Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Coșmar de eșuat

Pe spumegânde creste, trase de edecari
Cu funii paralele 'n meridian, ce-ar sparge,
Întinde vântul pala pe pânzele-n catarge,
Ce înalță suplul cap din vis de-albi marinari.

Coverta lustruită de plânsete de ocean
Oglindă-i, înnourată, de cer cu abis de plumb,
Ce întinde fir șiroaie de ploi, trasoare-n bumb
Cu explozie de-un fulger ce aprinde atol, mărgean.

Din hula de metal, topit în creț lugubru,
Se înalță un scafandru, ca un mascul-sirenă,
Cu brațele cârlige, glas fante de balenă
Sorbind plancton de păsări, cu aripi rupte-n sumbru.

Se avântă goeleta spre-un ochi ciclop, cristal
Ca oaza dintre dune, ce așteaptă... o Morgana
Vânzând delir, speranță, mal de-o Copacabana,
Își înfundând noi oase în calcicul coral...

poezie de (23 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dulce otrăvitor

Privesc, tot numai simțuri învolburat plecate,
În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,
Ce știu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit în pur metal.

Mă înfior de clinchete de stele în cristaline
Cu agate de halou, se picurând culori
De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,
Mă îngropând de viu cu trupu-ți de comori.

De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Și ating un puf de piele din corpuri de meduze.

Nici nu mai știu de-i vis, parcă n-a fost vreodată
Și-i numai o dorință de-alt timp și de-un alt cine,
Ce-l caut pipăind cu mâna în ființa-mi toată,
Să ți-l așez alături... și apoi să mor de bine!?

poezie de (24 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picaj în sumbru

Foșnește în clipociri frunze de frunze linul, tot din crețe unde,
De pe cupola infinită ca metal topit ce fierbe în molcom
Sub spațiul sumbru, apăsat de gri în vapori ca de la candele de dom
Dintr-o biserică tăcută, apocaliptică, fără hotar, sau nesfârșind niciunde.

E în Univers, pe o planetă de undeva, vâltoarea de-un întins deșert lichid,
Ce începe în hulă să întețească în dune uriașe picuri prinși în valuri,
Ce se împing până se sparg să-și sufle spuze în înspumate raluri
Peste-un mormânt de abis, de pasăre de oțel, profund, cu pântecul livid.

Picase navă de pe cer, pierdută lumii, în strigăte de deznădejde, de oroare
De atâta singuratic, fără a bănui că pasageri vor deveni deodat' martiri
Chiar de înălțau, în multe limbi și fel, de cruci, cu rugile priviri...
S-au stins în naosul adânc de ocean, disimulat într-o biserică oarecare.

Se plânge în șuvoi de lacrimi suflet adunat dintre părinți, copii, soții, prieteni dragi,
Rămași să poarte greu lăsat de gol apăsător, straniu pezant prin lipsă
În gând, nemaisfârșit de întins, imagini de inexistent ajunse un nu pe-un necrolog de listă
De trup, cu trup, încleind cu visele într-un tot, în sângele prelins din pântec de oțel în picuri roșii... fragi.

E escala dincolo de viu, cod B777 MH370, cu toții abisalii magi.

poezie de (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămas, după plecare

Am căutat astăzi iubirea,
încă de dis de dimineață,
printre cearceafuri, pe-un adânc de pernă
și rămăsese doar mototolirea,
ca o hârtie aruncată, creață
de-o noapte, se trezind în bernă...
e plin de zgomotul de vid
ce sparge tâmple-n pocnete, doloric
și-o ceață umedă se întinde în picuri spre bărbie,
să răcorească piept, ce aleargă-ntr-un galop torid,
înmoaie obosit și gând,
ca de-un alcoolic,
în rugă, se închinând,
în prosternarea de-o... călugărie.

