Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nu trece supus în acea noapte mare

Nu trece supus în acea noapte mare,
Bătrânețe, arzi și urlă când ziua se închide;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.

Înțelepții știu bine că nopții viața e datoare,
Dar cum n-au adus lumină prin vorbe, nici prin pilde,
Ei nu trec supuși în acea noapte mare.

Plecând, oamenii cei buni scâncesc cu disperare,
Deși virtuoși, n-au nici un surplus în ora din clepsidre;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.

Nebunii care-au cântat și au dansat sub soare,
Află cu regret c-a venit seara și n-au în sac merinde;
Ei nu trec supuși în acea noapte mare.

Oamenii triști, cu ochi orbi, în bezna orbitoare,
Pot vedea, când mor, comete-n flăcări, superbe atlantide;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.

Iar tu, tată, de-acolo, din înălțimi de izolare,
Înjură și mă binecuvântează, cu lacrimile tale-acide;
Nu trece supus în acea noapte mare,
Ură și furie-împotriva luminii care moare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Under Milk Wood: A Play for Voices Paperback" de Dylan Thomas este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -69.99- 59.99 lei.

Citate similare

Nu trece supus în noaptea mare

Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrânețe, arzi și-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.

poezie de din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mergeți blânzi în noaptea cea senină [Do not go gentle into that good night]

Nu mergeți blânzi în noaptea cea senină,
Spre seară bătrânețea-i răzvrătire;
Fiți furioși piere acea lumină.

Cei înțelepți iubesc bezna deplină,
Dar dacă în vorbe n-au avut sclipire
Ei nu merg blând în noaptea cea senină.

Oamenii buni, plecând, vor să susțină
Că fapta lor putea avea cinstire,
Fiți furioși piere acea lumină.

Nebunii ce la soare-au stat în tihnă
Și prea târziu se-ntorc din rătăcire,
Nu se duc blând în noaptea cea senină.

Voi, muribunzi, ce vă uitați spre tină,
Puteți avea scânteie în privire,
Fiți furioși piere acea lumină.

Tu, tată, sus, pe jalnica colină,
Să blestemi, să slăvești fără oprire.
Nu merge blând în noaptea cea senină.
Fii furios piere acea lumină.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zână, a luminii doamnă

O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.

Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.

Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.

Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.

Din flori de nu-mă-uita
Îți va împleti coroană.
În veci te va venera,
Zână, a luminii doamnă.

poezie de (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Norman MacCaig

Memorial

Ea moare pretudindeni. Oriunde duc, ea moare.
Nu există răsărit de soare, piață publică, popas pe un munte fermecător
carenu conțină moartea ei.

Liniștea în care ea murea atunci răsună încă prin
morișca limbii, e o plasă
în care râsul se închide pe sine. Cum ar putea mâna mea
să strângă altă mână, când între ele
se află acea moarte densă, acea intolerabilă distanță?

Ea plânge pentru lacrimile mele. Murind, îmi spune
pasărea vine din soare, peștele intră în soare.
Floarea de stânjenel este sculptată cu mai puțină delicatețe
decât este felul ei de a muri
încrustat în memoria mea. Dar, mai aud de asemenea
alte cuvinte,
cuvinte negre care formează sunetele
tăcerii, numind acel nicăieri
înspre care ea curge fără încetare.

Din ziua când a murit
ea nu mai contenește să moară. A făcut din mine
elegia ei. Eu sunt o capodoperă,
o ficțiune adevărată
a urâciunii morții.
Sunt muzica ei tristă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Paulo Coelho

Când moare cineva, moare și o parte din univers. Tot ce a simțit acea persoană, a trăit sau a văzut, moare odată cu ea, precum picurii de ploaie.

în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Alchemist Hardcover" de Paulo Coelho este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -120.99- 76.57 lei.

Din când în când

Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Și-ac smuls din pântec, insectar;
Așa din când în când se moare!

Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Așa din când în când se moare!

De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Așa din când în când se moare!

Doar dăruire-n așteptare
Și înșelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Așa din când în când se moare!

Sublim amor cu violare
De vis și trup pur neatins,
Cu gust amar de viață stins;
Așa din când în când se moare!

O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o știe
Și singur stingere-și îmbie;
Așa din când în când se moare!

Ochi plânși înălțați la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-și pierde pereche-n țărână;
Așa din când în când se moare!

Părinții duși rămași o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng și-acum și n-ai habar;
Așa din când în când se moare!

Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând zori nu crapă;
Așa din când în când se moare!

Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezență,
Nici gând de urmă, de esență...
Așa din când în când se moare!

Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Așa din când în când se moare!

poezie de (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Richard Wilbur

Casa

Uneori, când se trezea, închidea din nou ochii și
Mai privea o dată acea casa albă pe care
Ea o cunoscuse numai în somn, numai în stare
De vis – și-n care nu intrase, dorind enorm deși.

