Femeile frumoase
Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soția Eva, noi fiind bieții Adami,
mereu păcăliți.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde și dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctorițele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus ai să trăiești, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că și ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
și m-a învățat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
Este frumoasă și mândră ca zeița Atena.
Cine va veni, să nu fie ultima femeie frumoasă,
Să nu poarte coasă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei frumoase
- poezii despre femei
- poezii despre învățătură
- poezii despre superlative
- poezii despre soție
- poezii despre salvare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.
Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tramvaie, poezii despre toamnă, poezii despre roșu, poezii despre rochii, poezii despre fete frumoase, poezii despre fete sau poezii despre albastru
Era o femeie
frumoasă în cartier
iar salcâmii tineri erau
curioși a cunoaște
un trup de femeie frumoasă frumoasă frumoasă
în cartier
părea că va naște
o femeie un trunchi trunchiat
de copac înțepat
ce frumoasă
a fost și va fi
viața timpului infectat
cu iluzii!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trupul femeii, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre naștere sau poezii despre cunoaștere
Lumea spune că sunt frumoasă, dar eu nu mă văd frumoasă. De altfel, mama mea era cea mai cinstită. Era fenomenală. Ea nu m-a alintat, nu le avea cu pupăturile și să-mi spună: "Vai, fetița mea!" Niciodată! Zicea: "Fii-mea, frumoasă? Pe naiba, nu-i frumoasă deloc, e simpatică." Înțelegi? M-a crescut într-o stare reală de modestie și eu am puterea să mă văd cu adevărat. Îmi știu defectele, știu tot ce se întâmplă cu mine.
Stela Popescu în Revista Unica (august 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre modestie, citate despre mamă, citate despre frumusețe, citate despre fete, citate despre creștere sau citate despre adevăr
Așteptând
Pe străduța de la moară,
din deal, în vale coboară
o femeie cu năframă
și-am crezut că ești tu, mamă.
Când s-a mai apropiat
sufletul mi s-a-întristat.
Nu era cum așteptam,
măicuța mea din Bărăgan.
Dar... fiind femeie bună
m-a luat atunci de mână
și mergând pe drumul drept,
m-a întrebat pe cine-aștept.
I-am spus că mi-e dor de mama.
Apoi ea mi-a spus cu milă:
Așteaptă, că o să vină.
Am mai așteptat un an.
Tu, mama mea din Bărăgan,
de-acolo, din țări străine,
oare, mai gândești la mine?
Mamă,
știu că ai un suflet bun.
Nu vreau să mai stau pe drum,
să fiu copil al nimănui,
să îndur cearta orișicui.
De tine dorul mă apasă:
Te rog mamă, vno acasă!
poezie de Dumitru Delcă (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre mamă
- poezii despre dor
- poezii despre țări
- poezii despre văi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre copilărie
- poezii despre ceartă
Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.
La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții.
Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre moarte, citate despre trecut, citate despre toamnă, citate despre tinerețe, citate despre timp sau citate despre sărăcie
Ia uite-o pe Medi cu sarafanul ei
Când am avut întâlnirea de 25 de ani
de la terminarea liceului
m-am dus acasă
în orașul în care m-am născut
nu știam ce rochie să mă îmbrac
ca să fiu cât mai frumoasă
și atunci mama mi-a spus
"Ce-ar fi, Medi, să îți iei sarafanul
cu care te duceai la școală?
l-am pus bine după ce ai fugit
de acasă
ca să iei viața în piept
l-am pus printre lucrurile frumoase
la care mă mai uit când și când
ca să îmi reamintesc de acele vremuri
în care eram tânără
și mă iubea taică-tău
ca pe o femeie frumoasă
ce-ar fi să-ți pui sarafanul
acela pe tine?
Eu cred că te încape
și acum"
Apoi a deschis ușile dulapului
și a scos un geamantan vechi
pe care l-a desfăcut cu mare grijă
de parcă ar fi fost un seif
și a scos uniforma pe care o purtam
la școală
avea chiar și emblema
prinsă în piept
dacă mai e cineva
care să știe ce e aia o emblemă
Uite și banderola, mi-a spus
și mi-a întins cordeluța albă
pe care o împletise cu mâinile ei
atunci când era tânără și frumoasă
și tata îi trimitea scrisori
pe Strada Florilor
iar ea visa că va avea o fată
care se va numi
ca și mine
Medeea,
iar eu am luat-o
și mi-am prins-o în păr
sarafanul îmi venea de minune
parcă nici nu trecuseră
atâția ani
eram din nou școlăriță
și când m-am dus la liceu
toți colegii au rămas încremeniți
aproape nu le venea să creadă
că este adevărat
Ia uite-o pe Medi cu sarafanul ei,
se minunau care mai de care,
S-a întors la fel de tânără
ca atunci când a plecat
putem să ne pozăm și noi cu tine?