poezie de (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plin, de lună

... în lumina rece de-un neon
din talerul de argint, bătut să răspândescă în aer plasma
hidrargirului
ce se depune ion cu ion
cum cataplasma vraciului, fachirului,
într-o foiță,
pe basoreliefurile, ce în noapte își iau luciu,
stă, aproape nemișcată,
o palidă, metalică paloare, o pojghiță
de-o zână, peste negrul tuciu',
o fată, savurând pe-o bancă o țigară, calm adulmecată,
c-un melanj de-un fir de fum, cu-o boare,
de monocolor de abur, expirat dintr-un profund,
se topind totul de-un instantaneu,
doar întrerupt de o mișcare ca pentru un miros de floare,
a mâinii arar de buze își căutând
și c-o privire cu suspin de ușurare, din ceva greu,
se înalță un pic spre cerul cu lipite strassuri tremurânde,
ca o pânză de mătase, în cusături,
de un mov închis...
e totul doar o măiestrie de eterne -neștiute, dar plăpânde-
peste al omului parcurs, oricât de mult, mulții albiți din suri
de timp, atât de vechi pân' la abis...
stele, se veșnicind alaiul zânei nopții, Lună,
cu ale sale reveniri, neîncetat, din fir de cupă, luminând iar și iar pe zâna o zi bătrână.

poezie de (20 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înger

... unde alpine în pisc de bing-bang se curg cer,
în puf de plopi, ce-n piele îmi dă fiori-tuleie
mă prăvălind în zbor de minți, să mi le ieie
până ce-mi crapă inima de tine, al meu înger.

... permafrost în cristale e-n fulgi fini de ger
ce mângâie de-albastru hăuri de lacuri-gheață,
ce-mi spală gândul nopți când mă trezesc în ceață,
să mi-apari tu voal, suflet să m-aperi, al meu înger.

... se înalță jet de lavă din abisal mister
din largul de ocean, ce-am ochiul inundat,
stând în genunchi s-aștept în mistic prosternat,
doar să te ating pe plete, de pene, al meu înger.

... se sfârtecă de hulă azurul, pân' la sânger
de cristalin siliciu, ce-mi mișcă dor în dune
peste deșert de aur, ce-ți fac inel să sune,
să m-auzi că te caut, oaza mea, al meu înger.

poezie de (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu gândul dus

E gândul, câteodată dus, un arhipelag de plauri plutitori
Și, te strecori în caiac strâmt, îți părăsind banchiză
Golit și de veștmintele udate-n lacrimi... doar valiză,
Plină ochi cu idei, păzite de-alți atâți înotători.

De atât uscat nu mai e chip de limpezirea minții,
Înnămolită adânc de aluviuni depuse, vechi canoane,
Netezind, ce-au rămas speranțe în fante, canioane,
O bilă... aruncată la întâmplare, uitând-ți până și copii, părinții.

E parcă-n lapsus timp, încețoșat ca-n nesfârșit muson
Se revărsând peste orice diguri, inundând și ultime tranșee...
Rămas doar istmul, ce-ar lega, absent, de-un fir de fee...
Te trezind brusc... de-un șușotit, din femininul de-un uitat bluzon.

poezie de (17 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea morților

În vis poate apare în chipuri știute
De mame, de tați cu suflete mute,
Doar poza de-un aer fugar, milostiv...
O noapte, ce zi și-o trăiește motiv.
Se adună-ntr-un Graal, ce se așteaptă sorbit,
Ascuns pe-undeva, între abis și Zenit,
Simțită o adiere de cald, revărsată
Mai mult decât ce-i existența lăsată...
Un ceva ce nu-i la frontiera cu este,
Un nespus ce-i dincolo de înțeles, peste,
Un erg nanometric cu har de colos,
Ce face umilul un dârz curajos...
Pe bastard îl pune în rang de legitim
Și prunc din avort e odorul cel intim,
Călăul plătit se dezbracă-n călugăr,
Amor se revarsă cum neaua din bulgăr...
Iertarea își spintecă ura barbară
Și lanț de cătușe se face brățară
De aur, topit din adânci galerii
Spărgând întuneric în mine zglobii
De chipuri, spălând din urât desfătări,
Cu bocete întoarse din plâns în urări
Că bine va fi și în răul de lume,
Din dragoste atâtea... ajunse postume.

Că ea, doar iubirea, rămâne din noi...
E picuru' oceanelor, mărilor... ploi.

poezie de (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar... nă bădăioasă

Curge din nou puritatea, se-așterne
Cum fața de masă scrobită să-mbie
Și voal de mireasă se lasă în trenă
Să spele cu cast peste țarn-adormită
Lăsând doar scaieți broderii ca pe perne
Și-arbuști pe vreun mal răsărit peste glie
Ce rupe sublim alb de fire-n gangrenă
Ițind negricioase din hula amețită.