Ce mi-a povestit, demult, despre acea casă, întrebi?
Poartă albă, terasă, uși cu geamuri la intrare;
Balustradă pe-acoperiș în partea dinspre mare;
Vânturi saline care bat printre brazii verzi, superbi.

E-acolo ea acum, oriunde-o fi acel loc, oare?
Doar un nebun ar încerca să afle paradisul
Creat de-o minte visătoare, cu tot dinadinsul.
Iubito, noapte de noapte, eu ies în larg, pe mare.

poezie de (1921), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Tartuffe by Moliere Paperback" de Richard Wilbur este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.

Se lasă ceața

și e frig. un frig ce ne-a intrat în suflete și ne-a-împietrit
încât privim cu ochi dement în față moartea
în spitale se moare. dacă nu de boală sau malpraxis,
atunci se moare de plictiseală. fără motiv.
iar maternitățile se dau cu auriu pe la ochi ca să plângă
în orașe se moare: de frig, de frică, de ciudă, de ură
la sat nu se mai moare, satele oricum sunt moarte fără lumânare
pădurile mor și ele. fără nici o vină. și fără lamentații
doar își tăie rădăcinile și cad. să nu mai vadă fiara
ciudat. chiar și în închisoare se mai moare
dar despăgubirile se plătesc
e legea talionului și a dreptei justiții
țara de care vă spun s-a retras din viața asta
o țară uitată de istorii și de bucurii
o țară experiment trist și inutil
la scară umană

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre viață

Viața mi-a împodobit sufletul cu lauri de bucurie și de fericire,
Dar a sădit în mine și ramuri de furie și de ură.
Uni spun este bine să trăiești în nemurire.
Eu știu însă că viața, nu-i decât o aventură.
Nici când laurii se usucă și sufletul moare,
Ei nu pot să înțeleagă că nu există nemurire.
Atunci când și ramurile de furie și de ură se ofilesc de soare,
Și noi vom realiza că viața este și-o cruntă amăgire.
Când laurii de bucurie și de fericire își pierd culoarea verde,
Când ramurile de furie și de ură nu mai cresc,
Atunci vom înțelege că viața ni se pierde,
Și trăirea în natură este un dat dumnezeesc.
Deși laurii sunt ramuri și ramurile pot fi lauri,
Bucuria și fericirea, cu furia și ura nu se înfrățes.
Chiar dacă împreună se înalță ca un stol de grauri
Către Dumnezeu-Tatăl și raiul său ceresc.

poezie de (6 august 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dansatorii (Din vremea Marii Bătălii, 1916)

Podelele-s lunecoase de la-atâta sânge:
Pământul se-învârte-n cerc. Domnul la piept ne strânge.
El stinge lumina blând ca briza unei șoapte
Celor care, ceas de ceas, mor pentru noi –
Noi încă putem dansa noapte de noapte.

Muzica a amorțit de la atâta moarte –
Noi le sorbim respirația ultimei clipe de departe
Amestecată c-un nume drag rostit ultima oar㠖
Pentru ca muzica să ne-încânte iarăși,
Iar noi să putem dansa seară de seară.

Suntem muștele de pe cadavrele care zac în soare,
Dansând și bâzâind îndestulate. Deși Isus moare
Înnebunit de-ororile luminii, de-a lor intensitate –
Lumina s-a smintit și ea, plină de sânge...
Iar noi dansăm, noi dansăm în fiecare noapte.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Seneca

Dacă socotești prieten pe cineva în care nu ai aceeași încredere ca și în tine însuți, faci o mare greșeală și nu cunoști valoarea adevăratei prietenii. Acea prietenie e adevărată pe care n-o rupe nici speranța, nici teama, nici grija intereselor proprii, aceea cu care oamenii mor, pentru care ei mor.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Four Tragedies and Octavia" de Seneca este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -68.00- 26.99 lei.
Diodor Firulescu

O noapte gravidă de lumină

Îmi bate seara la fereastră,
Cu aripile-i de catifea.
Oftări mi-ating în zbor doar inima...
Un joc de umbre și de lumină...
Din netrăite vremuri vin negurile să prindă,
În mine câteodată grea liniștea se-adună
Din 'naltul cer o stea coboară pe o rază-a lunii
Ce scânteiază în ochii-mi adormiți de vise.
Un haos mi-este noaptea,
Pustie și neagră,
Sălbatică fiară ce geme cumplit,
În noapte -mi tresare speriat și bietul ecut asfințit...
Doar Luna, lin și tăcut, ca-ntr-un alint,
Trece prin noapte cu șal de argint,
Urându-mi "Noapte bună!".
Noapte bună-i răspund nopții
Cu gust de pelin,
Cu ochii triști și orbi...
Și cred sunt singurul nebun,
Ce o mai cântă-n vers!
În bezna orbitoare, crudă și-nlăcrimată.
Se potolește furtuna, se culcă și pădurea și păsările tac...
S-au stins și zgomotele-n sat...
Doar câinii mai suspină...
Și câte un opaiț mai face din când în când cu ochiul
O palidă lumină.
Și somnul meu îmi e ca o străină în brațe,
Iar trupul, un drum trasat către singurătate,
Lângă o noapte gravida de lumină

