VI din "Duminică dimineață"
Nu există substitut pentru moarte în paradis?
Acolo fructele coapte nu cad niciodată? Acolo întotdeauna
Ramurile atârnă grele de rod sub un cer perfect, neschimbate?
Dar nu toate sunt aidoma celor de pe pământul nostru pieritor,
Râuri ca ale noastre, căutănd mări pe care nu le vor găsi niciodată,
Aceleași țărmuri așteptând apele mareei înalte
Pe care în elanul lor șovăitor nu le pot ajunge?
De ce să plantăm peri și meri pe bancurile nisipoase ale râurilor
Sau să parfumăm falezele cu arome de prune?
Nu-i păcat să ne transferăm acolo culorile,
Țesătura de mătase a după amiezilor
Și sunetele lăutelor noastre modeste!?
În magia ei, moartea este izvorul frumuseței:
În flăcări, la pieptul ei ne concepem
Mamele pământești, mamele noastre-n așteptare neadormită.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre Pământ
- poezii despre înălțime
- poezii despre sunet
- poezii despre rai
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre nisip
- poezii despre modestie
- poezii despre miezul zilei
Citate similare
Duminică dimineață
I
Satisfacțiile oferite de moliciunea capotului, și cafeaua băută
Mai târzior, și portocalele savurate pe scaunul însorit,
Și cacaduul verde de pe covoraș, și libertatea
Amestecate pentru a risipi
Sfânta liniște a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adâncește printre luminile apelor.
Portocalele aromate și aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morților,
Șerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n așteptarea trecerii pașilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui și-al mormântului.
II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este-aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de strălucitoarele aripi verzi ale păsărilor
Sau de balsamurile și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemența ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau descătușarea bucuriei
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopți de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și golașă iarna.
Acestea sunt măsurile rânduite pentru sufletul.
III
Inumana naștere-a lui Jupiter s-a petrecut în nori.
Fără o mamă care să-i dea sân, fără dulceața unui pământ
Care să ofere emoții afectuoase minții lui mitice.
El umbla printre noi, un rege bombănitor,
Măreț printre ciutele sale,
Până când sângele nostru virginal, atins de miresmele
Paradisului, s-a primenit cu o răscumpărare a impulsurilor,
Prevestită ciutelor de o stea.
Ar putea da greș sângele nostru? Sau va deveni
Sângele paradisului? Pământul va deveni
Rotundul nostru paradis pe care noi îl vom cunoaște?
Cerul va fi mai prietenos atunci decât este acum,
O parte a trudei și-o parte a durerii,
Iar apoi... gloria iubirii nepieritoare,
Nu acest albastru părtinitor și indiferent.
IV
Ea spune, "sunt împăcată când păsările-abia trezite din somn,
Înainte de-a-și lua zborul, testează realitatea
Câmpurilor înnegurate, prin întrebările lor gingașe;
Dar când pasările-au plecat, iar căldura câmpurilor
A dispărut, unde-i, atunci, paradisul?"
Nu există adierea niciunei profeții,
Nici himera străvechiului mormânt,
Nici peștera aurită, nici insula
Melodică, unde spiritele-și au sălașul lor,
Nici sudul vizionar, nici palmierul îndepărtat dintre norii
De pe raiul dealului care-a suferit
Așa cum suferă verdele-n aprilie; sau va suferi
Ca păsările,-n amintirea ei, care se trezesc din somn
Sau ca dorul ei de luna iunie și de venirea serii, atins
De ultimele bătăi de aripi ale rândunicii.
V
Ea spune, "Dar, pentru o deplină mulțumire, simt că e încă
Nevoie de acele binecuvântări nepieritoare."
Moartea este mama frumuseții; de aceea de la ea
Și numai de la ea va veni împlinirea viselor
Și a dorințelor noastre. Deși împrăștie frunzele
Profundei dezintegrări pe drumurile bătute de noi,
Drumul pe care-l ia tristețea bolnavă, mulțimea drumurilor
Unde-i răsună triumfului frazele de-alamă, unde iubirea
A șoptit puțin, dintr-un surplus de tandrețe,
Face salcia să freamăte în soare
Pentru domnișoare care nu-s acolo ca să privească
Iarba, abandonata la picioarele lor.
Ea-i face pe puștani să adune prune și pere
Pe un taler uzat. Domnișoarele gustă
Și se răspândesc nerăbdătoare printre frunzele uscate.
VI
Nu există substitut pentru moarte în paradis?
Acolo fructele coapte nu cad niciodată? Acolo întotdeauna
Ramurile atârnă grele de rod sub un cer perfect, neschimbate?
Dar nu toate sunt aidoma celor de pe pământul nostru pieritor,
Râuri ca ale noastre, căutănd mări pe care nu le vor găsi niciodată,
Aceleași țărmuri așteptând apele mareei înalte
Pe care în elanul lor șovăitor nu le pot ajunge?
De ce să plantăm peri și meri pe bancurile nisipoase ale râurilor
Sau să parfumăm falezele cu arome de prune?
Nu-i păcat să ne transferăm acolo culorile,
Țesătura de mătase a după-amiezilor
Și sunetele lăutelor noastre modeste!?
În magia ei, moartea este izvorul frumuseței:
În flăcări, la pieptul ei ne concepem
Mamele pământești, mamele noastre-n așteptare neadormită.
VII
Suplu și turbulent, o horă de bărbați
Va dezvălui cântând orgiastic într-o dimineață de vară
Impetuoasa lor devoțiune pentru soare,
Nu pentru zeu, ci pentru zeul care-ar fi putut să fie,
Gol printre ei, un izvor sălbatic.
Cântecul lor va fi un cântec al paradisului,
Țâșnind din sângele lor, întorcându-se înapoi în cer;
Și vor intra fi acolo, în cântec, voce cu voce:
Lacul bătut de vânturi întru plăcerile domnului lor,
Arborii, ca niște serafimi, dealurile străbătute de ecouri;
Iar mult, mult mai târziu va sosi acel cor înălțat de ei.
Vor cunoaște deplin împărtășirea cerească
A oamenilor atât de repede muritori și a dimineții de vară.
Iar de unde-au venit și unde se vor duce
Le va mărturisi roua de pe tăplile lor.
VIII
Ea aude, deasupra acelor ape tăcute,
O voce care strigă: " Cripta din Palestina
Nu-i terasa unde lâncezesc spiritele.
Este mormântul Domnului, al lui Isus. "
Noi trăim în epoca veche, în haosul soarelui,
Încă dependenți de zi și de nopte
Sau pe insula singurătății, orfani și anarhici,
De cealaltă parte a apelor mari, fără putință de scăpare.
Căprioarele ne cutreieră munții, iar pitpalacii
Înalță fluierături spontane împrejuru-ne;
Mure dulci se coc în pustietăți;
Și, în solitudinea cerului,
Seara, stoluri de porumbei plonjează
În acrobații aeriene, lansându-se
În penumbră cu aripile larg deschise.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre singurătate sau poezii despre seară
Femeia aceea frumoasă
chiar mirosea a mamă
ar vrea să se ghemuiască
în brațele ei
și să nu se mai ducă de acolo
niciodată
dar nu poate face asta
pentru că nu era mama lui
și nu se face să îmbrățișeze
mamele altora
deși ar trebui să ai
voie să îmbrățișezi toate mamele
care nu sunt ale tale
dintr-un motiv foarte simplu
există oameni care nu au
mame și ei n-au ce face
cu îmbrățișărilor lor
le-ar risipi inutil
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre frumusețe, poezii despre femei sau poezii despre existență
Sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufletești, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite. Și apoi, cum nu toți oamenii au aceeași scriere, tot așa nu toți oamenii au aceleași sunete ale vorbirii, pe când stările sufletești, pe care sunetele le simbolizează direct, sunt aceleași pentru toți, după cum, la rândul lor, sunt și lucrurile ale căror imagini sunt reprezentările noastre.
