris pe colţ de lună cu argint
tu-mi eşti sărutul ce-l simt mereu pe buze
şi teama mi-o alungi când rătăcesc în gând.

tu eşti făptura ce-am încropit din nouri
şi chipul unui zeu ai îmbrăcat
îmi laşi mereu veşmântul presărat cu doruri
să-l port când tot înaltul îl străbat.

te-ascunzi în şoapta ce tâmpla îmi sărută
şi-ţi simt zvâcnirea mâinii peste sân
îmi las bătaia inimii în tine ţintuita
şi prizonieră în iubire îţi rămân.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă eminesciană

Pe chipul meu, în ochii mei,
Se-apleacă ramură de tei.
Luceferi iar coboară-n gând,
O "Cătălină" căutând.
Şi tremură pe lacuri iar,
Pierind cu fiecare val
Şi lumea toată-i vis şi cânt...
Coboară îngeri pe pământ...

Pe chipul meu, în ochii mei,
Se scutur florile de tei.
Mi-e braţul ramură de dor
Şi-n înălţimi adesea zbor,
Culeg nectar din ploi de stele,
La pământeni mă-ntorc cu ele
Şi ca un zeu, de zei învins,
Revin plângând în ploi de vis.

Se-apleacă ramură de tei...
Tu, salcie plângând mă vrei,
Să treacă râuri de cuvinte,
De mine să-ţi aduci aminte,
Să ţese luna-n tristă noapte
Cămaşă de iubiri şi şoapte,
Tu,-ncorsetat de ramuri fine,
Mereu să-ţi aminteşti de mine.

Luceferi iar coboară-n gând...
Aidoma unui mormânt,
Simt cum izbesc în mine şoapte...
Cad florile înmiresmate!
Cad lacrimi în letopiseţe
Când ochii tăi îmi dau bineţe,
Lumina-n cercuri se roteşte
Şi-n flori de tei mă pierd... Priveşte!

O "Cătălină" căutând,
Tu te-i întors înspre pământ
Şi-acum, Luceafăr, îmi zâmbeşti
Şi prin fereastră mă priveşti.
Şi-s singură-n cămara mea -
Mărgăritar de catifea.
Nu-s prinţi să-mi vină-n ajutor...
Doar tu, în limpezimi de dor...

Şi tremură pe lacuri iar
Luciri de stele... Tu, amnar,
Împins de negre gelozii,
Precum un zmeu la mine vii,
Dar m-ai trişat de-atâtea ori
Plecând cu stelele în zori
Şi-n răsărit eu am rămas,
Ca un străin, să fac popas.

Pierind cu fiecare val,
Uitând de-al timpului aval,
Amonte gândul ţi-l conduci...
Un cimitir fără de cruci
Împodobit cu flori de tei
Te-aşteaptă. Unde sunt acei
Gonaci ce te-au împins spre stele?!
Te-ai risipit fugar în ere...

Şi lumea toată-i vis şi cânt,
Un doliu încă fluturând,
Mormânt cu oasele-n osoar,
Pierind tăcut, val dupa val.
Zadarnic înapoi priveşti
Din lumea-n care poposeşti.
Nu poţi avea râvnitul pas,
Nici lacrima de pe obraz...

Coboară îngeri pe pământ
Cu ei iubirea aducând.
Tu iar, privind cu ochii reci,
Pe tocul geamului când treci,
Un paj de nicăieri ivit,
Eu am să uit c-am suferit.
Dar între lumea ta şi-a mea
Mereu un prag va exista.

Coboară îngeri pe pământ...
Şi lumea toată-i vis şi cânt
Pierind cu fiecare val.
Şi tremură pe lacuri iar,
O "Cătălină" căutând.
Luceferi iar coboară-n gând...
Se-apleacă ramură de tei
Pe chipul meu, în ochii mei...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu...

Se-aşterne seara liniştită pe obrazul meu
Şi tu te-aşterni uşor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îţi simt sărutul acrişor.

Dar tu priveşti cumva din hăul inimii mele
Pe care-l laşi mereu când din vis îmi pleci,
Îţi simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până şi visele fără tine par mereu mai reci.

Şi eu, eu te aştept să vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ţine în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.

poezie de Valentina Banică
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voalul

Din temple egiptene, tu apari...
Din depărtatele deşerturi
Al lumilor arabe,
Chipul tău nu vrei să ni-l arăţi
Crezi că noi avem păcate?
De îţi ascunzi faţa de toţi?

Îmi ieşi în cale, dar mă priveşti cu frică
Îţi pui vălul, de câte ori mă vezi
Şi crezi că nu am dreptul
Ca să privesc o clipă
Ochii fascinanţi, şi verzi.

Începi să râzi, eşti o enigmă
Nu ştii ce e amorul
Şi fugi, te-ntorci, zâmbeşti
Şi-ţi pui, pe chip, iar vălul.

Dă-ţi voalul la o parte,
Vreau să te văd mereu
Sau vrei ca să îmi porţi credinţă?
Dă-ţi vălul la o parte, din faţa mea,
Eu nu sunt Dumnezeu.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniştit
În zilele când vântul adie abia simţit
Şi sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.

Ochii tăi sunt paşnici ca mielul alb şi pur
Ce paşte liniştit cu oile în jur
Şi parcă-s nestemate, atât sunt de frumoşi,
Iar râsul tău îi face zglobii şi luminoşi.

Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpaţi,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbaţi,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindeşte-n ei.

poezie de Octavian Cocoş (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem pe o planetă, care pluteşte în forţa unui zeu - un zeu care dă atenţie fiecăruia dintre noi, care ne cunoaşte pe fiecare după nume.

aforism de Iustinian Cruceanu (mai 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesia creierului nostru de a trăi viaţa în faţa unui zeu este o realitate creată de noi, nu de zeul respectiv. Nici un zeu nu îţi spune ce să faci. Totul este alegerea ta.

Iustinian Cruceanu în Mintea conduce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio tu, adio soare,
Adio, dulce îmbrăţişare,
Adio dorul meu cel sfânt,
Adio, crudule Pământ,
Adio, suflet necurmat,
Adio, plâns nemângâiat ;
Adio, viaţă cum te ştiu,
Adio, suflul cel mai viu,

Astăzi te las, nefericit,
Rămân să stau unde-am venit
Ca să răspund la ce-ai cerut
Când n-ai ştiut ce ai avut
Şi ai întors ce-i cuvenit
Să-ţi stea în suflet, fericit,
Doar pentru că în calea ta
Aşteptai flori spre Golgota.

Adio, sărutare grea,
Adio, alinarea mea,
Adio, vânt de neîntors,
Adio, sentiment nestors,
Adio, bucurie dulce,
Adio, gând ce nu se smulge ;
Adio, timp ce stai pe loc,
Adio tu, adio foc.

Ce fericit te-am căutat
Şi cum pe răni mi-ai apăsat
Să vindeci locul unde-ai vrut
Să-ţi laşi veninul ce-a durut,
Ca mai apoi, aici, pe loc
S-aşezi cuţitul nu în toc,
Ci în torace să-l înfingi
Cercând ca inima s-atingi.

Adio, suflul cel mai viu,
Adio, viaţă cum te ştiu,
Adio, plâns nemângâiat,
Adio, suflet necurmat,
Adio, crudule Pământ,
Adio, dorul meu cel sfânt,
Adio, dulce îmbrăţişare,
Adio tu, adio soare...

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima încrezătoare

Oh, mai bine-aş fi fost moartă
Am fost o împiedicată, mereu tristă,
O plângăcioasă toantă
Din cauza celui mai crud tip din câţi există!

Dar s-a găsit unul care lăcrima
Când vedea că sufletul mi-e-îndurerat.
Şi mă strângea în braţe, şi-mi zâmbea,
Şi care-şi ţinea-întotdeauna cuvântul dat.

Şi mai bine-aş fi fost moartă,
Şi-s o împiedicată, mereu tristă;
O plângăcioasă toantă
Din cauza celui mai dulce tip din câţi există!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni...

subconştientul meu păşea indeferent
prin lumea asta larga ca o smoală
oricare pas suna mai decadent
alunecând pe coarda ei fundamentală

şi conştientul uniform şi indecis
în altă lume, tristă şi pustie
mereu cerşea un strop de paradis
la colţ de apă şubredă dar vie

şi când s-au întâlnit şi contopit
într-un covor de linişte târzie
din eu -l meu subtil şi răvăşit
sorbeau dimensini de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută-n amintiri

Dezamagire, chipul tău
Adună umbre de tristeţe
De unde eşti si care zeu
Mi te-a lăsat ca zestre?

Mă iartă dar imi este greu
Când intunericul se lasă
Aş vrea să pleci din gândul meu
Si să dispari in ceaţă

Astfel eu voi putea zâmbi
Când zorii se revarsă
Rămâi pierdută-n amintiri
Iubirea mea de gheaţă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

Când ma gândesc la tine
Imi fac mult rau
Dar parca-mi fac si bine
Mereu te regasesc in gândurile mele
Ma doare-n suflet ca niste chinuri grele...
Imi este asa de dor de prezenta ta
As vrea sa fii cu mine sa te pot privi si saruta
Dar in viata mea esti doar ca o himera
Apari in visul meu si pleci..
Si eu.. parca condamnata la suferinta ma simt...
Adio glas dulce.. adio fericire, adio alint
In jurul meu parca nu mai e nimik
Ma simt evitata de cei din jur
Dar cred ca totul e doar in mintea mea
Stiu doar ca asa nu mai pot continua..
Mi-e frica sa gresesc iubindu-te pe tine
Imi fac iluzii si sufar..
Si mereu alerg dupa tine
Mereu ma ranesc si sunt confuza când e vorba de tine
Apari mereu in viata mea si-n gândurile mele
Imi spun mereu ca la tine voi renunta
Poate ca de data asta va fi asa
As vrea sa nu mai sufar
Si fericita mereu sa fiu
Sa pot iubi pe altcineva
Sa fie ceva viu....

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

privesc în ochii tăi
codană drăgălaşă
şi-o să-i admir mereu
te cer să-mi fii mireasă
sedus de ochi voioşi
ştrengari niţel sfioşi
o să-i admir mereu
doar eşti a mea crăiasă
când îi voi săruta
stând ambii faţă-n faţă
iubirea vom gusta
întreaga noastră viaţă
fiind ca nişte zei
din ochii tăi şi-ai mei
din marea de dulceaţă
la îngeri vom da viaţă.

poezie de Mihai Cucereavii (28 martie 1969)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!