Puteți, bineînțeles că puteți, doar am fost
colegi
am împărțit aceleași vise
cât încă mai visam
bineînțeles că puteți!
Odată ajunsă în clasă
inclusiv domnii profesori
au vrut să ne pozăm împreună
parcă întineriseră deodată
erau numai zâmbet
domnii profesori
de la liceu,
apoi ne-am așezat fiecare în banca lui
așa cum stăteam înainte
și domnul diriginte a început să strige
catalogul
fiecare aștepta cuminte la rând
striga prezent
după care își etala realizările
aveam chiar și un secretar de stat
printre noi
vorbea foarte rar și apăsat
conform rangului
pătruns până la lacrimi
de importanța lui,
după el am urmat eu
nici că se putea moment
mai potrivit
și dirigintele m-a întrebat
zâmbindu-mi cu subînțeles
ca unei școlărițe timide,
Ia spune, Medi, ce ai făcut tu
în tot acest timp
erai unul dintre cei mai buni copii
pe care i-am avut
ia spune,
unde ai ajuns?
La Voluntari, domnule diriginte,
i-am răspuns,
iar el s-a mirat, apoi mi-a zis,
Nu am auzit niciodată până acum
de Voluntari,
e un oraș mare? Unde-i
localizat?
Aș, i-am răspuns, este un orășel prăfuit
de lângă București, capitala
scumpei noastre patrii,
aproape cât o comună
dacă nu și mai mic,
acolo
sunt profesoară
de copii invizibili
Cum adică invizibili? s-a mirat el
și mai mult
Care nu se văd, i-am răspuns,
pentru că nu-i dorește nimeni
și atunci au devenit străvezii
ca o gelatină
asta am vrut să spun,
iar cea mai mare realizare a mea
este că pot încăpea și acum
în acest sarafan,
Bineînțeles că
toți au început să râdă
chiar și domnul diriginte
dar apoi n-a mai râs
și m-a întrebat,
Cum de a ajuns la Voluntari
o fată așa deșteaptă ca tine?
Auzisem că ai terminat
Facultatea de Horticultură
și faci grădini
pentru oameni bogați
care plătesc bine
nicidecum că ești profesoară
tocmai la capătul pământului,
Tot grădini fac și acum, i-am răspuns,
dacă înțelegeți ce vreau să spun
iar dumneavoastră sunteți primul
care ar trebui să înțeleagă
întrucât lucrați cu copiii,
doar câ grădinile pe care le fac
de data asta
sunt mult mai frumoase
decât cele dinainte
au în ele
ceva sălbatic
și viu
pentru că s-au născut din pământ arid
și se luptă ca să supraviețuiască,
Foarte frumos, Medi, mi-a răspuns el
foarte frumos ai vorbit
și profund
acum înțeleg de ce ai venit
îmbrăcată în uniforma
de liceancă
tu ai rămas la fel de copil
ca atunci când ai plecat
în timp ce noi am îmbătrânit
odată cu visele noastre,
Când m-am întors acasă
mama m-a rugat să-i dau sarafanul
ca să-l pună la loc
dar nu m-am mai putut dezlipi de el
m-am gândit să le fac o surpriză
elevilor mei
și m-am dus așa îmbrăcată
eram curioasă dacă mă vor recunoaște
primul care m-a observat a fost Alex,
Ia uitați-vă, copiii, a zus el,
ne-a venit o nouă colegă,
sper că va sta cu mine în bancă,
Fugi de-aici, i-a răspuns Apostolea,
sigur va fi colega mea,
prima care s-a prins a fost Valentina
cum și era de așteptat,
Doamne, a zis ea, dar dumneavoastră sunteți
doamna Medeea
credeam că ne-a venit o nouă colegă
și când colo erați chiar dumneavoastră
cât pe ce să ne păcăliți
Dar chiar așa și este, i-am răspuns,
eu sunt noua voastră
colegă
mă primiți și pe mine printre voi?
nici nu vă închipuiți ce drum lung și anevoios
am străbătut
ca să ajung aici
poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre liceu, poezii despre tată, poezii despre sfârșit, poezii despre oraș sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Georgine Sand Miner
O mamă vitregă m-a alungat de acasă, înrăindu-mă.
O lepădătură de om, un pierde vară și un diletant, m-a făcut femeie.