Pe vârfuri de țambre jilave cu ciucur
De vată friantă se lasă din zbor
Un mic stol de vrăbii mereu în alertă,
Cu pene zburlindu-se-n pala de ger...
Turturele o pereche își fluieră-n flutur
Bătăi lungi de aripi cu griul de nori
Și-un câine ca umbra-n desen pe-o copertă
Tot latră aiurea pe-un câmp de alb ceaier.

Se vede din fulgi răzvrătiți într-o joacă
Frugal silueta de-un cal c-o căruță
Ce alene se-ncumetă-n spuma de alb
C-un trup cu căciulă-nfundată pe față
Ce lasă fum de-abur ajuns promoroacă
Ce-i stă pe mustață -stând drept pe băncuță
Cu biciul din negru întărit într-un dalb-
Și-n spate o dâră din lină se-ncreață.

Se aude un vuiet arar când și când
Și ochii devin gelatină sub pleoape
Și-ncet tot se crește și vânt, pudrăria,
Ce face tot alb de-un clăbuc cu săgeți
Iar zgomotu-n aer se-ascute gemând
Pe gheața-i o sticlă pe fostele ape...
În făgașuri 'ntre dune ornând sticlăria
Din ceața mânjindă răsar doi băieți!

poezie de (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Proprietar de inexplicabil

Cum e izvor pe creastă în cuarțul de feldspat,
Chiar de ploi nu-l adapă și nu ține zăpadă
Și, cum de nu-s din fier, pe-o scoarță-s agățat
De un magnet străfund... ce și de ocean e radă?

Și, soarele de înalță și floarea-i și copaci,
Cum nu se pierd apoi în spațiul ce tânjesc,
Iar luna de pe cer, 'n genunchi de rugi îi faci,
Cum naște flux și-ar cere oceanele... ce cresc?

Ciudat, cum de se poate să fie atâta apă
Ce acoperă uscat și omul nu-i un pește...
El, ce domină lume și solu' încet 'l îngroapă,
Nu știe că-n rotund, tot se... rostogolește?

poezie de (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cioara

O întrevăd din sunet se repetând în ecou
Croa, croa... pe gri noros de cer de plumb pustiu,
În balans de-o acoladă pătând uni tablou
De-un negru pur, de-un straniu reamintind sicriu.

E doar alarma-n "single" ce se-nmulțește-n sute
Ce-acoperă văzduh și auzul tot îl umple
Se coborând pe câmpuri cernitele cernute...
Până ce-un câine aleargă și liniștea o rupe.

Pe-o țambră cocoțată rămâne una-n urmă
Stând maiestuoasă-n fracu-i lucios din pene lise,
Cu ciocul gros, ochi ageri pe-un griu ce fața-i curmă...
Cu expresia-i înțeleaptă din lumi trecute, închise.

E sigur mai bătrână ca mine, cred mă știe
Că m-a-nvățat să pot din vitregiri să fiu;
În ger pe viscol crunt să zbor, să cresc din glie
Ce-i searbădă la alții... De-ai mei plină... ce-i țiu.

Cât de frumoasă-i pana pe corpul longilin
Cu eleganța-i sobră-n profund de înțelepciune
Arzând pân' la cărbune secol trăit din plin,
Înflăcărând răbdarea-i din sufletul-tăciune.

Privesc uimit semeața ce gândul mi-l citește
Și-ntoarce cap de-o parte și de alta, parc-ascultă
Ce-ar vrea să spun; de știe de când timpul trăiește?...
Și mi se uită-n ochi cu geniul ei de ocultă!

E-atâta de frumoasă, că-i iarnă sau e vara,
În sobra-i pelerină... Misterioasa... cioara.

poezie de (27 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimă în... "Purple rain"

Stă soarele-n "purple", cu sufletul stins
De-o rază răsfrântă de-un luciu pierdut,
Rămas fără vlaga sclipirii de-un vis,
Adânc înecat... pe Univers lăsând slut.

E sunet mai gol, doar în scoici lăsând vuiet,
Ce poate într-o zi va renaște-n recifuri,
Când ploi vor dispare și "rain", doar un tunet,
Va sparge timpanele... închise cu cifruri.

Fantoma de" Prince" va renaște dansând
Pe tocuri și, tril ce va scurge chitară,
Va face amintirea, rămasă plângând,
Să învie din nou în fiori... iar și iară.

E lumea atâta de trist de perenă,
Cu atâta nedrept scris în indiferență
Și își uită că viața îi e doar o scenă
Fugară... ca mintea, pierdută în demență...

Sunt strop... "purple rain", dezbrăcat de prezență...

poezie de (22 aprilie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încântătoare aversă

Mă surprind cu cât de des se întâmplă,
Din ce misterios trecut mă încânt când plouă;
Îmi dă instantaneu senzația de bine, gând mi-mplântă
De ce se cheamă simbolul, ce-i muza, ca o rouă
De miros ud de proaspăt, spălând caste dimineți,
La fel, dar însutit, mai sugestiv ascultând ropot
Cu priviri duse pe-o perdea de fire suspendate, picurii erecți,
Ce din pământ se înalță înspre gri topit de-un clopot
Și-mi taie gând felii subțiri de timp, în multe nostalgii,
Ca din burete mă făcând să curg, la fel broboane,
Dintr-o colină ce-mi lipesc sinapse de prezent, de fost, de-oi fi
Cu picurii ce simt în piept, ce tremură scoțându-mi stări, baloane
Pline de-un har, ce altfel n-am de-s pe uscat, arid,
Numai sub soare ce-mi topește parcă cuget și-aș pleca,
Departe în lene... nu, nicidecum; ploaia îmi dă un gust avid
De spus de mine... Poate-s ocean la bază, de-un meteor, vreo stea...

poezie de (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răscoliri

Primele, pe care le-am uitat de-atâtea dragoste,
Au fost litere, ce nu se mai adună în nume
Și, au rămas imaginile, toate de neșters, ce pacoste...
Doar ele și cu pipăit, căldură, zâmbete de glume.

Îndeajuns e doar privirea, fără noimă, în gol
Și un dans de personaje se îmbulzește într-un prim plan
Fragil, pierzându-se în rânduirea fiecărui rol
De-un puzzle franjurat de chipuri, trup... privirile de alean.

E tot cu aceeași vârstă în frumosul static
Ce n-a întinat de-o clipă sublimele amintiri,
Rămase, cum tăișul, într-o scoarță de-un fanatic
Rănindu-și singur minte și suflet... din trăiri.

E atâta nostalgie plecată în valuri, unde,
Cum picurul ce sparge oglinda apei, sticlă,
Ce poate atinge mal... frumoasa de niciunde
Ce-și scaldă gândul dus pe-un abajur de-o aplică...

Și ochi d-eter se ating, de-un picur timp... ce pică.

poezie de (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În... soleit

Țin pleoapa strânsă, să nu ard în razele de-un august-soare
și ochii sunt cărbuni încinși, aprinși din neagra depărtare,
iar gându' înfierbântat străbate din călătorii de corp parcurse,
iluminate-n timp trecut, agenda de cetățile vechi, scurse.
E-n joacă cristalinul cald își memorând cadre-n lentilă,
ce încă nu s-au șters de praful de odinioară, în zor futilă,
rămasă pânză de păianjen cu prinse chipuri înrămate
ce privesc trist din juvenil, fără memorie, uitate
peste o mască, azi croită din priviri ce au trecut, pasante
și-au lăsat jinduri, neștiut de-au fost un vis iubiri casante
ca suflet, ce-l citisem și eu, în trecerea așa fugară
când tot părea fără sfârșit, oniricul de-o altă vară...
Se pierde molcom conștient, epuizat ca-ntr-un velur
topit de astrul ce dogoare, ce l-am alături iar un tur
din infinitul meu contemplu, ce lui i-e numai o clipită...
și deschid ochi, tot în delir... iar, poate-am inima iubită?...

poezie de (5 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somn de cățel

Ce liniște-i când doarme un cățeluș
Înghemuit, topit... Cum se scufundă
În moale somn al corpului de pluș
Cu tresăriri ce-i mișcă guleraș cu fundă.

