Când vine primăvara
Iarba crește în nord verde ca jad-ul,
Lăstarii murilor aici se împletesc în tufișuri verzi;
Iar tu, în sfârșit, te gândești la întoarcerea acasă,
Acum, când inima îmi este aprope frântă...
O, briză a primăverii, de vreme ce îndrăznesc să nu te cunosc,
De ce îmi dai la o parte perdelele patului?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Citate similare
Iarba de acasă e cea mai verde pentru că numai acasă crește o iarbă atât de verde.
citat din Antonio Mura
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba verde de acasă
În iarbă draga mea, mereu,
Ținea morțiș să mă dezmierde;
Era și iarba mult mai verde
Și eu!
epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba
Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.
Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Suflă vântul
vârfuri sună
Greierii prin fân adastă
.
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă
Și-atunci, ce e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre
Deci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Iarba verde crește deasă
Peste trup peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă
Căci aceasta-i viața noastră:
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din toți va crește iarba
Pân iubita va fi baba
Până baba va fi iarba.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba verde de acasă
Iarba verde de acasă
Cum să ne mai dea fiori
Dacă emigrăm în masă
Dup-un teanc de verzișori?
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zambete de iarba verde
Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.
Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.
ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!
Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.
poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Am vrut să te întreb: tu
verzi mai mult decât se verde
pe o pajiște de-un verde crocodil de nil cu trupul
de un verde-așa subtil?
verzi, când totul e pe roșu,
verzi și stelele în verde?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La muncă, te gândești la copiii pe care i-ai lăsat acasă. Acasă, te gândești la munca lăsată neterminată. O astfel de luptă are loc în continuu în tine. Inima ta este dată cu chirie.
citat din Golda Meir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarăși
Genele risipite în vise uitate se deschid spre albul vieții
Aici este adevărata viață
aici ursoaica își apără puii abia ieșiti de la iernat
aici cerboaica sărută pământul cu plecăciuni nesfârșite
iar acesta îi răspunde cu seva lui verde hrănitoare
aici vulturul deschide harta lumii sub aripile sale
căutând să o cuprindă sub ochiul și mintea lui cea ageră
Aici si acum
cea mai firavă și neajutorată "ființă",
ghiocelul
este lăsat de spuma iernii să își recite timid poezia de primăvară
Aici și acum,
iarăși,
am renăscut cu toții de sub aripile încremenite ale nopții
unii mai albi, alții mai plini de compasiune ca altădată
Viața este un joc lăsat de Sus la picioarele noastre,
de noi depinde cum călcăm
unde pășim
când ne oprim
ca să putem la sfârșit
să privim cu inima împăcată apusul,
ultimul...
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleacă trenul cu inima mea
Pleacă trenul prin vreme, purtând cu el inima mea
Ca o rază a poemului nestins.
Amiaza soarele își scaldă lumina în ochii tăi.
În mărul de aur îți cuprind mâinile.
Ne jucăm ca iarba verde,
Desprinsă în culorile poveștii.
Te sărut pe obraji ca într-o vrajă străveche
Pe cer, urcându-se curcubeul în extaz
Te ascund în privirea de nuferi.
Poezie pentru ce nu s-a scris,
Visând cum se zbate zăpada,
Pe crestele munților între cer și abis
Din ochii tăi verzi în inima mea se așează lumina.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia deșteptării amânate
Dimineața în locul Imnului Național ascult
cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici
antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate
antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi
mai place una-două să mă sinucid E prea
plictisitor mai ales pentru unii Revin cât
se mai poate Nu-mi place acest sport cu
a fi sau a nu fi
Iau și viața și moarte așa cum
răsare soarele și crește iarba
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Întoarcerea la rădăcini
De oriunde-ai fi în lume,
întoarcerea la rădăcini
te arde ca un cărbune,
să vii acasă din străini.
Copil, aicea te-ai născut.
De ce-ai plecat din țară?
Aici prieteni ai avut.
Și pâinea nu-i amară.
Aici sunt părinții tăi,
frații și surorile.
Tot aici sunt munți și văi
să le calci cărările.
Aici străbunii au luptat
ca să avem libertate.
Când au murit, le-am adunat
oasele împrăștiate.
De oriunde-ai fi plecat,
Întoarce-te la rădăcini!
Ca un magnet adevărat
te cheamă glia din străini.
De strajă îți stau Carpații
și Dunărea bătrână.
Aici trăim ca frații,
noi, nația română.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O scrisoare trimisă lui Guo Xiang
Dimineață și seară,
trupul meu e amorțit de durere.