Ani de zile, fără să știe nimeni, i-am fost metresă.
De la el am învățat șmecheriile parazitului,
Arta de a mă hrăni, înșelând, ca puricele pe câine.
Cu diferiți indivizi nu avem decât relații "foarte private".
Apoi Daniel, militantul, a trăit o vreme cu mine.
Sora lui mă numea amanta;
Și Daniel mi-a scris:
"Rușinos cuvânt, pătând dragostea noastra frumoasă!..."
Însa ura mea se încolăcea, ascuțindu-și dinții.
Prietena mea de alături, lesbiana, mi-a dat ideea.
Ea o ura pe sora lui Daniel,
Iar Daniel îi disprețuia pocitania de soț.
Ea a văzut șansa mușcăturii otrăvitoare:
Trebuia să mă plâng soției lui Daniel de hărțuire!
Dar, mai înainte să fac asta, l-am rugat să fugă cu mine la Londra.
"De ce să nu stăm, ca acum, aici în oraș?" a întrebat.
Am dispărut o vreme și m-am răzbunat pentru refuz
În brațele prietenului meu diletant.
Apoi am apărut din nou la suprafață
Scoțând scrisoarea pe care mi-o scrisese Daniel,
Ca dovadă că onoarea mea era intactă, arătând-o soției lui,
Prietenei mele lesbiene și la toată lumea.
Daniel ar fi trebuit să mă ucidă, împușcându-mă!
În schimb m-a dezgolit de minciuni
Târfă în trup și în suflet.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre sex, poezii despre căsătorie, poezii despre zile sau poezii despre trup și suflet
Deunăzi constatam că am fost un om iubit de bunul Dumnezeu și îi mulțumesc că mi-a pus în permanență mâna pe creștet. Eu m-am născut duminica dimineața, când băteau clopotele de la biserică. Mama mi-a spus că o să fiu un copil apărat de Dumnezeu, și așa a și fost... Mi-a dat în primul rând șansa să muncesc ceea ce am iubit, apoi șansa să dau oamenilor ce e mai bun și mai frumos în mine. Am avut norocul să am o viață teribil de frumoasă și de împlinită.
citat din Coca Bloos
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre noroc, citate despre naștere, citate despre mâini, citate despre muncă sau citate despre mulțumire
Prima mea învățătoare
-Știți voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învățătoare?
Vă spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuță a mea!
Ea m-a învățat prima dată
Să rostesc o poezie.
,, Vine rața de la baltă''
Și cu,, Moșul de la vie''.
Și tot când eram micuță
Îmi povestea despre Guguță.
Cum încăpeau sub cușma lui
Toți copiii satului.
De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de neprețuit
Pe pământ-ele-s tezaur!
M-a învățat cu bunătate
Să salut bătrâni, copii...
Să fac numai bune fapte,
Să aduc lumii bucurii!
Dar când am crescut oleacă
Mai în glumă, mai în șagă-
M-a învățat bunica dragă
A bucătăriei artă!
Cum se cerne făinuța,
Cum se face măliguța.
Cum se frământă aluatul
Și cum se coace cozonacul.
Plăcintele cum se prepar
Și cu bostan, și cu mărar.
Cum se împletește un colac
Și biscuiții cum se fac.
Tot ea mi-a pus cârligul în mână
Și m-a învățat să împletesc
Colțuni din cei mai groși de lână
Ca iarna, nu cumva să îngheț!
Priveam cu drag la a mea bunicuță
Cum țesea la covoare.
Apoi cosea în,, cruciuliță''
Perne și ștergare.
Mai croșeta ea horboțele
Ca neaua albe și frumoase.
Apoi înfrumusețea cu ele
Prosoapele din casă.
Harnică era bunica,
Precum albina și furnica.
Tot aduna să-mi facă zestre...
Dar s-au pierdut toate fără veste!
Bunica multe m-a învățat,
Dar vremurile s-au schimbat.
Cândva ce s-a numit valoare,
Cu an ce trece tot dispare!
Dar amintirile pe care le am eu
Le port în suflet, ca într-un muzeu,
Căci cu regret și, din păcate,
Se pierd tradițiile toate!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre valoare, poezii despre umor, poezii despre tradiții, poezii despre tezaur sau poezii despre sinceritate
Maci
mi-am luat frica de gât și am speriat-o
făceam mâncare pentru familia mea frumoasă
tot mai frumoasă
tot mai frumoasă da
în ciuda limbilor boeme și a cârpacilor de zvonuri
am luat-o de gât și s-a speriat de moarte
da, de moarte s-a speriat
și de frică a intrat în tocătorul de carne
și mie nu mi-a fost milă de frica mea
și am dat-o la carne deși putea avea salmonella
sau cancer sau altcevaaaaaa
apoi mi-am vopsit buzele cu roșu aprins
foarte aprins de urlau după mine știi cum urlau
după mine toate genocidele toate
prozele și toate altarele
și nu mă durea nimic și umblam liberă
printre aceste stări roșii ca buzele mele de femeie
care are cea mai frumoasă familie
și nu știe de frică și nici frica n-o mai cunoaște
pe ea atât de roșie ca o unitate inamică
în sfârșit! fricii îi era frică!
panica o trăgea de mânecă gândurile mele roșii
ieșeau din ea așa cum razele intrau
prin lucarne
frica se obișnuise frica cerea visa mesteca
și fuma carne
aproape devenise celebră
această frică a fricii mele și nu-i mai păsa că n-o simt
se dădeau pe ea blănuri la schimb
aur epopei argint
se mânca la masa
celor mai frumoase familii din vechiul corint
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre familie, poezii despre mâncare sau poezii despre sperieturi
Nu o singură dată am judecat o femeie după înfățișare. Dar nu oricum, și nu pe oricine... ci doar pe cele frumoase. Mereu am considerat că femeile frumoase sunt mult mai expuse "prostiei" decât cele urâte. Într-adevăr chiar și acum consider că teoria mea este întemeiată. Detaliind, îți pot da exemple atât de logice, încât chiar și tu, ca femeie, îmi vei da dreptate. Alta mi-a fost eroarea. Am greșit prin faptul că am îndrăznit să amestec pe majoritatea în aceeași oală. Excluzând toate aceste "mimoze", care-s frumoase în zadar, am ajuns la concluzia că nu există femei inteligente și urâte în același timp. Femei urâte și proaste, există. Femei frumoase și inteligente, la fel, există. Femei frumoase și proaste, de asemenea. Însă niciodată, femei urâte și inteligente în același timp; pentru că femeile inteligente nu pot fi urâte. Din contră, consider că sunt cele mai mișto ființe din univers.
Andrei Ș.L. Evelin în Începuturi (2016)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre prostie, citate despre greșeli, citate despre femei frumoase, citate despre logică sau citate despre inteligență
Îngerul pe gheața subțire
De ce m-ai părăsit, de ce m-ai părăsit? îi strigam
Îngerului care dansa pe gheața subțire,
Dar el nu auzea, era beat de lumină,
Era beat de muzică, era beat de iubire.
Eu al cui sunt, pe mine cine mă apără?
Cine va sta în preajma mea ca un scut?
Întrebam mereu, dar el nu spunea nimic
Și din când în când se făcea nevăzut.
Valsa nebun cu femeia aceea albastră,
O pământeancă neînchipuit de frumoasă,
Ningea sălbatic peste gheața subțire,
Voiam să plec, dar nu mai știam drumul spre casă.
Când dintr-odată îngerul m-a privit,
A întrerupt dansul și a venit aproape de mine,
M-a mângâiat pe față și doar atât mi-a spus:
Ține tu aripile și ai grijă de tine.
poezie de Mircea Florin Șandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre îngeri, poezii despre vals, poezii despre ninsoare, poezii despre nebunie, poezii despre muzică, poezii despre lumină sau poezii despre gheață
Sunt al nevestei supus
Azi am să o iau acasă
Să vadă și mama mea,
Ce mai femeie frumoasă
Am ales eu pentru ea.
Să se bucure și dănsa
Ce femeie am adus,
De azi nu-mi mai este viața
Cum mi-a zis: "Cu fundu-n sus."
Voi avea și eu nevastă
Două perne-n căpătâi,
Dar să știți că a fost castă
E dragostea mea dintâi.
Adio chefuri prin baruri
Stop, dezmăț prin discoteci,
Adio jocuri cu zaruri
Și tu mers pe trei poteci.
