Nu trece supus în acea noapte mare
Nu trece supus în acea noapte mare,
Bătrânețe, arzi și urlă când ziua se închide;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
Înțelepții știu bine că nopții viața e datoare,
Dar cum n-au adus lumină prin vorbe, nici prin pilde,
Ei nu trec supuși în acea noapte mare.
Plecând, oamenii cei buni scâncesc cu disperare,
Deși virtuoși, n-au nici un surplus în ora din clepsidre;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
Nebunii care-au cântat și au dansat sub soare,
Află cu regret c-a venit seara și n-au în sac merinde;
Ei nu trec supuși în acea noapte mare.
Oamenii triști, cu ochi orbi, în bezna orbitoare,
Pot vedea, când mor, comete-n flăcări, superbe atlantide;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
Iar tu, tată, de-acolo, din înălțimi de izolare,
Înjură și mă binecuvântează, cu lacrimile tale-acide;
Nu trece supus în acea noapte mare,
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre tată
Citate similare
Nu trece supus în noaptea mare
Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrânețe, arzi și-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.
poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre furie sau poezii despre bătrânețe
Nu mergeți blânzi în noaptea cea senină [Do not go gentle into that good night]
Nu mergeți blânzi în noaptea cea senină,
Spre seară bătrânețea-i răzvrătire;
Fiți furioși că piere acea lumină.
Cei înțelepți iubesc bezna deplină,
Dar dacă în vorbe n-au avut sclipire
Ei nu merg blând în noaptea cea senină.
Oamenii buni, plecând, vor să susțină
Că fapta lor putea avea cinstire,
Fiți furioși că piere acea lumină.
Nebunii ce la soare-au stat în tihnă
Și prea târziu se-ntorc din rătăcire,
Nu se duc blând în noaptea cea senină.
Voi, muribunzi, ce vă uitați spre tină,
Puteți avea scânteie în privire,
Fiți furioși că piere acea lumină.
Tu, tată, sus, pe jalnica colină,
Să blestemi, să slăvești fără oprire.
Nu merge blând în noaptea cea senină.
Fii furios că piere acea lumină.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre seară, poezii despre oameni buni, poezii despre nebunie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zână, a luminii doamnă
O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.
Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.
Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.
Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.
Din flori de nu-mă-uita
Îți va împleti coroană.
În veci te va venera,
Zână, a luminii doamnă.
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre virginitate, poezii despre natură sau poezii despre coroană
Memorial
Ea moare pretudindeni. Oriunde mă duc, ea moare.
Nu există răsărit de soare, piață publică, popas pe un munte fermecător
care să nu conțină moartea ei.
Liniștea în care ea murea atunci răsună încă prin
morișca limbii, e o plasă
în care râsul se închide pe sine. Cum ar putea mâna mea
să strângă altă mână, când între ele
se află acea moarte densă, acea intolerabilă distanță?
Ea plânge pentru lacrimile mele. Murind, îmi spune
că pasărea vine din soare, că peștele intră în soare.
Floarea de stânjenel este sculptată cu mai puțină delicatețe
decât este felul ei de a muri
încrustat în memoria mea. Dar, mai aud de asemenea
alte cuvinte,
cuvinte negre care formează sunetele
tăcerii, numind acel nicăieri
înspre care ea curge fără încetare.
Din ziua când a murit
ea nu mai contenește să moară. A făcut din mine
elegia ei. Eu sunt o capodoperă,
o ficțiune adevărată
a urâciunii morții.
Sunt muzica ei tristă.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sunet, poezii despre sculptură, poezii despre râs, poezii despre păsări, poezii despre plâns sau poezii despre pești
Când moare cineva, moare și o parte din univers. Tot ce a simțit acea persoană, a trăit sau a văzut, moare odată cu ea, precum picurii de ploaie.
Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Paulo Coelho despre viață, citate despre ploaie, citate despre moarte sau citate de Paulo Coelho despre moarte
Din când în când
Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Și-ac smuls din pântec, insectar;
Așa din când în când se moare!
Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Așa din când în când se moare!
De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Așa din când în când se moare!
Doar dăruire-n așteptare
Și înșelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Așa din când în când se moare!
Sublim amor cu violare
De vis și trup pur neatins,
Cu gust amar de viață stins;
Așa din când în când se moare!
O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o știe
Și singur stingere-și îmbie;
Așa din când în când se moare!
Ochi plânși înălțați la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-și pierde pereche-n țărână;
Așa din când în când se moare!
Părinții duși rămași o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng și-acum și n-ai habar;
Așa din când în când se moare!
Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Așa din când în când se moare!
Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezență,
Nici gând de urmă, de esență...
Așa din când în când se moare!
Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Așa din când în când se moare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre picioare
Casa
Uneori, când se trezea, închidea din nou ochii și
Mai privea o dată acea casa albă pe care
Ea o cunoscuse numai în somn, numai în stare
De vis și-n care nu intrase, dorind enorm deși.
Ce mi-a povestit, demult, despre acea casă, întrebi?
