Prostia, aşa cum se arată în politica secolului nostru, pare a fi un sindrom cosmic de suferinţă. Dacă aş fi ocean, pârâu, codru sau plai- cum aş putea numi agresivitatea distrugătoare a omului? Crimă? Moarte? Nu. Prostie planetară.

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (1996)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin moarte, ceea ce e universal în eul nostru individual se restituie sau se adaugă unităţii, aşa cum stropul de rouă se întoarce în ocean...

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Prilej la unii de mândrie,
Deşi de alţii e blamată
Fudulă tare se arată
La noi, "mândreţea de prostie"
E-o mare-a ţării avuţie,
Ea pe nedrept e contestată
De orice fiu, de orice tată,
Când le arată simpatie
Şi fi-va iraţional,
Aşa cum e la chel tichia
Ne-am plânge soarta în final
Firesc ne-ar paşte apatia
Iar doliu-ar fi naţional
De ar muri subit, prostia.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul război mondial: prima crimă planetară; prima nebunie planetară; prima rătăcire planetară.

aforism de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 iulie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doi-lea război mondial: a doua crimă planetară; a doua nebunie planetară; a doua rătăcire planetară.

aforism de George Budoi din Războiul şi Pacea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 iulie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laptele

Mulţi văzut-au multe-n viaţă,
Dar proverbul* ne învaţă
Cum că nimeni, zi sau noapte,
N-a văzut pârâu de lapte,
Râu sau fluviu, lac sau mare,
Sau măcar nişte izvoare.

* Pârâu de lapte nu s-a văzut. (Proverb românesc).

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (26 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia se ia ca o boală venerică; dar ea nu mai e ruşinoasă. E... universitară.

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (1996)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul "Diamant": "Dumnezeu este oceanul si noi oamenii suntem picăturile." Serios? Şi cum se distinge o picătură în ocean? Cum şi în ce punct e despărţită picătura de ocean pentru a o putea decela? Oceanul este Totul din întreg şi acceptăm absurditatea că în El apare o picătură, păi cum de e desprinsă ea de ocean ca să putem vorbi de dualitatea Dumnezeu-om? În afara minţii tale duale care se crede desprinsă de Dumnezeu cum de exişti tu şi Dumnezeu? Unde şi când a apărut această separare dureroasă dacă însăşi ubicuitatea/atotprezenţa divină spune că EL e Totul? Pretutindeni există Sinele/Dumnezeu şi atunci cum şi unde mai apari şi exişti tu - în afara lui - de ai început să îl cauţi sau să faci afirmaţii absurde gen "omul e picătura, iar Dumnezeu e oceanul"?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lucrurile mari, oamenii se arată aşa cum le convine să se arate; în cele mici, ei se arată aşa cum sunt.

citat clasic din Chamfort
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-ntinerit cimitirul

Bunica a fardat
crucea
bunicului

Mă
să nu te mai prind

Că
te murdăreşti
pe
fotografie

Ai auzit

Bunicul
mai tânăr
acum

E preocupat
însă

Nu
de cum arată

Ci
de
cum
ar putea
să divorţeze
de
moarte

Mai repede

Să
nu-l mai
acuze
unul sau altul
de
bigamie

Restul

Restu-i poezie

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod paradoxal, aşa cum nu crede lumea, bolile psihice cu cât sunt mai grave, cu atât nu arată o suferinţă clară, expresivă. De pildă, bolile cele mai uşoare în ierarhia lor, cum ar fi nevrozele, dau cele mai expresive suferinţe. În timp ce bolnavii mai profunzi, psihotici, cum zice românul "nebunii" sau "schizofrenicii", deşi deranjează enorm pe ceilalţi, ei nu-şi dau seama de asta şi par mai indiferenţi şi nepăsători la lucrul acesta. Deci mai mult e afectată familia decât el. Asta ca să avem nişte grade de suferinţă chiar în bolile psihice.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

prostie

Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

prostie

Prostia

În universul nostru strâmt
Plini de virtuţi şi de ocară,
Prostia este o povară
Pe care cei ce-o duc, n-o simt.

definiţie epigramatică de Mircea Ionescu-Quintus din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tratezi un om aşa cum este el, va rămâne aşa cum e. Dar dacă îl tratezi aşa cum ar trebui să fie şi cum ar putea să fie, el va deveni ceea ce trebuie şi ceea ce poate să fie.

citat celebru din Goethe
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintăm bâjbâind spre propriul nostru trecut.

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia ostentativă

Cu fata asta-n Parlament
Chiar şi prostia poartă fesuri
Ce ne arată elocvent
Cum e să speri la noi "succesuri"!

epigramă de Mihai Enachi din Universul prostiei
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din ocean

La noapte voi face dragoste cu poezia ta, ca în fiecare noapte
Căci sunt doar o floare aruncată în ocean,
Fără întrebare.
Şi mă întreb oare cât voi putea să mai respir atâta iubire,
Prin porii mei de catifea?
Iubeşte mă aşa cum poţi ca într-o vară sau primăvară
Şi nu mă lăsa să mor căci fără tine sunt
Doar ea femeia fatală
Iubeşte-mă în fiecare zi cu un cuvânt.
Universul mi se deschide sau o poezie mă alintă
Iubeşte-mă cum numai tu o şiti a face
Iubeşte-mă pentru o eternitate
Eu, acea floaea ce miroase a iasomie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi, în zilele trecute, m-am pomenit însemnând într-un caiet al meu (peste tot am caiete, Lizi zice că sunt ca un filosof în năpârlire, îmi schimb părul, năravul, dar toate defectele cresc la loc, ca şi cozile la şopârle) cum că: îmi imaginez ce surpriză va fi dacă, după moarte, vom fi duşi, pe grupe de specialităţi, într-un pro-seminar ceresc: acolo, în numai zece minute, un asistent plictisit ne va explica "taina lumii: ce e cu materia, ce e viaţa, ce rost are omul şi omenirea, cum e cu istoria şi filosofiile": totul va fi atât de simplu, atât de neaşteptat încât vom regreta anii în care căutam, ne frământam, ne chinuiam să dibuim şi să spunem măcar "24 este, dar s-ar putea să fie ceva, nu ştim ce, dar ceva-foarte-altceva."

Ion D. Sîrbu în Corespondenţă, 17 (20 august 1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţi sau vii?...

Moarte în viaţă sau viaţă în moarte?
Cum e acum şi cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?

Unde ne-aflăm şi unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.

Viaţă şi moarte şi invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-aşteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morţi naşterii vină?

Naşteri din moarte, murim a ne naşte,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa va deveni ceea ce este în realitate, un mic promontoriu al continentului asiatic? Sau va rămâne, aşa cum arată, partea preţioasă a universului nostru, perla sferei, creierul unui trup de mari proporţii?

Paul Valery în Criza spiritului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!