Decepție politică
Cum merg toate azi în țară
Ca la balamuc, pe roate
Strâmbe, șui, cu scârț, pătrate,
Mă gândeam așa,-ntr-o doară:
Dacă au partid și foștii,
Lăutarii, papagalii,
Verzii, rromii, panglicarii,
S-aibe un partid și proștii,
Fi'ndcă, pe bună dreptate,
Câți suntem făcuți grămadă,
Plus, câți dau în gropi pe stradă,
Am fi în majoritate,
Și-n mod cert, și prin urmare,
Vom schimba fără excepții,
Tot ce au promis destepții,
De când sunt la guvernare,
De-am pornit, ca om cu minte,
Imediat, fără povețe,
Să cat membrii prin județe,
Evident ca... președinte,
Pas cu pas, din capitală,
Prin Moldova, sat cu sat,
Tot Ardealul, prin Banat
... chestie electorală,
Întrebând pe fiecare,
Dacă-i prost și, pe-o hârtie,
Doar c-un deșt să se-nscrie
În partidul ăl mai tare,
Ca s-ajung c-un gust amar:
Din tot natul, cât e glia,
Cât de mare-i România,
N-am găsit un prost măcar,
Rămânând fără cuvinte
De-al partidului succes,
Și să pierd eu, mai ales,
Foncția de președinte...
Să-mi pierd timp, și bani, și rostul,
Pentru țară, pentru nat,
Când toți azi s-au deșteptat,
Să mă zbat singur ca prostul!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre partide
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre succes
- poezii despre sfaturi
- poezii despre schimbare
- poezii despre sat
- poezii despre promisiuni
Citate similare
Fabula coronavirusului gazetăresc
Cică-ntr-un sat, s-a întâmplat,
S-ajungă, fără-a fi chemat,
Un "animal" deloc văzut,
Un virus, cam... necunoscut,
Care, se zice, afectase
Doar amărâții fără case
(Dar nu și pe un Președinte,
Catârul, fără multă minte,
Un fost Primar, cel ce furase
Cu catâroaica-i, șase case.
Fusese el votat, în vară,
De oile plecate-afară,
Din satul unde el domnea
Și peste care-acum voia
Să aibă azi puteri depline,
Cu un partid, tot de ovine).
Așadar, virusul dorit
Doar de catârul învestit,
Să poată el partid să-și facă
Peste mulțimea cea săracă.
Și c-un partid al lui, etern,
Să aibă-n sat al lui guvern,
A și convins, mai mulți prostiți,
Supușii lui neinstruiți,
Cu virusu-i... încoronat,
Că-i un pericol pentru stat
Cum și spuneau, spre-nspăimântare,
Cocoși "viteji" din presă, care,
Voiau și ei, într-un final,
O halcă dintr-un cașcaval,
Și-n spaimă-l, tot creșteau mereu,
Pe-acest biet virus ca pe-un zeu.
Fiind oi multe proaste-n sat,
Catârul nostru-a triumfat
Și c-un guvern numit de el,
Condus de un cocoș tembel,
Bețiv, dar veșnic lui supus,
C-un virus fals... s-a văzut sus!
MORALA:
În țară, viruși productivi
Sunt ziariștii proști, activi!
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre jurnalism
- poezii despre cocoși
- poezii despre încoronare
- poezii despre zoologie
- poezii despre votare
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sfârșit
Fabula vacii conducătoare-n sat
Șeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar președinte,
Susținut chiar de măgar,
În servicii șef plenar),
Vaca premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Și-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliați cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete
Știind-o slabă de minte
Că va fi ea președinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.
Ascultând ea, deci, măgarul,
Vaca a adus amarul
În partid și-al ei guvern,
Ce părea a fi etern
Cu miniștri-i eminenți
Și foarte eficienți.
Vaca însă-afară-i scoase,
Numind țapi, capre râioase
Și juncani în locul lor.
Astfel un întreg popor
De-animale-a constatat
Ce tare e vaca-n sat.
Dar cu asta, ce folos,
Că toate mergeau pe dos,
Și-n sat totul a stagnat
C-un guvern remaniat!
Neavând pe cine-alege,
Căci măgarul, se-nțelege,
A manipulat logistic
Într-un stil pur securistic
Presa și mulțimi din sat,
Toate vitele-au votat,
Neavând nici ele minte,
Vaca-n post de președinte.
Ce-a urmat, au văzut toți!
Satul năpădit de hoți
Dinăuntru și de-afară,
A dat de-o MORALĂ clară:
Este vai de-o țară dacă
Va conduce-n ea o vacă!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre vaci, poezii despre șefi, poezii despre măgari, poezii despre catâri, poezii despre cai, poezii despre spionaj sau poezii despre secrete
Colind în România Mare
A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Și meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.
Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Și de vechile hotare.
Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Țara cea română.
Maramureșul suspină
Și Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Țară sfărâmată.
Plâns se-aude din Timoc
Voivodina vrea acasă
Le arde-n inimă un foc
Un dor de România noastră.
Colindă dorul prin Hotin
Colindă-n Herța, Cernăuți
În graiul nostru cel latin
Își plânge frații părăsiți.
Bucovina e prea tristă
Și-n Muntenia e jale
Cât Țara nu mai există
Nu e timp de sărbătoare.
Și Oltenia, și-Ardealul
Au un suflet sfâșiat
Mureșul, Oltul și Jiul
De dor toate au secat.
Noi ne rugăm la Dumnezeu
Să-nceteze azi surghiunul
Să -nceteze a noastră dramă
Căci tare greu ne e Crăciunul
Fără de tine, Țară-Mamă!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dor, poezii despre România, poezii despre Crăciun, poezii despre plâns, poezii despre colinde, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe sau poezii despre sărbători
Gânduri de pomană
Mă gândesc pe zi ce trece,
Oare ce s-ar fi-ntâmplat,
Cum, tot frec menta la rece,
Să fi fost eu șef de stat(?!)
Am aliură, am prestanță,
Am și priză la popor,
Iar la stat sunt bun de clanță
Mai mult ca un senator,
Apoi, cu idei dotat,
Și talente la gargară,
M-ar vota, la ochi legat,
Orișicare pierde-vară,
După care, imediat,
Chiar a doua zi mi-aș pune,
Pentru toți ce m-au votat,
Planurile-n acțiune:
Prima dat', o să declar
Ilegal statu-n picioare,
Astfel, va primi în dar
Un fotoliu fiecare,
Și... să meargă ca pe roate
Lucrul bun, fără de fițe,
Cei ce stau la compensate,
Vor primi și cu rotițe,
Deasemeni, ideale
Când primesc degeaba hrană
La cantine sociale
Pentru statul de pomană!
Altora, fără-ndoială,
Le dau de-alea-automate,
Când sunt rupți de plictiseală
Și adorm, să-i dea pe spate,
Iar acelora ce stau
Pe-a părinților spinare,
Doar printr-un decret le dau
Și un praz pentru frecare,
Sau ridiche, fi'ndcă, logic,
După cât gaz ard, se pare,
Frecangii, ecologic,
Vor muri de poluare,
Iară popilor, în dar,
Babele să nu se rupă,
Câte-un scaun-nalt, de bar,
Poala popii când o pupă,
Și-n sărmanul parlament,
Unde are fiecare
Doar un scaun, evident,
Din motiv de constipare,
Pentru-o bună performanță,
Le-aș da paturi fără scârț,
Când clocesc vreo ordonanță,
S-o voteze doar c-un pârț
Și, fără discriminare,
Un șezlong sau un hamac,
Le-aș da celor ce, sub soare,
Nici măcar umbră nu fac...
De-aia zic, pe zi ce trece,
Cum pierd vremea fără rost,
Tot frecând menta la rece,
Șef de stat eu să fi fost!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parlament, poezii despre somn, poezii despre poluare, poezii despre picioare, poezii despre moarte, poezii despre logică sau poezii despre idei
Răvășiri
Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...
Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.
Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără să știu, deodată.
Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.
Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.
Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, să mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...
Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.
Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.
Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre școală, poezii despre viață, poezii despre valoare, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre nevinovăție, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Prostul
Zilnic facem constatarea
C-am pierdut în viață rostul
Fi'ndc-am răsturnat valoarea
Ca să iasă-n față... prostul!
Că acuma, bunăoară,
Prostul nu mai este,, cool",
La oraș ca și la țară,
Dacă nu e prost destul!
Azi, cum pe chituci e școala,
Pe acest,, picior de plai"
E la modă iar zicala:
,, Prost să fii, noroc să ai"!
Diferit de alte dăți,
Poți să faci, fără belele,
Trei sau patru facultăți
Fără să te duci la ele.
Pot să facă, dând din coate,
Toți acei ce au tupeul
Și vreo două doctorate
Chiar de n-au făcut... liceul!
Vom scăpa și de nevoi
Fi'ndcă ura și prostia
Au venit din Vest la noi
Să salveze România.
Unii cred, naivi în toate,
Care n-au la creier cute,
Că tupeu-i calitate
Iar prostia... o virtute.
Prostul are, vasăzică,
Îndrăzneală și tupeu
Însă dânsul n-are frică
Nici măcar de... Dumnezeu!
poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre religie sau poezii despre proverbe
Ce e, la noi, partidul?
Ce e, la noi, partidul? Ce-ntrebare!?
Este o gașcă, să vă fiu pe plac,
Emancipată, pusă doar la frac,
Fără habar de ce este sudoare,
Dar nu vă spun ce mult el ne iubește,
Ne-ndeamnă să luăm pe săturate,
Fi'ndcă la noi, toți suntem pe luate,
Căci balta, vorba aia, are pește!
Ce e partidul? Haida că e tare!
Pe tot cuprinsul ține monopol,
Plângându-se că are doar un pol...
Și-l credem pe cuvântul de onoare;
Acum, din cercul nostru, fără pile,
Ieșim afar' în lume, de nebuni
Doar ca turiști, nici vorbă de căpșuni,
Departe-n Argentina sau în Chile,
Dar nimenea, nicicum nu vrea să plece
Prin alte locuri unde să muncească,
Partidul a decis, și să trăiască!
Ridichea s-o frecăm oricât la rece,
Și de va fi s-avem doar pește crud
La cină sau dejun, tot îl iubim...
Din inimă, partid, îți mulțumim,
Noi... pinguinii de la Polul Sud!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre turism, poezii despre pinguini, poezii despre pești, poezii despre onoare, poezii despre nebunie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Referendum
De când mama m-a făcut,
Pân-acum, pensionat,
Niciodat' nu am văzut,
Panică mai mare-n sat:
S-a tot dat, mălai, ulei,
De la dom' primar din stoc,
Zăhărel de câțiva lei,
Chiar și lemne pentru foc,
Ȋncât, după cum ne-a spus
Chiar și popa, democrat,
Tot mereu un deșt am pus
Și cu-ai noștri am votat,
Numai că, se-aude-acum,
Cât ar fi la noi, cum zic,
Societate de consum,
Că nu se mai dă nimic,
De-am ajuns să ne-ntrebăm,
Fir-ar ea, azi, de belea!
Cu cine-o să mai votăm,
Dacă nu se dă ceva?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre pensie, poezii despre panică, poezii despre mamă sau poezii despre lemn
Noua pensie aprobată de guvern
Cum vorbesc astăzi prin sat babele clevetitoare,
În sfârșit, s-a aprobat "pensia de fată mare"
De al nostru parlament ce se zbate an de an,
Să ne-aducă, evident, la nivel european;
Și, cum sunt pensionați, bâlbâiți, cu capul tare,
Chiar peltici, ori... deocheați, nu îmi este de mirare
Să aud, creștin sadea, făr' să am o altă vină,
Că și-o babă poa' să ia pensie c-ar fi virgină!
Nu îi trebuie decât, de la popă o hârtie,
În care să scrie-atât, că pe barba lui o știe,
Și nu-ncape îndoiala că ar fi făcut păcat
În figuri, sau mântuială, de când e, cu vr'un bărbat...
Chiar... de ar avea copii, cin' să o mai ia la rost,
Când știm de la liturghii de un caz ce a mai fost!
Plus, c-un "docoment" semnat, de "Prea Sfântul", fiecare
Ia-n mod cert și garantat "pensie de fată mare"!
Dar... cu noi e mai nasol, nu ne dă popa hârtie,
Cum el, fără Interpol, de la cârciumă ne știe,
Unde, parcă-am fi ursiți, când ne apucăm și bem...
Nu o mai lungesc, că știți, ce lăudăroși suntem!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vorbire sau poezii despre sfinți
Pas cu pas
Pas cu pas hoții ne fură
Pâinea sfântă de la gură,
Râul, ramul din cetate,
Setea sfântă de dreptate.
Aur, glie și păduri,
Inima pusă-n scripturi,
Tot ce mișcă și gândește
Azi se fură românește.
Dăm vina-n ce-a fost să fie
În antihrist, nerozie,
Dăm vina mereu pe ruși,
Pe Europa fără uși,
Nu vedem că între noi
Hoții sunt noii ciocoi,
S-au strecurat în partide,
Sunt cinstiți doar în cuvinte.
Învârt roata între ei
Cum fac lupii între miei,
Își fac legi după cum vor,
Ce fură rămâne-a lor.
Nu-i așa că pas cu pas
Au furat tot ce-a fost gras?
Mai au pielea de pe noi
S-o arunce la gunoi.
Și-au făcut pensii, salarii
Cu-ndârjire de canalii,
Pas cu pas suntem confuzi,
Țara mea cât te afunzi?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre învinovățire, poezii despre sfințenie, poezii despre salariu, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre pâine
Fabula negocierilor
Pentru putere, în ogradă,
Se dă din bot, din cioc, din coadă...
Dar azi, parcă loviți de streche,
Porci, boi, măgari fără pereche,
Pisoi, toți căutau scăpare
Dintr-o încurcătură mare
În care singuri s-au băgat
În clipa-n care-au dărâmat,
Prin moțiune-n Parlament
Guvernu-ogrăzii competent
Al cailor majoritari
În alianță cu măgari.
Măgarii însă au trădat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Președinte-a vrut
Și el acel guvern căzut,
(Că tot dorind guvernul său,
De la-nceput i-a pus gând rău).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,
Să încropească alt guvern.
Dar boul și bețiv și tern,
Din start ajunse de ocară,
Negociind cu-o javră chioară,
Să-i fie, cu al ei partid,
Un sprijin, însă alt perfid,
Măgarul un conducător
De la partidul trădător,
L-a refuzat pe boul trist,
Spunând că javra-i securist,
Iar el nu vrea, cu turnătorul
Să stea-n guvern și nici poporul
Nu l-ar privi cu ochi mai buni.
Nici șerpii rezistenți, nebuni,
N-au vrut vreun post să li se dea
Că-al lor partid deja avea
Prestigiul șifonat vădit,
De șeful lor, hoț dovedit,
Al banilor ce au fost dați
De sat, pentru handicapați.
Pisoiul șef peste-alt partid
Era mai tare ca un zid
El, ca un mare pișicher,
Se cam văzuse premier
Peste-un guvern de armăsari
În alianță cu măgari,
Având afinități mai vechi,
C-au guvernat, cândva-n perechi
Și refuza-ncăpățânat
Să intre-ntr-un guvern ratat,
Condus de-un bou bețiv și prost...
Astfel că boul fără rost
S-a străduit guvern a face
Ca, susținut de dobitoace
În Parlamentul lor din sat,
Să fie, în final, votat,
Cum își dorea nespus catârul...
