Mireasa pâinii

Valuri de lanuri
Împodobesc mireasa pâinii.
Vântul cântă
Miros de pâine
Făcut în ţăst de pământ.
Rup pâinea în două
Şi din miezul ei curge soare şi vară,
Iubire de neam şi de ţară...
Susură izvorul
Patima coacerii şi rodu-nvierii,
Carnea lui Iisus,
Nemurirea şi pacea
Dorm în grânar...
Iunie, iulie - floare deschisă
În evantai de cuvinte,
Arată-te iar!!!!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă gustului de pâine

S-au scurs pe pământ,
Din cerul Prea Sfânt,
Din lacrimi de ceară,
Un zâmbet de mamă,
O boabă de miere,
Un vis, o plăcere,
Seninul şi clipa,
De îngeri, aripa.

S-a scurs pe pământ,
Din ceruri zburând,
Dulceaţa din miere,
Lucirea din stele...
Menită-i a fii
Şi pâine şi zi,
Lumină, altar,
Iubire şi val.

Din cerul Prea Sfânt
Văd lacrimi curgând.
Sunt râuri de grâne
Pentru tine, române.
Sunt dulci adieri,
Surâs şi plăceri...
Veniţi, treieraţi,
Ai grânelor fraţi!

Din lacrimi de ceară,
Din gust dulce-amară,
Se naşte deodată
Pâine dulce şi coaptă.
Veniţi, îngenunchiaţi,
Ai grânelor fraţi,
Gustaţi dulcea pâine,
Soră, frate române!

Un zâmbet de mamă,
Un bob de aramă
La al pâinii hotar
Şi miere-n grânar...
Apusul ne doare?!
Vin clipe amare?!
O lacrimă-i pâinea din vatră
Învelită-n ştergare de piatră.

O boabă de miere,
Din pâine, spre stele,
Se-nalţă în rugă...
Ce drumuri apucă?!
Ce semne se-arată?!
Chihlimbărie şi coaptă
E pâinea din ţăst...
Dintotdeauna a fost...

Un vis, o plăcere
Unindu-se lesne
În horă de grâne
Dau gustul de pâne.
E aurul care
Străluce-n hambare
Şi care grăieşte
În veci, româneşte.

Seninul şi clipa,
Tăicuţul, mămica,
Bătrâna postavă,
A stelelor salbă,
A tale sunt toate,
Cu pâinile coapte.
A tale-s române
Şi-aici vor rămâne.

De îngeri, aripa
Se-nalţă... Şi clipa
Se scurge-n clepsidră.
Bunica, din tindă
Îşi cheamă acasă,
Copiii la masă.
Rotundele pâini
Sub muncitele mâini.

De îngeri, aripa,
Seninul şi clipa,
Un vis, o plăcere,
O boabă de miere,
Un zâmbet de mamă
Din lacrimi de ceară,
Din cerul prea-sfânt
S-a scurs pe pământ.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, ea, ei...

El e crast stăpânitorul...
Când nu e, îi ducem dorul,
Suntem sacul lui de box
Şi mult timp vom ţine post.

Ea-i femeia milenară,
Ca o apă minerală...
Se ridică-n valuri fine,
Numai dacă îi convine.

Ca atare, se dospeşte,
Ca o pâine coaptă-n ţăst,
Dacă cel care-o iubeşte,
N-are "carnea de pe os".

Nu-n politici i-e dezgustul,
Ci în propriul buzunar,
Căci îşi vede portofelul,
Gol şi parcă în zadar.

Ea şi el, ferite-ar sfântul!
La şedinţe de-i asişti,
Sunt vulcani în acţiune
Şi mereu antagonişti.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub tricolor

Sub tricolor, a-nmugurit iubirea
De neam, de ţară, de pământ, de sat
Se-mbracă iar, ca în răstimpuri ia,
Se-ntorc români de unde au plecat.

Un zvon de primăvară şi de pace,
Aleargă liber pe câmpii de dor,
Modificăm prezentul... Nu încalce
Nici un străin iubirea de popor!

Biserica-şi deschide poarta iară,
Speranţa-n noi din nou a-nmugurit,
În cumpăna fântânii, mulţi aflară
O glăsuire fără de sfârşit

Ce le vorbeşte de strămoşi şi pâine,
De dor de ţară, de părinţi, de prunci...
Veţi fii şi voi copii, părinţi, ca mâine!
Aici străbunii au trudit pe brânci.