Poartă albă, terasă, uși cu geamuri la intrare;
Balustradă pe-acoperiș în partea dinspre mare;
Vânturi saline care bat printre brazii verzi, superbi.
E-acolo ea acum, oriunde-o fi acel loc, oare?
Doar un nebun ar încerca să afle paradisul
Creat de-o minte visătoare, cu tot dinadinsul.
Iubito, noapte de noapte, eu ies în larg, pe mare.
poezie de Richard Wilbur (1921), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre somn, poezii despre rai sau poezii despre ochi
Se lasă ceața
și e frig. un frig ce ne-a intrat în suflete și ne-a-împietrit
încât privim cu ochi dement în față moartea
în spitale se moare. dacă nu de boală sau malpraxis,
atunci se moare de plictiseală. fără motiv.
iar maternitățile se dau cu auriu pe la ochi ca să plângă
în orașe se moare: de frig, de frică, de ciudă, de ură
la sat nu se mai moare, satele oricum sunt moarte fără lumânare
pădurile mor și ele. fără nici o vină. și fără lamentații
doar își tăie rădăcinile și cad. să nu mai vadă fiara
ciudat. chiar și în închisoare se mai moare
dar despăgubirile se plătesc
e legea talionului și a dreptei justiții
țara de care vă spun s-a retras din viața asta
o țară uitată de istorii și de bucurii
o țară experiment trist și inutil
la scară umană
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre medicină, poezii despre vinovăție sau poezii despre păduri
Despre viață
Viața mi-a împodobit sufletul cu lauri de bucurie și de fericire,
Dar a sădit în mine și ramuri de furie și de ură.
Uni spun că este bine să trăiești în nemurire.
Eu știu însă că viața, nu-i decât o aventură.
Nici când laurii se usucă și sufletul moare,
Ei nu pot să înțeleagă că nu există nemurire.
Atunci când și ramurile de furie și de ură se ofilesc de soare,
Și noi vom realiza că viața este și-o cruntă amăgire.
Când laurii de bucurie și de fericire își pierd culoarea verde,
Când ramurile de furie și de ură nu mai cresc,
Atunci vom înțelege că viața ni se pierde,
Și că trăirea în natură este un dat dumnezeesc.
Deși laurii sunt ramuri și ramurile pot fi lauri,
Bucuria și fericirea, cu furia și ura nu se înfrățes.
Chiar dacă împreună se înalță ca un stol de grauri
Către Dumnezeu-Tatăl și raiul său ceresc.
poezie de Dumitru Delcă (6 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre crengi, poezii despre bucurie sau poezii despre religie
Dezbrăcarea de timp...
O să inventez o zi
a sufletului
o zi
în care
nimeni nu mai moare
acea zi va apare odată
cu răsăritul
dimineața
când toate îmbrățișările
sunt sincere
moment în care
vom trece unul prin celălalt
cu același Dumnezeu
până la dezbrăcare
și nu nu vom mai fi noi
cei care am fost...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre inventatori, poezii despre dimineață sau poezii despre Dumnezeu
Dansatorii (Din vremea Marii Bătălii, 1916)
Podelele-s lunecoase de la-atâta sânge:
Pământul se-învârte-n cerc. Domnul la piept ne strânge.
El stinge lumina blând ca briza unei șoapte
Celor care, ceas de ceas, mor pentru noi
Noi încă putem dansa noapte de noapte.
Muzica a amorțit de la atâta moarte
Noi le sorbim respirația ultimei clipe de departe
Amestecată c-un nume drag rostit ultima oară
Pentru ca muzica să ne-încânte iarăși,
Iar noi să putem dansa seară de seară.
Suntem muștele de pe cadavrele care zac în soare,
Dansând și bâzâind îndestulate. Deși Isus moare
Înnebunit de-ororile luminii, de-a lor intensitate
Lumina s-a smintit și ea, plină de sânge...
Iar noi dansăm, noi dansăm în fiecare noapte.
poezie de Dame Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre sânge, poezii despre război, poezii despre muște sau poezii despre muzică
Dacă socotești prieten pe cineva în care nu ai aceeași încredere ca și în tine însuți, faci o mare greșeală și nu cunoști valoarea adevăratei prietenii. Acea prietenie e adevărată pe care n-o rupe nici speranța, nici teama, nici grija intereselor proprii, aceea cu care oamenii mor, pentru care ei mor.
citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre prietenie
- citate despre încredere
- citate despre valoare
- citate despre prietenie adevărată
- citate despre greșeli
- citate despre frică
- citate despre cunoaștere
- citate despre adevăr
O noapte gravidă de lumină
Îmi bate seara la fereastră,
Cu aripile-i de catifea.
Oftări mi-ating în zbor doar inima...
Un joc de umbre și de lumină...
Din netrăite vremuri vin negurile să mă prindă,
În mine câteodată grea liniștea se-adună
Din 'naltul cer o stea coboară pe o rază-a lunii
Ce scânteiază în ochii-mi adormiți de vise.
Un haos mi-este noaptea,
Pustie și neagră,
Sălbatică fiară ce geme cumplit,
În noapte -mi tresare speriat și bietul ecut asfințit...
Doar Luna, lin și tăcut, ca-ntr-un alint,
Trece prin noapte cu șal de argint,
Urându-mi "Noapte bună!".
Noapte bună-i răspund nopții
Cu gust de pelin,
Cu ochii triști și orbi...
Și cred că sunt singurul nebun,
Ce o mai cântă-n vers!
În bezna orbitoare, crudă și-nlăcrimată.
Se potolește furtuna, se culcă și pădurea și păsările tac...
S-au stins și zgomotele-n sat...
Doar câinii mai suspină...
Și câte un opaiț mai face din când în când cu ochiul
O palidă lumină.
Și somnul meu îmi e ca o străină în brațe,
Iar trupul, un drum trasat către singurătate,
Lângă o noapte gravida de lumină
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
* * *
Dacă am părăsit-o pe cea care
Inima mea cu patimă-o iubea,
Nu am făcut-o nici din nepăsare
Și nici din neiubire pentru ea.
A săvârșit însă-o greșală mare,
Și-acea greșală nu i-o pot ierta:
A vrut și-un alt părtaș la desfătare,
La dragostea ce-mi prinse inima,
Când inima mea sângeră și moare,
Și mințile-mi se-aprind de-o ură grea,
Și-n mine nu-i nimic să fie-n stare
Să ia părtaș lângă iubirea sa!
poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre iertare
A trăi înseamnă a ucide un pic
viața nu e nimic altceva decât o continuă competiție
ucizi sau ești ucis. devorat sau devorator. cam ca în palatul viselor
pentru că da, chiar și visele devin victime
ridicăm piedestaluri, urcăm eroi acolo apoi îi sfărâmăm.
visele trebuie să dispară pentru a face loc altor vise
de care o să uităm sau pe care o să le ucidem
firul de iarbă moare. copacul moare trăgând toată pădurea după el
mările mor suspinând. nisipul poartă urmele valurilor
până și cuvintele mor luând toate cărțile înapoi
nu știu stele când mor, eu nu am văzut
dar răsuflarea lor îmbracă cerul noapte de noapte
și îmi arată drumul ca să nu rătăcesc prin viață
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre palate, poezii despre nisip sau poezii despre eroism
Noaptea
mă trezesc să te beau
un pic să te gust
picătură cu picătură
ziua adorm după ce mă amețesc
cu sărutul tău diliu
ies îmbrăcat în dragoste
noapte de noapte bună
trag zâmbetul pe dvd
și-l urc pe youtube
îl revăd la gura sobei
unde arde un poem
ne strângem în brațe
noapte de noapte cu teamă
să nu strivim iubirea
care ne bântuie ca o mare doamnă
știai că lumina trece prin noi
noapte de noapte de aramă
vântul visu-l destramă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre video, poezii despre sărut sau poezii despre poezie
Ciclicitatea soarelui
Soarele cât e de soare
trăiește o zi și "moare".
Moare doar pentru o noapte.
Mâine iar lumină-împarte.
Orice-am face, orice-am spune,
el răsare și apune.
Are o ciclicitate.
După ziuă intră-n noapte.
Asta la om, nu se poate.
Când "apune", intră-n moarte.
Să-învieze, nu se poate.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre viitor
Farul
Aprinsă undeva-ntr-un loc ascuns
Pe cuprinsul mării, nu prea departe,
("Un mic recif," Căpitanul nostru-a spus)
Am văzut sclipind o lumină-n noapte.
El mi-a spus că se-află-n far acolo unde,
Pe marea cu primejdii nu puține,
Trăiau în singurătate oameni care se-ngrijeau
Ca fitilul lămpii să ardă pentru mine.
Pentru mine, pentru el, pentru fiecare navă
Care traversa acele ape-ntunecate.
Mă gândeam că era ciudat ca-n liniștea fluidă
Să stea mereu acolo, zi și noapte.
Ei n-au magazine, n-au ogoare și n-au străzi;
N-aud nici freamăt de frunze pe cărare,
Și-adeseori sub picioare furios le urlă
Talazurile-n cavalcada lor aprigă pe mare.
Iar când noi dormim, ei stau de veghe
Întinzând peste fiecare val, până-n hăt depărtare,
Un braț lung de lumină călăuzitoare
Un fel de saulă legată de colacul de salvare.
poezie de Marjorie Wilson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre salvare, poezii despre pericole sau poezii despre frunze
Unii spun că atunci când un cuvânt este rostit, moare. Eu spun că în acea zi, și în acea clipă, începe să trăiască.
Camelia Oprița în Buna educație în era glaciară (2020)
Adăugat de Stoian Romeo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre viață, citate de Camelia Oprița despre moarte, citate despre cuvinte sau citate de Camelia Oprița despre cuvinte
Speranța care nu moare
Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primește valoare.
Din copilărie-învață
Cum să pună în valoare,
Acea veșnică speranță,
Ce niciodată nu moare.
Când speranța prinde viață
Omul fericit trăiește.
Soarele îi râde-n față,
Mulțumit, și el zâmbește.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre mulțumire sau poezii despre anotimpuri