Prieteni, plimbări în ceată
Toate astea au apus,
De mâine am altă viață
Sunt al nevestei supus!
poezie de Sandu Chiva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre viitor, poezii despre prezent sau poezii despre plimbare
Ca să suport mai ușor privirile insistente, mergând în baston, îmi închipuiam că lumea mă privește, pentru că aș fi frumoasă. Dar eu nu sunt o femeie frumoasă. Acum știu cum se simte o femeie frumoasă: toată lumea se uită la tine. Cred că poate fi foarte enervant, uneori.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unele femei sunt mai frumoase când suferă, altele când sunt stăpânite de-o pasiune, și iarăși altele, când sunt luminate de-o bucurie... Îmi pare că o femeie e făcută anume pentru simțământul în care e mai frumoasă. Dacă e mai frumoasă în momente de suferință, natura a creat-o într-adins pentru suferință. Văd în frumusețea femeii soarta ei.
aforism celebru de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre frumusețe, citate de Lucian Blaga despre frumusețe, aforisme despre femei, citate de Lucian Blaga despre femei, aforisme despre suferință, citate de Lucian Blaga despre suferință, aforisme despre natură, citate de Lucian Blaga despre natură, aforisme despre lumină, citate de Lucian Blaga despre lumină, aforisme despre bucurie sau citate de Lucian Blaga despre bucurie
Fata care cânta
Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost așezată pe un scaun, legată și executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec știam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tușit, a râs,
A tușit, a râs, e adevărat? Da, așa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung și mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata și mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Știi, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriți, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o școală nouă,
unde nu știi pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, șase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
Se spune că era urmărit de nu știu ce tribunal. A murit prin evaporare.
Fata povestea, povestea, era inepuizabilă, uite o floare,
Am luat floarea, imaginea s-a tulburat, am deschis ochii,
Eram singur, într-un salon, un difuzor cânta ceva de Chopin,
Ceva trist.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre flori, poezii despre somn, poezii despre jocuri sau poezii despre tristețe
Născut
Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.
Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.
Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.
Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.
Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.
Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în fața mea.
Singură i-a potrivit
ochii lui cenușii
cu care a privit spre mine.
Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.
Născut.
Deci, totuși, și el născut.
Născut ca toți.
Ca mine, muritoarea.
Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.
Expus
la propria sa absență
oriunde
în fiecare clipă.
Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.
Iar mișcările lui
sunt abateri
de la sentința generală.
Am înțeles
că a parcurs deja jumătate de drum.
Dar așa ceva el nu mi-a spus,
nu.
- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.
poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre foc, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre corp
Mama m-a susținut grozav, doar că nu mă credea cea mai deșteaptă și cea mai frumoasă. În ultimele luni de viață, mama mi-a spus: "Când intri tu în scenă, răsare soarele". A fost cel mai mare compliment de o viață pe care mi l-a făcut mama.
citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Soare
Cei mai mulți dintre colegii mei de clasă nu aveau simțul fantasticului. Luau lucrurile așa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăiește și care este o femeie plină de imaginație, m-a încurajat. În loc să spună: "Nu, nu, ar trebui să fii serios!", era încântată că aveam imaginație. Când m-am îndreptat către lumea fantasticului, m-a ajutat dându-mi cărți să citesc. Am citit pentru prima oară Edgar Allan Poe când aveam doar nouă ani. Am furat cartea ca s-o citesc, pentru că mama nu voia să o citesc; credea că eram prea mic, și avea dreptate. Cartea m-a speriat și am fost bolnav timp de trei luni, pentru că am crezut în ea... dur comme fer, cum spun francezii. Pentru mine, fantasticul era perfect natural; nu aveam îndoieli deloc. Așa erau lucrurile. Când le dădeam prietenilor mei genul acesta de cărți, spuneau: Dar nu, noi preferăm să citim povești despre cowboy. Cowboy-i erau extrem de populari în acea perioadă. Eu nu înțelegeam asta. Eu preferam lumea supranaturalului, a fantasticului.
Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lectură, citate despre cărți, citate despre încurajare, citate despre sperieturi, citate despre simțuri, citate despre prietenie sau citate despre popularitate
Într-o seară, am mers pe străzi și am adus cu noi patru oameni. Printre ei era o femeie care era foarte bolnavă. Le-am spus surorilor: "Aveți voi grijă de ceilalți trei, eu voi avea grijă de această femeie". Am ajutat-o să se întindă pe un pat și am observat pe fața ei un zâmbet fericit. Ea mi-a luat mâna și a spus doar atât: "Mulțumesc". Apoi a murit. Nu am putut să o ajut, dar mi-am analizat conștiința în fața ei. M-am întrebat: "Ce aș fi spus eu dacă aș fi fost în locul ei?" Răspunsul meu era foarte simplu, aș fi încercat să îi atrag atenția asupra mea. I-aș fi spus: "Mi-e foame, sunt pe moarte, mi-e frig, mă doare" sau altceva asemănător. Dar ea mi-a dăruit mult mai mult: iubirea ei plină de recunoștință. Și a murit cu un zâmbet pe față.
citat clasic din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre seară, citate despre recunoștință, citate despre iubire sau citate despre fericire