Aici izvorul adăpat cu sânge
Ascunde şi istorii şi străbuni,
Aici ne bate inima şi plânge
Lacrimi străbune - inimi de români.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de vară

Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la ţară.

Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Ţărăncuţă de la ţară.

Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniştit mai bate vântul.

Ce frumos miroase floarea
Cea de tei şi de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoţat pe un stog de fân.

Ce frumoşi mai sunt copiii
Cu cireşe la urechi.
Jucându-se cu veselie,
Alergând perechi, perechi.

Iată aşa trece vara
Cu zile calde şi senine.
Cu miros de pâine coaptă
Şi cu inimi de bucurie pline.

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la pâine

Să nu calci pâinea în picioare,
Ca pâinea nu-i nimic mai sfânt,
Nici cele mai regeşti odoare,
Nici al privighetorii cânt,

Şi orice minunat castel,
Cu trudă s-ar zidi sub soare,
Să nu dai pâinea pentru el,
Să nu calci pâinea în picioare,

Căci fără pâine viaţă nu-i,
Nici primăvară nu-i, nici floare,
Zadarnic Himalaia sui,
De tropăi pâinea în picioare...

De calci o pâine în picioare,
A ta făptură însăţi frângi,
Căci până-n inimă te doare,
Durerea pâinii şi-ai să plângi

Şi n-ai să şti din care bai,
Fuşi blestemat de ursitoare,
Din ce urzeli noroc nu ai,
De tropăi pâinea în picioare...

De calci o pâine în picioare,
În viaţă totul fi-va-ţi greu,
Căci în nevolnica-ţi eroare,
Îl calci pe însuşi Dumnezeu...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de iubire

Sângerează de jar
Vulcanii de nectar...
Arde mocnit, în afară şi în mine,
Anotimp de iubire.
Râu de stele coboară
Peste gânduri vibrând în cascade,
În ochi de fecioară.
Un univers de săruturi,
Un evantai de zâmbete calde,
Vioara-ncolţind din pământul
Ce freamăt de vară împarte...
Un semn izvorând din pământ,
Un imperiu-cuvânt.
Caleidescop de petale,
Doar spinii tăcerii
Aleargă pe tălpile goale.
Iubesc trandafirii!
Prin spini îmi împletesc vise...
Se-nalţă iubirea
Pe catafalc de poeme nescrise.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă verilor de catifea

Nămeţi de vis, nămeţi de rouă,
Clepsidra care strânge-n noi
Cu pâinea caldă frântă-n două
Şi-al geto-dacilor altoi,
Râuri de miere şi de grâne,
Râuri de stele în betea,
Apusuri cu miros de pâne
Şi răsărituri de bezea,

Nămeţi de vis, nămeţi de rouă,
Troiene strânse-n călimară,
Poeţi gustând o lume nouă
Când pâinea lor e mai amară,
Pe cer, în dansuri de lumină,
Trec iarăşi fluturi de ninsoare
Şi dorm sub frunze de rugină
Păsări de suflet hrănitoare.

Clepsidra care strânge-n noi
Iubire-n ramuri de cuvinte
Şi floare de mătăsuri moi
Sub a argintului veşminte.
Lumina, ca un crucifix
Ce-mparte zarea în felii,
În noaptea pietrelor de-onix
Şi-n carneoluri rubinii.

Cu pâinea caldă frântă-n două
Se-mparte mierea-n curgeri vii
Şi strânse-n boabele de rouă
Dor sufletele de copii.
Pe cer dorm macii ce-n oglindă
Sunt răni de sângeri pe pământ.
Prin ei a-nmugurit pământul,
Din bobul dulce de cuvânt.

Şi-al geto-dacilor altoi
Dormind cu stelele-n osoar,
În vis, s-a înălţat prin noi
Şi plouă sângeri pe altar.
Suntem a neamului făclii,
Plug şi amnar, al verii cânt,
Ni-i trupul vers de poezii
Pe cel mai preţios pământ.