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Dacă am părăsit-o pe cea care
Inima mea cu patimă-o iubea,
Nu am făcut-o nici din nepăsare
Și nici din neiubire pentru ea.
A săvârșit însă-o greșală mare,
Și-acea greșală nu i-o pot ierta:
A vrut și-un alt părtaș la desfătare,
La dragostea ce-mi prinse inima,
Când inima mea sângeră și moare,
Și mințile-mi se-aprind de-o ură grea,
Și-n mine nu-i nimic să fie-n stare
Să ia părtaș lângă iubirea sa!

poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A trăi înseamnă a ucide un pic

viața nu e nimic altceva decât o continuă competiție
ucizi sau ești ucis. devorat sau devorator. cam ca în palatul viselor
pentru da, chiar și visele devin victime

ridicăm piedestaluri, urcăm eroi acolo apoi îi sfărâmăm.
visele trebuie să dispară pentru a face loc altor vise
de care o să uităm sau pe care o să le ucidem

firul de iarbă moare. copacul moare trăgând toată pădurea după el
mările mor suspinând. nisipul poartă urmele valurilor
până și cuvintele mor luând toate cărțile înapoi

nu știu stele când mor, eu nu am văzut
dar răsuflarea lor îmbracă cerul noapte de noapte
și îmi arată drumul ca să nu rătăcesc prin viață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea

trezesc să te beau
un pic să te gust
picătură cu picătură
ziua adorm după ce amețesc
cu sărutul tău diliu
ies îmbrăcat în dragoste
noapte de noapte bună
trag zâmbetul pe dvd
și-l urc pe youtube
îl revăd la gura sobei
unde arde un poem
ne strângem în brațe
noapte de noapte cu teamă
nu strivim iubirea
care ne bântuie ca o mare doamnă
știai lumina trece prin noi
noapte de noapte de aramă
vântul visu-l destramă

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciclicitatea soarelui

Soarele cât e de soare
trăiește o zi și "moare".
Moare doar pentru o noapte.
Mâine iar lumină-împarte.
Orice-am face, orice-am spune,
el răsare și apune.
Are o ciclicitate.
După ziuă intră-n noapte.
Asta la om, nu se poate.
Când "apune", intră-n moarte.
Să-învieze, nu se poate.

poezie de (ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Unii spun atunci când un cuvânt este rostit, moare. Eu spun că în acea zi, și în acea clipă, începe să trăiască.

în Buna educație în era glaciară (2020)
Adăugat de Stoian RomeoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Speranța care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primește valoare.
Din copilărie-învață
Cum să pună în valoare,
Acea veșnică speranță,
Ce niciodată nu moare.
Când speranța prinde viață
Omul fericit trăiește.
Soarele îi râde-n față,
Mulțumit, și el zâmbește.

poezie de (mai 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Acea noapte

Îmi amintesc de acea noapte,
În parc, pe bancă, doar noi doi,
Vorbeam încet, ușor, în șoapte,
Deși cu tine eram vioi.

Eu vorbeam mereu, bâlbâiam,
Vroiam să fie cât mai plăcut,
Doar pentru tine, căci te plăceam,
Vroiam doar să te sărut.

Iar tu, înger pur din Rai,
Priveai spre cer, erai tăcută,
Erai frumoasă, străluceai,
Ca o floare atent crescută.

Și-ntr-un moment, fără accept,
Te-am luat de mână, ne-am ridicat,
Inima mi se oprise-n piept,
Te-am luat în brațe, te-am sărutat.

La sfârșit nimic n-ai spus,
Doar te-ai întors și ai plecat,
Acea noapte a apus,
Cu gându-n stele m-ai lăsat.

Doar o fată mult privită
Pentru-o noapte neuitată,
Acea fată mult iubită
Pentru-o noapte fermecată.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caii luminii

Să deshămăm în zori caii albi ai luminii
Și să-i ducem în luncile copilăriei din amintiri,
Pe limbile lor roșii să-nflorească ciulinii
Cu care-odată ne-am zgâriat în priviri.

Să pască-amintirile noastre fără de vină,
Din jgheabul inimii să bea lumină,
Să odihnească-n gânduri, fericiți.

Cai de lumină, deshămați de noapte,
Fug prin grădinile cu mere coapte
Visând la vremea când aveam părinți.

poezie de din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook