Nu se poate concepe nimic care să îl condiţioneze într-atât de mult pe om încât să îl lase fară nici cea mai mică urmă de libertate. De aceea, chiar şi în cazurile nevrotice si psihotice, o rămăşiţă de libertate tot îi rămne omului, oricât de limitată ar fi ea. Într-adevăr, nucleul cel mai lăuntric al personalităţii pacientului nu este nici măcar atins de psihoză. O persoană psihotică incurabilă poate să îşi piardă utilitatea, dar să îşi păstreze demnitatea sa de om. Acesta este crezul meu psihiatric. Fără el aş considera că nu merită să fii psihiatru. De dragul cui aş fi? Doar de dragul unei maşinării a creierului distruse, care nu poate fi reparată? Dacă pacientul nu ar fi mai mult decat atât, eutanasia ar fi justificată.

Viktor Frankl în Omul în căutarea semnificaţiei
Adăugat de Silvian Guranda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nucleul unei stele este destul de masiv, se va micşora foarte mult, până ce va avea o rază mai mică decât raza Schwarzschild. Această rază este cea mai mică pe care o poate avea un corp cu o anumită masă. Pentru Soare este de 3 km, iar pentru Pământ de 9mm. Găurile negre se produc atunci când nucleul va avea raza mai mică decât această limită. Nici o radiaţie şi nici o particulă nu poate scăpa enormei gravitaţii a găurilor negre.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se ştie pentru început ce se poate declanşa atunci când se începe analizarea viselor. Se poate pune în mişcare ceva lăuntric şi invizibil; foarte probabil, ceva care oricum ar fi ieşit mai târziu la lumina zilei — poate însă nu ar fi ieşit niciodată. Săpăm cumva ca să dăm de o fântână arteziană şi riscăm să ne izbim de un vulcan. Dacă există simptome nevrotice, trebuie să procedăm cu grijă. Dar cazurile nevrotice nu sunt de departe cele mai periculoase. Există uneori persoane aparent normale care nu prezintă simptome nevrotice speciale — sunt poate chiar medici sau educatori —, care chiar se fălesc cu normalitatea lor şi sunt exemple de educaţie bună, pe deasupra au opinii şi deprinderi de viaţă absolut normale, dar a căror normalitate este o compensare artificială a unei psihoze latente.

Carl Gustav Jung în Două scrieri despre psihologia analitică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul îl poate fi luat unui om, mai puţin un lucru: ultima libertate umană - să îşi aleagă atitudinea în orice condiţii, să îşi aleagă propria cale.

citat din Viktor Frankl
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezistenţa cea mai evidentă este aceea în care pacientul nu spune nimic, rămânând cu totul tăcut. Este şi cea pe care o întâlnim cel mai adesea. Dacă pacientul nu spune nimic, este evident că psihanalistul nu poate lucra.

Jean Pierre Chartier în Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebelul trăieşte individual - nu ca o spiţă într-o roată, ci ca o unitate organică. Viaţa sa nu este decisă de nimeni altcineva, ci numai de propria sa inteligenţă. Aroma pătrunzătoare a vieţii sale este cea a libertăţii - nu numai că el trăieşte în libertate, dar îi permite oricărui altul să trăiască de asemeni în libertate. El nu îngăduie nimănui să se bage în viaţa sa, şi nici el nu intervine în viaţa altcuiva. Pentru el, viaţa este atât de sacră - iar libertatea este cea mai de preţ valoare - încât îşi poate sacrifica totul pentru ea; respectabilitate, statut, chiar însăşi viaţa.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul latin "finis" înseamnă deopotrivă sfârşit şi scop. Din clipa în care o persoană nu poate să vadă în avans finalul unei perioade provizorii din viaţa sa, ea nu mai este în stare să-şi stabilească nici un obiectiv viitor, este incapabilă să îşi stabilească o sarcină de îndeplinit. În consecinţă, în ochii săi viaţa îşi pierde întregul conţinut şi sens şi, viceversa, imaginarea "finalului" şi a scopului din viitor constituie exact sprijinul spiritual. Numai un astfel de sprijin spiritual ne poate feri să sucombăm forţelor formatoare ale mediului social.

Viktor Frankl în Doctorul şi sufletul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu cât e mai intensă şi mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul şi unicul. Astfel se întâmplă că marile pasiuni descoperă absolutul într-o femeie, care la cea mai redusă analiza de abia îşi poate salva existenţa biologică. Unei consideraţii din afară, iubirea este atât de absurdă, încât ea nu poate fi apreciată decât pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în
consideraţii, ci numai în mirări.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cele din urmă, este vorba de libertatea chiar faţă de conceptul de libertate. Aceasta este sfârşitul străduinţei. Ne-am îndreptat atenţia şi tot efortul spre a deveni cineva, cel mai bun. Este natural, este povestea întregii omeniri. Dar nu este libertate. Prin toate mijloacele fii cea mai înaltă expresie a ceea ce poţi să fii. Schimbă ceea ce simţi că nu serveşte libertăţii tale, urmează-ţi chemarea inimii, dar nu considera expresiile trăite ca fiind Sinele.

Mooji în So simple - Atât de simplu - Momente Mooji - Papaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare libertate umană este aceea de a-şi alege atitudinea în orice circumstanţe de viaţă.

citat din Viktor Frankl
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia poate fi

Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.

Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.

Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, afirmi că "eu le spăl creierii celor care mă adoră ca simplă Libertate"? Dar mintea omului, cu atât mai mult a omului modern, arată exact ca o pereche de chiloţi pe care nu i-ai spălat niciodată. Nu cred că vrei să porţi aşa ceva nici măcar în cur, darmite în cap. Eşti atât de oarbă şi de mândră de poziţia ta socială efemeră, încât nici măcar nu vezi că dracul de minte îţi spune: "Zi-i că le spală mintea!?" Dar de ce aţi ajuns aşa de handicapaţi încât să vă spele mintea Maharaj şi nu v-o spălaţi voi zilnic în fluxul fiinţării de "A-Fi", în simpla Prezenţă dumnezeiască? De ce vă spălaţi zilnic pe faţă, pe corp, vă spălaţi hainele, dar mintea o lăsaţi să fie plină de jegul mândriei deşarte şi a acumulărilor materiale pe care deşartă o numiţi "fericire"? "Fugi de acolo că îţi spală mintea", vino la mintea mea măreaţă că am să îţi dau atâtea gunoaie!! Nici nu ştii cât sunt de nefericită, dar pozez asta ca şi fericire şi dacă mai prind o fraieră în barcă, m-am scos! Aşadar, ce e în neregulă cu a vă spăla voi zilnic mintea şi a rămâne ca inima veşnic pură? Eu te invit cu tot dragul să te naşti chiar Acum!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două feluri de joc - jocul de gentlemen şi celălalt joc, de plebeu, cupid, pe care-l practică tot soiul de lepădături. Aici există o diferenţă riguroasă - şi cât de josnic e în fond această diferenţiere! Un gentleman, de pildă, poate să pună o miză de cinci, sau zece ludovici, rareori mai mult, de altfel, poate să pună şi o mie de franci dacă-i foarte bogat, dar numai de dragul jocului, de dragul distracţiei, numai ca să urmărească procesul câştigului sau pierderii; însă nu trebuie să-l intereseze defel câştigul în sine. Dacă a câştigat, îşi poate permite, de pildă să râdă cu glas tare, să comunice cuiva dintre cei din jur părerea sa, poate chiar să mai pună o dată şi să mai dubleze, dar numai din pură curiozitate, ca să-şi urmărească şansa, să facă combinaţii, şi nu din dorinţa plebee de a câştiga... Lepădăturile joacă într-adevăr foarte murdar. Ba chiar accept ideea, că aici, în jurul mesei, se petrec multe hoţii din cele mai ordinare. Crupierii, care stau la capetele mesei, urmăresc mizele şi plătesc, au teribil de mult de lucru. Ce mai lepădături! În cea mai mare parte sunt francezi.

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ceea ce eşti e dintotdeauna şi pentru totdeauna, are pupile nemişcate sau mişcate, are nas, fund sau păr? Are minte? Are formă? Se poate elibera din formă sau din minte ceva ce nu posedă o formă sau o minte, nu posedă nimic fiind însăşi inima nimicului? Astfel de oameni limitaţi nici măcar nu văd că eliberarea este de corp, nu pentru corp, de minte, nu pentru minte, de Absolut tot ce e Efemer, nu pentru efemer. Astfel de oameni sau guruşi de mâna a doua care pretind că îşi ţin pupilele nemişcate dacă i-ar prinde nazişti şi le-ar scoate ochii ei fireşte şi-ar pierde iluminarea falsă. Deşi posedă ochii, ei sunt orbi şi nu văd că şi atunci când cineva îşi pierde mâinile sau picioarele, când îşi pierde ochii, simţământul sfânt de A-Fi rămâne şi exact EL ESTE SINELE MANIFESTAT CA VIAŢA CA LIBERTATE şi nu o persoană care joacă o astfel de imagine. O scamatorie mai jalnică nici nu se putea. Doar recunoaşte Sinele tău. El nu doar că nu este prizonierul unei forme, dar absolut nici o practică nu poţi face pentru asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian îşi verifică tălpile pantofilor, dar nu zări nimic neobişnuit; nici urmă de gândaci. Poate papagalului i se păruse totuşi. Deodată zări acvariile în care, într-adevăr, printre talaj, mişunau o sumedenie de gândaci, de diverse forme, dimensiuni şi implicit, specii. Imediat, deşi nu intenţionat, se strâmbă uşor. Nu întârzie prea mult în a admira acele creaturi, pe care totuşi le considera oarecum respingătoare, din punctul lui de vedere, măcar puţin; nu le găsea deloc atrăgătoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când, în cele din urmă, descoperiţi că nimeni altcineva nu vă poate trăda, relaţia voastră cu semenul vostru se schimbă profund. El nu mai este cel care vă poate face rău sau care vă poate trata în mod incorect. Nici nu este o persoană care să vă poată salva sau să vă facă să vă simţiţi mai bine. Semnificaţia sa în viaţa voastră se diminuează foarte tare, deoarece nu-1 mai adulaţi şi nici nu-1 mai faceţi ţap ispăşitor. El este doar un tovarăş de drum, un vecin.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care lucru pe lume este cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai iute şi cel mai încet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fără care nimic nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?

Voltaire în Naivul, Capitolul XXI (Ghicitorile)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ar mai fi un lucru de lămurit, dragul meu. Tot de la distinsul tău prieten am aflat un amănunt care m-a pus serios pe gânduri: Domnul director mi-a spus că ai fi îndrăgostit de domnişoara consilier, cea care te-a reclamat Comisiei Disciplinare a Institutului.
Lucian: Poftim?! Ţi-a spus dom' director aşa ceva?
Diana: Da... Eu aşa am înţeles.
Lucian: Nu, mamă; poate ai înţeles greşit. Nu cred că dom' director a spus una ca asta.
Diana: Poate nu astfel formulat, dar ideea în sine era aceeaşi. Şi te rog, Luci, dacă eşti cumva îndrăgostit, de ea sau de altcineva, spune-mi! Nu-mi ascunde un amănunt atât de important.
Lucian: Mamă... Nu pot să-ţi spun decât că... Dacă aş fi îndrăgostit de ea, ar şti şi ea acest lucru, pentru că i-aş fi spus până acum, dar o poţi întreba de dimineaţă, să vezi ce-ţi va răspunde.
Diana: Nu, dragul meu. Nu-i nevoie! Mi se părea absurd să fii îndrăgostit tocmai de ea. Poate de domnişoara cea blondă, ea e foarte drăguţă.
Lucian: Într-adevăr, foarte...
Diana: Nu ştiu de ce domnul director mi-o fi spus aşa ceva.
Lucian: Nici eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datoria partenerului de cuplu este să te sprijine în evoluţia ta până când eşti atât de puternic încât ai putea să îl părăseşti fără să pierzi nimic. (evident, şi tu pe el). Culmea, în acel moment, nu doar că nu vrei să îl părăseşti dar îl iubeşti mai mult ca oricând pentru că ţi-a oferit putere şi libertate fără să te condiţioneze. Cum ai putea să pleci de lângă o astfel de persoană? Mulţi procedează exact invers. Hrănesc slăbiciunile partenerilor ca nu cumva să fie părăsiţi şi culmea, sunt veşnic nefericiţi sau părăsiţi, sau ambele.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care şi-a învins complet egoismul, nemaipăstrându-şi nici o urmă, nu poate rezista mai mult de douăzeci şi una de zile, învaţă într-o şcoală vedantică modernă. Nici un moralist occidental, nici măcar cel mai sumbru, n-ar fi îndrăznit să avanseze despre natura umană o precizare atât de înfricoşatoare, atât de revelatoare.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aştepta la nimic! Pur şi simplu, lasă viaţa să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experienţă este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experienţă este recunoaşterea a cine şi ce suntem noi. Recunoaşterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuţi de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic şi nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipseşte ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experienţă a mea din trecut. Chiar şi experienţa este văzută în noi, indiferent cât de măreaţă ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuşi este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăşi, este această beatitudine de A FI. Experienţele vin şi pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!