E parcă numai cap și-un pântece rotund
Căci labele-i sunt doar firave mreje
Chircite lângă trupu-i și le acolând
Spre umed bot ce-n păr îi dă vârteje.

Din când în când tresaltă, vrea s-alerge
Și aproape în lătrat își exersează voce
Ce nu-i știam, că nu-i de mult de merge
Și se destinde iar... reescapat de-atroce.

Mă simte alături și se-ntinde alene
S-atingă definitul care îi dă speranță,
Că e un singur lumii de întâmplări viclene,
Primejdii... da-i sortitu' de a mea siguranță!

... Și s-a trezit mirat la glas suav, de-o dincolo de clanță...

poezie de (9 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celălalt

Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.

Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.

Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.

Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.

Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.

poezie de (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Murdărie

Politica e o hazna, cu astuci și viermi mâncând rahat
în cicluri, într-un neîncetat,
tot între ei se înmulțind,
până ce zbor își iau, mințind
că nu de acolo li se trage tot ce-au, ce au acumulat,
și își țin locul ocupat,
că-și lasă pui de moștenire
discipoli -mentorii- în prostire
de-o gloată tot atrasă în mreje
cu noi promisiuni, vârteje
de amețit alcoolofili,
să răspândească zvon, abili,
că știu că dacă adepții își ung,
de întinde cârd tot mai prelung
să-i țină în hrana de dejecții,
pe ei, microbi de neam, infecții.

poezie de (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Olimpiada

Sârgu-n șlefuire, năzuind perfect
Peste orice limanuri, o închinare ființei
În puritatea minții, competând defect,
Selectând pe fizic obiect credinței.

Debarasând Terra de orgolii fade,
Înalță munca-n ode, imnuri de etnii.
Uită ambiții avare, vânat să se prade,
Minciuni și hoții... pretins nebunii.

Emulând frumosul, corpu-i în concurs
Se-nfrățind de-o sferă, din culori de piele
Ce prin minte-și dă mâna, "sans rembours",
"Equals all around", zâmbete la rele!

Flacără din Soare s-aprinde-n explozii,
Răsplătind cu lauri inimi prețioase;
Și pe lupi de mare, juji, matrozi, aprozii...
Sufletele înalță, din umile case!

Vis, atât de rar, în scurt timp de-o viață
Plictis ca să-l faci, ca pe o cutumă.
Mentor, ieri discipol, înaltul îl învață;
Scara-i, pentru om, lumea tot mai bună!

Cântec, râs ferice, lacrimi așteptânde,
Pentru o altă dată sol de-a fi-n paradă,
Toți se întorc eroi; euri muribunde
Devin nemuriri... de-o Olimpiadă!...

poezie de (2 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coșmar

Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, în scoarța cenușie...
Visam reîntoarcere din țara lui Columb,
Eram epuizat d-eșec, pe veșnicie.

Aveam inima grea, bătăile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Și-n gerul crunt de afară, căutam răcoare...
Eram din nou captiv, inert și agonizam.

Timpul și spațiul le simțeam arcan
În jocul sumbru al dramei, revenit...
Trăiam inevitabilul de care mă feream...
Eram din nou acasă, locul părăsit.

Straniu-i dorința și să nu ți-o vrei
Și inima să-ți stea îndoită în sul
De-o minte ce-ai și rațiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.

Căci energia nu-mi lipsea, curgea prin vine,
Dar nu putea irumpe nicăieri...
Eram precum tabloul inundației de sine
Ce fără scurgere-și îneacă sursa de plăceri.

"Feed back"-ul din axoni și din hormoni
Ce l-am intuitiv prin nopți automat,
Din vis în vis, din somn, în celule din atomi
Mă resuscită. M-am trezit iar LIBER??!!...(am realizat!)

poezie de (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Vise-mi recitau

Druizi-mpietriți, fumegând
In labirint de arcade...
Cu aripi spânzurate
Cu brațele îndreptate
Căii-ncețosate de gând.

Murmură grave șoapte
Cu plânsete ruginite
De uși vechi descuiate
Întredeschise-n fante
Cu suflete decarnate...

Privindu-ne-ncătușate
Visele îngenuncheate...
Recitând dintr-o carte
Trupurilor adormite
Poeme de zbor netrăite

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce are leul mascul părul atât de lung în jurul capului? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!