Râuri de miere şi de grâne,
Câmpii de stele, munţi de jad...
Pe cerul patriei române
Şi sufletele noastre ard.
E vară-n noi şi se prelinge
Vara în ţară, pe poieni,
Cu flori şi stele iarăşi ninge,
Ninge şi azi, ningea şi ieri.

Râuri de stele în betea
Coboară-n argintatul plai,
Frumoasă-i România mea,
Frumos i-e portul şi-al său grai.
Frumoşi sunt oamenii de-aici,
În ei vara s-a cuibărit,
Ia ţesută cu arnici,
Bătrâni ce-n lupte s-au jertfit...

Apusuri cu miros de pâne,
Drumuri de fum pe căi de vis,
M-aplec aici în plecăciune,
Venind din timp la tâmple nins.
Mi-e-n suflet vară şi lumină
Şi în lumină voi muri,
Vară pe românească glie,
Rodind ai României fii.

Şi răsărituri de bezea
Pe-o cruce de mărgăritar,
Să mor tăcut în lumea mea –
O vară fără de hotar.
Ninsori de rouă şi de vis,
Cunună de nămeţi la tâmple,
Căci calea către Domnul zis
Pavată-i doar cu pietre scumpe.

Şi răsărituri de bezea,
Apusuri cu miros de pâne,
Râuri de stele în betea,
Râuri de miere şi de grâne,
Şi-al geto-dacilor altoi,
Cu pâinea frântă ruptă-n două,
Clepsidra care strânge-n noi
Nămeţi de vis, nămeţi de rouă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Runa

Fă un drum spre soare
Şi dă-mi pacea eternă
Aruncă o privire!!!
Sunt, ghem de oase rupte
pe lespedea ta

Carnea curge sudori
Iar câinii înfulecă,
Sirenele cântă a cutremur,
Iar eu revărsat mă sting
- La tălpi de sfântă -

poezie de Lucian Preda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâul copt

Grâul copt se adăposteşte
În pâinea din vatră
Şi în pământul frământat
De tălpile ţăranului-frate,
Din inima braţului-tată.
L-am pictat pe drapel,
Pentru a nu uita vreodată
Gustul dulce al pâinii.
Miroase a lut şi a linguri de lemn,
A icoane şi a credinţă...
Cerul se apleacă, rânduind lumina
După legi neştiute.
Vântul, cu dulci mângâieri,
Necuprinsul ascunde...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa pâinii (apoteoza spicelor)

Cu tot negrele ţărânii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu risipa fărâmii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu sarea grea din spate
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-mpărţită-n jumătate
Preacurată-i faţa pâinii
Maică-Ea de dimineaţă
Preacurată-i faţa pâinii
A purtărilor de-o viaţă
Preacurată-i faţa pâinii
Şi când mirii se sărută
Preacurată-i faţa pâinii
Cu dinţi umezi de-alăută
Preacurată-i faţa pâinii
Căci în trupul de secară
Preacurată-i faţa pâinii
Urcă dragostea de ţară
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-n prosoape ne desface
Preacurată-i faţa pâinii
Ani de muncă ani de pace
Preacurată-i faţa pâinii.

poezie de Ion Hadârcă din Lut ars (1982)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adăpost

Pleoapele mele sunt adăpost
Ciutelor ce vin să se adape
Din lacrimile mele,
Din izvorul cuvintelor nedestăinuite,
Dintr-un suflet nespovedit...
E trist...
Înnouratul cer
Se crapă precum o pâine
Din făină de mei...
Plâng ochii mei...
Zăbrele de gene rup lumea în două.
Lumânări solare ard
Pe vârfuri de brad.
Suflete cad
Sângerânde şi plânse
Îngenunche sfârtecate de lănci de priviri,
Sub frunze ascunse...
Sentimentele ard...
Mătasea lor alunecă printre ramuri
Şi frunze ruginite şi foşnitoare...
Explozie de culoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dar de Sfintele Paşti, tuturor ce cred în divinitate

Noi toţi suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm şi la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere şi povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Şi rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înşine-am mâncat
Şi sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană şi păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Şi va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Şi Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Şi morţi şi vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Şi lutului va da eliberare.
Atunci vom ştii c-al vieţii noastre chin
Se va sfârşi doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat şi vină.
Tu bun creştin, mergi, roagă-ţi de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieţii tale,
Să-ţi fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire şi prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate şi iubire,
Să trecţi pragul plâns al Învierii
Şi să uitaţi de patima durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele

Stelele se-ascund în noapte...
Somn şi vise arămii,
Albe adieri de şoapte
Pe alei trandafirii.

