Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Primăvară

Cu ce scop te întorci iarăși, aprilie?
Frumusețea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuților muguri somnoroși.
Știu ce știu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii șofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificație ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncați de viermi.
Viața, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre niște scări care duc nicăieri.
Și ca și cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind și împrăștiind flori.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Citate similare

Știu că sunt numai vara inimii tale, și nu toate cele patru anotimpuri ale anului.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știu, în inima ta sunt numai vară

Știu, în inima ta sunt numai o vară cu flori pe-alei
Și nu toate cele patru anotimpuri, salba-întreagă;
Iar tu trebuie le întâlnești pe celelate trei
Sentimente sau sezoane-n altă parte, dragă.
N-am pe taraba-mi struguri negri, fructe coapte-n coșuri pline,
Nici vorbe înțelepte, nici țurțuri de gheață translucizi;
Totuși te-am iubit atâta vreme, și-am făcut-o bine,
Încât mai simți și azi parfumul verii în care mă ucizi.
De-aceea spun: O! dragoste, care ca vara treci, și eu
Trebuie plec, tiptil printre tăcute violine,
Ca tu poți întâmpina alți fluturi și noi flori, mereu
Și iarăși – când cu-o altă vară o să mă-ntorc la tine.
Altminteri, tu o -ți cauți, nu peste mult timp, sublimă,
Propria vară-n alte ținuturi sau în altă climă.

sonet de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima condiție

Lumânarea mea arde la ambele capete
Și știunu-o țină întreaga noapte —
Dar ah, inamici, și oh, amici, până-atunci
Dă o lumina bună, caldă peste poate.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Filozofie

Și cine ești tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopți la rând
Rugându-mă să treacă vremea iute
te revăd în prag cât mai curând?

Și cine ești tu, că-atunci când îmi lipsești
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Și implor vântul -mi bată în ferești
Cu umbra ta – ascunsă luna-n nori deși-i.

Știu un tip cu mult mai îndrăzneț decât
Alți mii de bravi – de pe uscat sau ape;
Și cine ești tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?

Dar așa cum toti savanții mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate să iubesc
Cel mai înțelept și cel mai bine?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alt chip

Vremea-nalță și râdică,
Vremea face, vremea strică,
Vremea suie și coboară,
Vremea surpă și doboară,
Vremea schimbă și preface,
Și războaiele și pace,
Vremea toate răzvrătește,
Schimbă și schimonosește,
Vremea pe vericine-nvață,
Vremea dascăl și povață,
Vremea din liniște bună,
Face vânturi și furtună,
Vremea iar după furtună,
Face și liniște bună,
Vremea bucură,-ntristează,
Suie-n tron și destronează,
Vremea-nalță, vremea crește,
Vremea iarăși micșorește,
Toate sunt de vreme-aduse,
Toate la vreme supuse.

poezie clasică de (1825)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Diana: Te cred. Ce-ai obținut însă? Nu ai nimic al tău...
Traian: N-am, dar aș putea oricând; cine crezi că mi-ar refuza? Ce folos însă? Ce mi-ar trebui casă, vilă sau apartament de lux în centrul orașului, mașini și toate celelalte? N-am nevoie de nimic! Mă lipsesc de toate acestea! Am tot ce-mi trebuie aici și sunt mulțumit de modul în care o duc; nu-mi plâng de milă.
Diana: Puteai avea mai multe...
Traian: Pentru ce? La ce mi-ar fi fost necesare, de moment ce sunt singur?
Diana: Puteai avea soție, copii, nu să rămâi singur, burlac...
Traian: Soție?! Dacă nu tu, de alta lipsesc... Copii?! Am unul, dar tu mi l-ai luat, l-ai înstrăinat de mine. Însă nu-mi doresc altul. El îmi e de ajuns.
Diana: Off... Ajungem de unde am pornit. Deci, totuși, din cauza asta îl trimiți atât de departe de mine, în această misiune, să nu știu nimic de el în următorii 13 ani... Dar, te rog... Nu-l înstrăina de mine, nu-l trimite departe! Lasă-l aici, acasă, lângă mine!
Traian: Eu nu-l trimit nicăieri; el a ales această cale. De altfel, puteai fi conștientă de acest risc încă de când l-ai înscris învețe aici, la acest Institut. A fost pregătit pentru a deveni astronaut; se pare că a reușit prea bine acest lucru, pentru că la ora actuală, fără a-l lăuda, este cel mai bun!
Diana: Fugi de realitate, dar știue mâna ta aici. Doar tu aveai interesul -l îndepărtezi de mine, de Iulian... Nu înțeleg, cum poți fi atât de crud? E totuși fiul meu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori

Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori
Și ale cui au fost. Nu-mi amintesc – și basta,
Unde și ce buze-am sărutat, de-atâtea ori;
... dar ploaia e plină de stafii noaptea asta.
Dincolo de geam se așteaptă poate un răspuns,
Iar nesomnul din sânge recheamă din trecut
Ecoul dulce-al unor voci nu stinse îndejuns,
Rememorând parfumuri, mirosuri de demult.
Astfel stau iarna singuri copacii pe coline,
Fără-a ști ce păsări i-au părăsit anume,
De ce-n albastrul ochi al bolții atâta ger e:
Eu nu mai știu să-mi chem iubirile pe nume,
Tot ce știu e că vara mai cântă-un pic în mine
Și că, apoi, eu însămi voi deveni tăcere.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de pSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

În tăcerea lumii

liniștea se ascundea într-un gând nespus
rătăcită în marasmul cotidian
avea multe fațete
retrăgeam în mine
să nu aud urletul hienelor în noapte
zac, uneori privesc vremea ce trece
ce vine
dacă mai vine
vorbesc dar nu aud
sunt atât de obosit
stau în așteptarea țipătului
geme pământul în răsuflări oprite
sub frunze moarte de vreme, prea devreme
zbat fără grabă în tăcerea crudă a lumii
azi nu mai pot
sau nu mai vreau
cer, să iau
gunoaie de pe drum
un drum croit
din oase frânte și mult fum
aș vrea să zbor, un zbor etern
la cer
spre norii albi, pufoși și puri
mângâi sufletul unui pescăruș în zbor
dar nu știu cum
doar stau și plâng
la margine de mare
ce să mai cer
ce să mai sper
e prea târziu acum
ne facem că facem, fără facem
ne facem că vorbim
dar vorbim în tăceri studiate
nu știm nimic, dar totul știm
lucrăm, nu muncim
plecăm dar nu plecăm
și stăm, ce bine stăm...
nu știu de dorm
de când, de ce și până când
o clipă sau o veșnicie
privind in jur
privind la voi
târziu am ințeles
că lumea asta nu-i de mine
văzând că nu sunt de folos
întorc incet și plec pe jos

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candelă

Dacă vrei, taie cu cuțitul somnului în două
Jumătăți plictisul fiecărei zile, dragul meu,
Iar Timpul, acei ani cu care îmi scurtează viața,
Îi va recupera de la capătul opus. Nu-i va fi greu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii de știință nu știu despre ce vorbesc atunci când vorbesc despre religie. Religia nu are nimic de a aface cu credința și eu nu cred că religia are vreun impact negativ asupra vieții oamenilor, în afară de intoleranță. De ce mă duc eu la biserică? Asta este la fel ca a întreba – de ce te însori cu femeia aceea? Sunt mai multe motive dar probabil e mirosul. Îmi place mirosul lumânărilor. E o treabă de estetică.

în Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Bed of Procrustes: Philosophical and Practical Aphorisms Hardcover" de Nassim Nicholas Taleb este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -82.99- 52.82 lei.

Oamenii știu

Vine o vreme când și păsările află de moarte,
oamenii știu și se tem
își propun prea târziu trăiască fiecare clipă,
să nu se grăbească
și să iubească la înălțimea dorinței,
să nu plece cu visele pierdute-n uitare.

Am trecut cu sufletul prin sitele umbrelor,
prin lumina care te ridică pe creste,
respiri aerul ozonat al pădurilor de brazi
în anotimpurile despletite frumos.

Timpul îmi împlinerște toți anii cu muguri imaginari
ce înverzesc treptat ori se uscă și pier,
nimic nu se schimbă
pe drumul pavat cu fapte diverse,
unii sunt împinși în șanț
de cei grabiți spre iad.

Viațe nu se dă la o parte, îți scapă din vedere
ca și dragostea uneori
și apoi este prea târziu pentru tot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Curtea de Judecată

"Cum va fi când va veni ceasul pleci dincolo,
Când toată viața ta l-ai respins pe Isus,
Iar acum, zăcând aici pe moarte,
El nu este prietenul tău?"

Iarăși și iarăși v-am spus, eu, predicatorul de demult:
Chiar așa, există prieteni, și prieteni.
Și binecuvântat ești tu, spun eu, care acum știu totul,
Că înaintea ta, cel care tocmai treci dincolo, au trecut alții:
Un tată sau o mamă, un străbunic sau o străbunică.
Niște suflete minunate care au trăit viața intens
Și care te cunosc în amănunt, care întotdeauna te-au iubit
Și care nu vor pregeta mărturisească despre tine,
Să arate Domnului fotografia intimă a sufletului tău
Așa cum numai cineva de-un sânge cu tine poate o facă.

Aceasta va fi mâna înspre care se va întinde mâna ta
te călăuzească de-a lungul coridorului
Către Curtea de Judecat㠖 unde tu ești un străin.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Spre stele

Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
M-alină ne-ncetat
un gând ascuns de iele;
aș vrea -l știu,
dar nu-l cunosc...
căci e departe.
Este-n stele
și numai astrele îl știu.
Să merg încet pe scară,
să iau ce nimeni
nu ar lua.
O stea!
Și nu povara.
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
Este un vis visat...
sunt gândurile mele.

poezie de
Adăugat de Claudia AntocheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriel Petru Băețan

Latura întunecată a înțelepciunii...

Doamne, ei nu știu cum este să te adormi mereu
flămând de răspunsuri

ei nu știu cum este să te bântuie fantomele adevărurilor pe care
deși nu le-ai descoperit încă
îți sfâșie inocența până la os

nu știu ei cum este îți scrii testamentul pe pereții din celula
singurătății
cu degetele însângerate de neatingere
cum este să te rogi mereu cu sufletul îngenuncheat
pentru numai un gram
de naivitate

nu știu ei Doamne cum este să te trezească în miezul nopții
barosul frământărilor cosmice
îți plângă chiar și umbrele de milă
ei nu știu cum este fii fidel toată viața aceleiași convingeri
chiar dacă pentru asta se va râde de tine în toate culorile

ei nu știu cum este le pui suferințelor tale nume de poezii
doar ca să nu înnebunești
nici cum este îți întâlnești propria moarte de atât de multe ori
încât să te împrietenești cu ea și să vă alintați

ei nu știu mai nimic Doamne
și cu toate acestea sunt inexplicabil și irațional
de fericiți

poezie de din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Birtu Pîrăianu

Lumânarea

aici sunt ploi târzii și lungă este noaptea
în care pleacă în zbor spre alte zării, cocorii
zbor lung, sfâșietor
și plânge în ropot nesfârșit iar ploaia
numele meu e plâns în amurg
azi e târziu
aș vrea să știu și nu mai știu
dar ce să știu când totul este gol, pustiu
aș vrea plâng dar nu mai pot
aș vrea țip, joc
dar nu am loc
pe țărm răsună pașii unui gând
gândul e trist, spre alt destin
ce viață, ce chin, ce festin
offf, câte aș vrea
dar pasul ăsta s-a sfârșit
așa că am plecat și eu un pic
dorm o clipă doar
am obosit mor în fiecare zi
voi trezi în zori scriu
povestea unui om nebun ce crezut odată în iubire
când nu scriu, țip
când nu țip, plâng
când nu plâng, rog
alteori cioplesc cuvinte dintr-un ciot
aruncat de sălbatice valuri pe țărmul sufletului
nu, nu dorm
privesc cum se izbesc în tâmplă
gânduri spuse și nespuse
dintr-o piatră
lovită de veacuri aride, uscate
obosit de griji, de timpuri, de păcate
am ridicat un lăcaș pe țărmul sufletului
pentru lumea ce trece, se duce
în prag am pus o lumânare
arde și arde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antonio Machado

Portret

Copilăria mea-i doar amintirea unei curți din Sevilia
și o grădină unde rodește lămâiul sub lumină fierbinte.
Tinerețea mea, douăzeci de ani în pământurile din Castilia,
viața mea, câteva lucruri de care nu vreau -mi aduc aminte.

Nici un Maniara seducător și nici un Bradomin, vreodată
n-am fost – voi îmi cunoașteți îmbrăcămintea deloc arătoasă.
Dar Cupidon din arcu-i mi-a slobozit săgeată
și am iubit atâta cât iubim ne lasă.

Arde în sângele din venele mele flacăra iacobină,
dar versul meu își are izvorul clar din pământ;
și, mai mult ca oricare supus sub obicei și doctrină,
sunt bun, în sensul cel mai bun din cuvânt.

Ador frumusețea și, după cum cere moderna estetică,
am tăiat bătrânii trandafiri din grădina lui Ronsard;
dar nu iubesc tunsoarea din actuala cosmetică
și nu-s, precum sunt alții, o pasăre-cobzar.