Iar eu, aici, dau cu satârul,
Ca fabulist, printr-o MORALĂ:
Cu-n alt guvern, nicio scofală
Nu ar fi fost pentru popor
Cât un catâr e domnitor!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boi, poezii despre trădare, poezii despre pisici sau poezii despre guvern
1 Iunie (poezie pentru oameni mari)
Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
Să fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
Să miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate să primiți:
De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...
Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, să am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;
Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;
La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
Că mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;
Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n-aș încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.
Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;
Și-ades m-aș duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...
Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit să fie și copiii mei.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre copilărie, poezii despre vârstă, poezii despre toleranță sau lecții de engleză
Ochii noștri roșii
degeaba întindem brațele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
și nu ne mai împărțim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem și câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm și tot nu ne va ajunge
așa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulți dintre noi nu s-au ținut niciodată în brațe
și dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci să ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
și se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
și câți n-am fi fost noi?!
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre numismatică sau poezii despre noroc
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
A noastră este țara c-o moștenim deplin
Va trebui întreagă s-o dăm celor ce vin
La cei născuți și astăzi, și mâine, și poimâine
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine
Nici călăreți pe aer, nici cai fără călări
Nici țară fără lume, nici lume fără țări
Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască muncitorii, țăranii, cărturarii
Trăiască demnitatea cea fără de avarii
Dacă renunți la luptă, n-ai ce să mai aștepți
Nimica nu se face-n poziție de drepți
Să facem România prin toți și pentru toți
Un teritoriu liber de-orice prejudecăți
Să fie-al nostru dreptul și-a noastră datoria
Trăiască libertatea, trăiască România
Jurăm din milioane de inimi și destine
Din orice fel de sânge ne murmură în vine
Jurăm bătrân și tânăr, femeie și bărbat
Credință României necondiționat
Că țara-i bogăția ce veșnic ne rămâne
Și glasul ei ce îndeamnă: "Deșteaptă-te, române!"
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forța sau pustia
Trăiască libertatea, trăiască România
Suntem, de e nevoie, o țară de soldați
Suntem, de e nevoie, un lanț de munți Carpați
Durerea țării noastre făcută-i să ne doară
Ne place libertatea, ca oameni și ca țară
Și soarele dreptății să lumineze sfânt
O țară roșu, galben și-albastru pe pământ
Aceasta-i viață noastră, aceasta ni-i tăria
Trăiască libertatea, trăiască România.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre munți, poezii despre muncă, poezii despre dreptate, poezii despre călărie, poezii despre țărani sau poezii despre zgârcenie
Partid nou cu de toate
Dobitoacele, jivinele și animalele, de la cel mic, la cel mai mare.
Cum pădurile se taie, au hotărât să transmită o informare.
Oameni albi, galbeni sau negri, ce voi casa ne-o distrugeți.
O să ajungeți în curând, ceea ce semănați, tot aia să culegeți.
Semănați vânt, voi veți culege doar furtună.
Pământul acesta ne-a fost dat, să-l locuim cu toții împreună.
Dar lăcomia voastră neîncetată, distruge moștenirea toată.
Vă place să trăiți numai în răutate și minciună.
Iar astăzi pe pământ, a dispărut îngrijorator din faună.
Prin satele din munți, când vine iarna, nu mai auzi lupul cum urlă.
Lipsește acel petec de pământ cu iarbă, acea lagună sau măcar o văgăună.
Voi oamenii vă aciuați și duceți traiul, în cuiburi de beton și în mocirlă.
Ați uitat de viața la țară, libertate și aventura în natură.
Din păcate viața voastră, este o continuă scurtătură.
Prin urmare, cum viața a devenit, care pe care.
Un partid nou de jivine, pentru oameni va fi o provocare.
De aceea ne simțim datori să venim cu o justificare.
Animalele vor trai mai bun și au venit de îndată la plăcinte.
Cum ursul e mai voinic și sperie mult, secretar o să ne reprezinte.
