Când vocile mor, muzica...
Când vocile mor, muzica mai întârzie,
Mai reverberează un timp în memorie
Mirosul, când violetele mor discret,
Devine mai insistent și mai urgent.
Petalele rozei, când roza a murit,
Cad pregătind cald baldachin celui iubit;
Iar gândurile, când vei pleca spre stele...
Iubirea însăși va ațipi pe ele.
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre iubire
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre devenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Muzica când vocea tace [Music when soft voices die]
Da, muzica, când vocea tace,
Tot mai vibrează-n amintire
Parfumul violetei moarte
Trăiește încă în simțire.
Petala rozei, care cade,
Pe al iubitei pat se pune;
Gânduri cu tine, când ești dusă,
Încep în suflet să se-adune.
poezie de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre tăcere sau poezii despre suflet
* * *
Stelele nu mor niciodată,
le cad doar colțurile
când oamenii
nu se mai iubesc,
își sting lumina,
câteva secunde,
timp suficient pentru
a-și muta destinația
într-un alt
capăt de lume...
Doar oamenii mor,
și mor înainte de
moartea obișnuită,
mor uciși de dragoste...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Any Drăgoianu despre timp, citate de Any Drăgoianu despre moarte, poezii despre lumină, citate de Any Drăgoianu despre lumină, citate de Any Drăgoianu despre iubire sau poezii despre secunde
Și ziduri cad, și blocuri se destramă...
... și ziduri cad, și blocuri se destramă
și un popor devine iar popor
când oare răul dintre noi și Mamă
va deveni pârâu interior?!
suntem cu veșniciile de-o seamă
pământul nostru-i de la Dumnezeu
când oare scumpa noastră Mamă
ne vei aduce iar la sânul tău?!
când oare n-oi mai sta la vamă
în drum spre bucurești și chișinău
când oare numele purtat de Mamă
îl vei purta și tu, poporul meu?!
și ziduri cad, și blocuri se destramă
și un popor devine iar popor
și va veni o zi când peste noi și Mama
va fâlfâi un singur tricolor...
poezie de Iurie Osoianu (30 august 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- citate de Iurie Osoianu despre mamă
- citate de Iurie Osoianu despre devenire
- poezii despre vamă
- citate de Iurie Osoianu despre vamă
- poezii despre religie
- citate de Iurie Osoianu despre religie
- poezii despre Pământ
- citate de Iurie Osoianu despre Pământ
- poezii despre Dumnezeu
- citate de Iurie Osoianu despre Dumnezeu
- poezii despre București
- citate de Iurie Osoianu despre București
Adio, domnișoară!
Înșeală-mă când încă-s foarte viu
Fă-o să știu, sau fără să o știu
Trădează-mă la timp cât se mai poate
Când mor de tot să nu-ți mai faci păcate
Iar când auzi că-n fine, am murit,
Tu să nu-i crezi, oricum, m-ai părăsit
De-aceea-n ăst voios poem, spre seară,
Dă-te cui vrei. Adio, domnișoară!
poezie de Eugen Evu (1978)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre poezie
Muzica, atunci când gingașele voci mor, vibrează în amintire.
citat clasic din P.B. Shelley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre muzică, citate despre moarte, citate de P.B. Shelley despre moarte sau citate despre amintiri
Atunci
Aș vrea să mor când ziua scade,
cu fața spre cer, pe mare; mă duce dorul
acolo unde agonia pare-un vis,
iar sufletul o pasăre care-și ia zborul.
Neascultând nimic, în ultimele clipe
voi fi singur cu cerul și cu marea:
mai multe vocile sau suspinele unor rugi
decât valurile mușcând cu dinții zarea.
Să mor când lumina cu tristețe-și trage
mrejele-aurii din nemărginirea verde,
asemeni soarelui care-ncet se stinge:
ceva frumos, strălucitor, care se pierde...
Să mor, dar tânăr: înainte ca timpul
să transforme catifelata floare-n mărăcine;
cât timp viața șoptește încă: sunt a ta,
deși noi știm că ea ne minte, știm prea bine.
poezie de Manuel Gutierrez Najera,1859-1895, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre verde sau poezii despre tinerețe
Să-ți amintești de mine
Să-ți amintești de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ținut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aș fi vrut.
Să-ți amintești de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ți amintești că e sfârșit de drum
Și nu mai este timp de rugăciuni și frici.
Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Și-apoi îți vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ți amintești și să fii trist.
poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre frică
Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
Spre lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre seducție, poezii despre prăpăstii, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre fluvii
În timp ce mor... o să îmi las bucăți din suflet pe marginea vieții tale. După ce nu o să mai fiu, să te oprești când ți-e dor, să le iei, să îți amintești cât de mult te-am iubit și să râzi. Tu nu o să crezi cât de mult te-am iubit decât atunci când nu o să mai fiu, pentru că atunci o să respiri mai greu. O să te aștept pe un colț de nor. Când plouă, să știi că m-am dezechilibrat. Nu știu cât de jos o să cad. S-ar putea ca în unele vise să te trezești cu mine în pat. Nu o să fac gălăgie. Cel mult o să-ți las pe pernă parfum de crini albi pentru ca dimineața să zâmbești.
Chris Simion în Ce ne spunem când nu ne vorbim
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre visare, citate despre viață, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre râs, citate despre ploaie sau citate despre iubire
Uneori se întâmplă
Uneori se întâmplă că sunteți prieteni și-apoi
Nu mai sunteți prieteni,
Iar prietenia a dispărut.
Și toate zilele sunt pierdute, și printre ele
O fântână se golește pe ea însăși.
Uneori se întâmplă că ești iubit și-apoi
Nu mai ești iubit,
Iar iubirea devine trecut.
Și toate zilele sunt pierdute, și printre ele
O fântână se golește pe ea însăși în iarbă.
Uneori vrei să-i vorbești și-apoi
Nu mai vrei să-i vorbești,
Apoi șansa s-a evaporat.
Visele tale explodează și, instantaneu, dispar.
De asemenea, uneori se întâmplă că nu ai unde să te duci și-apoi
Apare un loc unde poți să te duci.
Apoi ai trecut pe lângă el sau pe-aproape;
Iar anii explodează și sunt pierduți,
Într-o clipire de pleoape.
Așa că nu mai ai nimic.
Te întrebi dacă aceste lucruri contează și-apoi
Chiar când ai început să te întrebi dacă aceste lucruri contează
Ele încetează să conteze,
Iar gândurile devin trecut.
Și o fântână se golește pe ea însăși în iarbă.
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre vorbire sau poezii despre trecut
La marginea vieții
În timp fără de sfârșit
la marginea vieții, vise nu sunt,
ci mai degrabă o acceptare-n tăcere
a trecerii în lumea ce nu mai apune.
Lumina cea vestitoare de mugure
ca și semințele îngropate nu mor,
ploile între tunete trezesc pământul din somn
și caută-n câmpii mirosul de pâine.
Iar toți cei ce caută-n memorie
răscumpărarea sufletului ce învinge
păcatul cu iertare,
își pleacă genunchi și văd mai departe
de orizontul spre care merg.
Tu să nu-mi spui că-ți pare rău
pentru ce nu ți s-a întâmplat
când căutai peste tot rodul nașterii,
tot ce-i trecut nu se mai întoarce.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre somn
Muze
Toamna când frunzele îmi cântă serenade
Eu te strig, bărbatul meu fără un nume
Și te conduc spre tainice misterele
Nu mă pierde în albastrele muzicii condeie
De vei pleca cu muza către stele
Nu uita să mă inviți printre ele
Să dansăm ca niște iele,
Aprinse de ale dragostei văpăi
Și-atunci când nu mai ești cu mine
Întreabă-te de eu sunt bine
Eu cânt cu veșnica lumină
Tu ai lumina ca perdea-bună
De mă vei trezi cu-acele crizanteme
Eu voi răspunde în plai cu ele
Și voi încerca să nu fac crize
Dacă tu nu vei mă mai vrea printre muze.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre dans, poezii despre criză sau poezii despre crizanteme
Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
În lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu azi tac
când tac petale cad, se strivesc de asfaltul rece și mor.
când tac albastrul devine roșu, iar palma zidită pe fruntea amiezii se sparge-n bucăți de lut.
când tac... și tac, - azi parcă zorii s-au ascuns în tăceri -,
un înger adoarme la un capăt de astru sperând.
poezie de Claudia Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre roșu, poezii despre miezul zilei sau poezii despre lut
Și stelele
Stelele mor de singurătate, ca oamenii,
de prea multă lumină neluminată,
de prea multă umbră necălcată.
Stelele mor pe sărite, ca oamenii,
din când în când,
câte una, câte unul, mai cad.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
Când mi-e bine, când mi-e rău...
când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu
când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor
când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori
când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți
când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre bine și rău sau poezii despre Soare
Fericita...
să stai așa
numai așa
ușoară și grea
ușoară și grea
ca fulgul de nea
ca raza din stea
să stai așa
numai așa
și nu uita
și nu mă uita
și nu mai fi rea
și nu mai fi rea
ca liniștea
ca pacostea
și nu uita
și nu mă uita
când vei pleca
când vei pleca
în urma mea
în urma mea
nu vei striga
doar voi ofta
și când vei pleca
și când vei uita...
poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când ești lângă mine, mamă
Când ești lângă mine, mamă,
Norii de pe cer dispar.
De nimic nu-mi mai e teamă,
Suntem împreună iar.
Când îmi treci mâna pe frunte
Simt o caldă mângâiere.
Îmi alină doruri multe,
Tristețea din suflet piere.
Iar când mă săruți pe frunte
Simt din plin a ta iubire.
Uit de grijile mărunte,
Radiez de fericire.
În curgerea vieții mele
În inimă te voi purta.
Și când vei pleca la stele
N-am să uit iubirea ta.
poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre nori sau poezii despre mâini
N-am chef
N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Și răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aș duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... și mai pot?
N-am chef să mor când biruie căldura
Și sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morții ura,
Cât pot iubi Femeia... și mai pot?
N-am chef să mor când este plin de roade
Și-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aș lăsa belșugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... și mai pot?
N-am chef să mor nici pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aș aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... și mai pot?
Mai merg arar- la doctori, la spitale,
Să-i strig, scrâșnind, durerii, anatema...
N-am chef să mor, ce mai la deal, la vale!
... Și nici nu știu de ce mi-am pus problema!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre femei, poezii despre întuneric, poezii despre văi, poezii despre schi sau poezii despre medici
Ce e iubirea?
Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.
Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.
Ce e iubirea? Când o cunoști
Și simți că ești omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăsește și rămâi buimac.
Ce e iubirea? De toți îi cântăm, scriem și vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.
Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoști.
Ce e iubirea? Pentru cei răi și proști.
Ce e iubirea? Când te părăsește
Și totul în viață, ți se prăbușește.
Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani și ticăloși.
Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Și în iertare, nu încercăm să credem mereu.
Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toți, de la ea, avem o rană.
Ce e iubirea? Când viața ne-o fericește un timp,
Apoi ne părăsește căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.
poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre superlative sau poezii despre prostie