Mutuale, dorurile noastre
se întorc odată cu primăvara.
Venind prin ploaie,
mesagerul aduce o scrisoare,
iar eu stau la fereastră
cu inima frântă.
Sus în munți, înlătur
perdelele sidefii și privesc afară.
Tristețea revine
ca iarba tânără primăvara.
Plecând și venind
de la petreceri elegante
cât de mult praf
a căzut de pe căpriori?
poezie de Yu Xuanji, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrarul de lângă pod
(șiroaie de lacrimi,
râuri interminabile de parcă așa...)
mi se părea: că ele urcă din călcâi, că străbat corpul ca pe o planetă vie,
că stau întinsă pe mușchii unui abdomen apos;
încheieturile pocneau ca bobocii de trandafir în plină dragoste,
era cald, iar o parte din iarba verde mi se înfășura pe gât,
căutam un răspuns din care să-mi curăț cu o lamă sufletul,
să pot sădi, mai târziu, la piciorul podului,
o salcie.
sufletul, când se formează, are pereți groși
din el nimeni nu te aude,
poți să țipi, să bați cu pumnii în zid,
nimeni nu te va auzi!
sufletul e o parte din iarba verde ce ți se înfășoară pe gât.
acum, dumneata, să-mi spui, de pe partea cealaltă a malului,
cum vrei să mori?
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inima primăverii
armonii din natură am adunat în suflet
liliacul mă învăluie în parfum subtil
îmi împărtășește mândru sentimente violet
zîmbește înfrumusețat cu finețe și stil.
respir aerul proaspăt din iarba rourată
merii înfloriți sunt o candidă frumusețe
spectacolul naturii pe scena minunată
se transferă în mine cu multă blândețe.
minunile răsar iar pe magic tărâm
naturile mă cheamă să le trăiesc
albe bucurii înfloresc în salcâm
ulmi și mesteceni în codru doinesc.
euforia verde e scrisă-n diafragmă
inima primăverii e născută pe magmă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua în care nu arde focul
Acum când vacanțele verii se apropie și după ploaie iarba este verde,
Și sălcii vesele sclipesc lângă râu, și lanurile de grâu se leagănă-n vânt,
Ne gândim la cei de-un sânge cu noi, departe de noi.
Dar tu, cucule, de ce ne urmezi necontenit, de ce nu ne chemi acasă?
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am aripi
Îmi cresc aripi către o nouă viață,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
așa cum le-am avut și ieri
și le mai am și mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
și vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor ști
Îmi cresc aripi,
către o țintă bine definită
și chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi și sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te văd
- Vreau să te văd, femeie,
Sau vino să mă vezi,
Mi-e dor de iarba crudă
A ochilor tăi verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremură ușor
Ca aburul de ploaie
De-asupra codrilor.
- Vreau să te văd, bărbate,
Sau vino să mă vezi,
E timpul coasei iată
În ochii mei cei verzi.
Cosește, hai - că iarba,
Cu rouă și cu stea,
Mai deasă și mai verde
Să crească-n urma ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Așa te văd
O rază de lumină
În geana dimineții,
O apă cristalină
Ce udă floarea vieții,
O pată de culoare
Ce ochii îi încântă,
Balsam de alinare
Când inima e frântă,
O briză răcoroasă
Ce arșița o stinge,
Priveliște frumoasă
Când plouă și când ninge,
Fântână de iubire
Profundă și curată
Portal spre nemurire
Și viață îmbelșugată,
Femeia ce-am poftit-o,
Din sferele divine;
Așa te văd, iubito,
Când mă gândesc la tine.
poezie de Octavian Cocoș (7 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara ca o eternă surpriză
Iar vine primăvara peste noi
Și tot penibili ne găsește,
Vom cere soare, primim ploi
Și ne mirăm că iarba crește.
Ne vom hlizi cu mâna-n nas
Văzând cocorii cum se-ntorc,
Cum stau bondarii la taifas
Și dorurile ghemotoc.
Un public aiurit vom fi,
Cu simțul olfactiv iar beat,
Nici anul ăsta nu vom ști
Cine atât verde a creat.
Vom da cu bâta-n baltă iar
Mirându-ne că totu-i crud,
Vom sta cu inima pe jar
Să-și facă haine codrul nud.
Ne vor minți din nou poiene
Cu pielea lor de clorofilă,
Răzbunătoare pe troiene
Fără preget și fără milă.
Și când, ratați, vom obosi
Să-i cântăm ode primăverii,
Un cuc zănatic va vesti
Că-i timpul să cântăm și verii.
poezie de Sorin Stoica (5 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Almanach gotha
Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!