Vulpoiul că-i mai viclean, îl vom vota președinte.
Lupul cum urlă mult, va fi prim vice președinte.
Porcul mistreț că-i plimbăreț, îl vom pune la comerț.
Pisica că are 9 vieți și 9 șanse, o vom pune la finanțe.
De aceea, luați de aici voi oameni buni, partid nou cu de toate.
Format peste noapte, doar din jivine ce mai ieri, voi le luați de idioate.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre urși, poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre sperieturi
Indignare bovină
Pentru că boul "s-a ajuns",
Adică-n sat, ca președinte uns,
Măgarul, ce-l știa c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-și rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, șase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, președinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Și-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toți banii încasați în mod nedrept.
Dar boul operase mai "deștept":
Ales, cum știm, ca președinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că ar avea mereu imunitate,
Deci, faptele-i n-au cum să fie judecate.
Iar bou-atunci, dorind să își arate fala,
A și mugit, puternic, în satul lui, MORALA:
"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să știe el, de unde un bou bea-ntruna apă?"
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre președinte, poezii despre inteligență, poezii despre imunitate, poezii despre cucuvele sau poezii despre apă
Propunere pentru Boc (Vizavi de pensionari)
Vreau să-l ajutăm pe Boc,
Că-i un premier... "boboc".
E abia... a patra oară,
Când conduce astă țară.
N-a aflat de pensionari,
Care-s toți "milionari".
Dacă vrea un buget tare,
Să le umble-n buzunare:
Musai să impoziteze,
Orice model de proteze,
Aurul de la dantură
Care îl mai au prin gură,
Argintul ce-l au în freză,
Că e tară mic-burgheză,
Orice fel de handicap,
Mai ales dacă-i la cap.
Plumbul greu de la picioare,
Că-i metal din alea rare,
Piatra-ascunsă prin ficat,
Că-i fără certificat,
Iar dacă tot nu ajunge,
Mai e zahărul din sânge,
Și-n sfârșit... ca un "caimac"
"Gazul" ce-l au în stomac.
Dacă încă nu e bine,
Să le dea niște buline.
Să omoare toți bunicii,
Că doar ei sunt "inamicii"
poezie de Paul Constantin (1 iulie 2010)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre sânge, poezii despre prim-ministru, poezii despre plumb, poezii despre handicap sau poezii despre gură
De-ar fi să mă înscriu într-un partid
De-ar fi să mă înscriu într-un partid,
Apoi s-acced în funcții tot mai grele,
Eu n-aș mai ști ce-i lipsa de lovele
Sau teama cauzată de covid.
Aș prinde-n fine cheag baban, solid,
Cu vile și mașini și toate cele,
De-ar fi să mă înscriu într-un partid,
Apoi s-acced în funcții tot mai grele.
Și n-aș mai fi, cum sunt acum, timid,
Și fără de succes la demoazele,
Căutător prin ghene și pubele,
Un paria gândind la suicid...
De-ar fi să mă înscriu într-un partid.
(Apoi s-acced în funcții tot mai grele).
hipersonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică
Părerea ta
o respect dar nici nu există! îi s
puse tânărul
aproape poet
bătrânului de
departe poet
pe când acesta încerca să strice cu degetele
împreunate fanta cât o cutie de con
serve cu mingi
tot mai noi tot mai tenis (?!) tot
mai acoperite de pufuri citron
cum și planeta-plămân-saxofon -
o vecină din galaxia de poezie r a r e f i a t ă
cu stelele tot
mai sus tot mai puține la n
umăr și la cuvinte și
la exprimarea prin mofturi! localizate
prin vintre în molalele une
ori absolut
r a d i c a l r a d i c a l
totuși fără
scurgeri de contor în canal
fără pierderi
fără proteze
fără pericol
de aplecare spre v e n e r a ț i e
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vecini, poezii despre tenis, poezii despre stele, poezii despre respect, poezii despre pericole, poezii despre mofturi sau poezii despre existență