Disprețuiesc romanțele tenorilor goi ca niște cavouri,
și corul cel de greieri pe când răsare luna.
Stau nemișcat pot desluși vocile de ecouri,
și dintre voci o voce, atât ascult, doar una.

Sunt clasic sau romantic? Nu știu; las aș vrea
versul cum căpitanul sabia, vestită
numai prin mâna celui ce a ținut-o-n ea,
și nu prin măiestria cu care-a fost călită.

Vorbesc cu cel ce drumul și-l împarte cu mine mereu.
Cine vorbește singur, cu Cel de Sus vorbească așteaptă.
Tăcerea mea-i vorbire cu acest prieten de la care eu
azi știu ce-i bunătatea și taina-i înțeleaptă.

Dator, în fine, nu vi-s; îmi datorați ce-am scris, și e puțin.
duc la slujbă zilnic; din banii mei îmi fac
hainele de pe mine, din ei casa mi-o țin,
și pâinea de pe masă și patu-n care zac.

Iar când sosi-va ziua plec de unde nimeni nu revine,
și gata va fi luntrea ce-ntoarcere nu are,
veți vedea într-însa fără nimic la mine,
aproape gol, ca pruncii care răsar din mare.

poezie clasică de din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "There Is No Road: Proverbs by Antonio Machado Paperback" de Antonio Machado este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.

Începând cu Paștele, viața trece printr-o înnoire care o face diferită de existența știută mai înainte ; viața nu este satisfăcută până când întreaga lume nu reînvie. Disperarea înseamnă moarte, dar ea se ofilește în mințile oamenilor care cred cu adevărat. Frica este moarte, dar ea nu ne mai invadează clipele senine. Lașitatea este moarte, dar ea încetează a-i cuprinde pe cei care știu întru totul ce înseamnă Paștele.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Panta infinită

Eu îmi cloceam cuvântul în care se tolăneau literele pe o pantă infinită.
Îngerii ridicau aghiazma și chiuiau
și se îmbrățișau și se sărutau
de rămas bun și de bun venit.
O fantomă gravidă avorta o casă bântuită
la răsărit.
Îmi era de coajă de măr răsucită
și de viermi sparți și sticloși
și numai graurii îmi trezeau mintea rătăcită
cu ochii lor scoși.
Eu îmi cloceam în coajă de cuvânt
mormântul la mormânt
și crucea crucii mele
de când mă știu că sunt
și ele știu de ele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întotdeauna îmi creșteau aripi

S-au năruit a pagubă cărările în ceață
mi-e frică mai trec pe ele
ocolesc prin locuri necunoscute
între noi a crescut un abis.

Cred că m-ai părăsit fără să știu,
lumea nu mai este cum a fost
poate o descurcăm aceste ițe
care se încâlcesc la marginea cuvintelor.
Îi voi povesti tot ce s-a întâmplat
fără să mă includă în deznodământ,
nu se mai potrivește nimic,
aerul e greu când îl respir singur
și în piept simt o durere.

Nu știu de ce se întoarce pe dos
tot ce a fost cusut cu migală
și totul îți pare zdrențuit de timp,
e o mirare-n sine acest conținut neînțeles
în care mă zbat ca o pasăre-n laț,
zborul e o idee prea îndrăzneață
să nu lupt fiu liber.
M-am împodobit cu tot marasmul tău
și acum sunt gol de patimi
într-o singiurătate cerșită demult
fără -mi cultiv dragostea primăvara
în carnea fragedă a pământului
în care am înflorit odată cu cireșii
pe care și tu îi iubesți.


Întotdeauna îmi creșteau aripi
acum le am
și nu știu cum să zbor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Altă cumpănă

nu am cerut nimic
și nu mi-ai dat nimic
ai plecat cu tot ce visasem
că voi cuprinde în brațe
măcar de acum înainte
nu sunt niciodată aici
m-ai lăsat prin toate aeroporturile
și gările și hotelurile
și... nimic
sunt trecută pe o listă de așteptare
îmi arunc inima întâi
palmele tale nu o pot cuprinde

nu ți-am cerut nimic
pentru că nu puteai să-mi dai nimic
ești la fel ca mine
gol
tăcut și împăcat cu viața

speram găsești o zi liberă în care să-mi spui
cum te-ai gândit la noi
când ploaia a spart acoperișul lumii
cum perna ta mirosea a dragoste

durerea ca un bumerang
se întoarce de fiecare dată lângă mine

nu ți-am cerut nimic
și puteam îți dau totul

poezie de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!