Blânde mângîieri se-arată
Pe obrazul pomadat.
Ce miros de pâine coaptă!
Din gutuiul aromat,

Am gustat furând din soare
Mierea păcii şi-a luminii
Şi-am sădit pe fruntea ţării
Şi în suflet, trandafirii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când stelele alunecă
În râuri curgătoare către pământ,
Visele se opresc la barierele sufletului,
Aducând lumina prin vene,
Celor neodihniţi de iubire.
O altă lume se naşte în suflete
Şi altor luciri ne închinăm clipele.
Dormiţi! Somn uşor!
Versuri line, printre îngeri, împodobesc viitorul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire!

Iubire, eşti un curcubeu de sentimente...
Plouă în mine cu soare,
E secetă de vrajă,
Dar plouă în mine lumină
Când sărutul tău îmi înlănţuie sufletul.
Sunt un caleidoscop de umbre,
Iar furtuna mă soarbe în adâncul meu
Când pleoapa ta se închide.
Lasă-mă să dorm în irisul tău,
Să poată ploua în mine
Cu sentimentele tale!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

soare la apus
ţâşnesc valuri spre plajă -
tăcere şi melci

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această pâine pe care-o rup

Această pâine pe care-o rup a fost cândva ovăz;
Acest vin, printr-un lăstar străin,
A plonjat în fructul lui;
Omul în timpul zilei sau în vântul nopţii
A masacrat plantele, a curmat fericirea strugurelui.

Odată-n această lume vinul, soarele verii,
A pătruns în carnea care împodobea viţa;
Odată-n această pâine
Ovăzul dansa fericit în vânt;
Omul a stins soarele, a doborât vântul.

Această carne pe care-o rupi, acest sânge pe care-l risipeşti,
Creează un deşert în vene,
Acolo unde ovăzul şi strugurele
Au luat naştere din rădăcină trupească şi sevă;
Vinul meu îl bei, pâinea mea o frângi.

*Deşi scurt, acest celebru poem, foarte citat în lumea anglo-saxonă, reuşeşte să abordeze şi să lege într-un rotund înţeles cel puţin şapte vechi şi totodată mereu noi teme: natură, responsabilitate, conştiinţă, om, vină, Isus, euharistie.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Bălaie, cu pletele-n vânt,
S-a coborât pe pământ.
Pe cer vin cocori cenuşii...
Circhinii din vii, viorii,

Se-apleacă în rugi spre pământ...
În mustul dulceag din pământ
Se-ascunde poveste de toamnă,
De nuci, de gutui şi de mamă.

Trec răuri de prunci către şcoli
Şi cântă cu ploaia în zori...
Copacii-s de-acum ruginii
Iar eu... te aştept să revii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci!

Cerul plânge
Tristeţea din sufletul meu,
Bătrân Prometeu...
Vântul cântă neliniştea mea,
Nuntirea unui ieri cu un mâine.
Sunt gustul de pâine...
Trupul se risipeşte în râuri,
Pe geamuri.
Clepsidra îşi cerne secundele
Iar sufletul, ca o vioară,
Îşi cântă simfonia amară.
Mereu în contratimp cu visele mele
Se perindă apusuri
În repetatele răsărituri.
Au murit frunze,
Au căzut stele...
Au înflorit câmpii
Şi copaci...
Doar eu sunt mereu mai bătrână -
O reumatică beznă
Rănită la gleznă.
Sst! Taci!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp

Frunza se leagănă în valuri de vise...
Durere şi clopot
Pe arcuşul toamnei cântând.
Val de răsărit straniu
Aprinde al tăcerii pământ.
În unghere, razele lunii
Scaldă noaptea furtunii.
Aurii cad valuri de lumini peste
Lacrima chipului flămând de iubire.
Suflet - săruturi de sângeri îţi pătează
Puritatea de îngeri
Şi aripi de ceară şi aripi de muselină,
Se leagănă în valuri de vise,
Cu frunza-mpreună.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!