Aristotel în Despre interpretare, 1
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vorbire
- citate de Aristotel despre vorbire
- citate despre sunet
- citate despre simbolistică
- citate despre cuvinte
- citate de Aristotel despre cuvinte
- citate despre voce
- citate despre suflet
- citate de Aristotel despre suflet
- citate despre imagine
Acolo e altă lume
Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre ruj, poezii despre păsări, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre negru sau poezii despre inimă
Mi-aș fi dorit
Mi-aș fi dorit astăzi
să-mi fii alături
să-ți pot simți izul matern
în a patruzecișișasea respirație a vieții mele
să-ți recit poezii
despre mame
despre sacrificii
și iubiri imposibile
mi-aș fi dorit astăzi
să-mi stai lângă inimă
accept chiar o mică revelație
dar mamele sunt mame
nu pot fi holograme
ele sunt ființe sublime
care nasc plozi
și-apoi fără de voie îi părăsesc
lăsându-i acestei lumi
pradă destiului
și-un imens gol de iubire în suflet
doream ca tu astăzi
să fii cireașa tortului meu
dar mamele sunt mame
nu pot deveni cireșe
nici chiar în zilele îndulcite cu torturi
Aș fi vrut să fii lângă mine astăzi
să cântăm împreună cântecul nostru
acela cu drumurile noastre
dar mamele sunt mame
nu își mai cântă drumurile
ni le arată doar prin vis
dintr-o altă dimensiune
paralelă cu tine
deoarece
mamele sunt mame
și acolo...
dincolo de viață...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre cireșe, poezii despre zile sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
în Dincolo e nimic.
nimeni nu dispare din viziuni,
sunt înlocuitori cu fețe lipsă,
morții nu au ce căuta în moarte.
nu e rușine, vină,
sunt voci care circulă cu lanțuri la picioare,
e un aer sclav care
atârnă peste Zona de Cenușă.
în moarte nu sunt morți,
sunt flăcări care merg în patru picioare.
chemată de stirpe,
ura e frumoasă, îi dau dinții,
înaintează cu lupi falși de lumină scăzută prin treceri spre Pământul de la Capăt.
tații nu au putut fi salvați, Răul se ascunde în miei.
e o dezonoare
câștigată cu răzbunări seismice.
coordonatele cad în transă,
își lasă pielea năpârlită
unde trebuie
în Ultimul Câmp al Strălucirii.
așa, Urmăritorii străbat durerea după ele
în localizarea mamelor.
ochiul nu trage cu arma, trage cu mintea.
nu mai sunt morți,
mamele
trebuie să le poarte viziunea în pântec.
Înaltul Negru nu vine neinvitat,
e demult sus.
Credeai că știi ce e Moartea?
Nu e nimic acolo.
Am fost.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre viziune, poezii despre voce, poezii despre vinovăție, poezii despre tată, poezii despre sclavie, poezii despre salvare sau poezii despre rușine
Toate mamele-s icoane
Toate mamele-s icoane
Ce-au în pântec dumnezeu,
Izvor nesecat de viață
Pentru pios sau ateu.
Toate mamele au miere
În palme și în cuvânt,
Au în mângâiere Raiul
Iar sfatul lor este sfânt.
Toate mamele sunt sacre
În templul vieții? Statui.
Veșnic rămân călăuze
Pe drumul copilului...
Toate mamele-s divine,
Sunt sacrificiul suprem,
Pentru pruncii lor să treacă
Și prin foc, că nu se tem.
Toate mamele au mir,
Toate știu să vindece,
Mereu le auzi zicând:
"Unde pupă mama, trece!"
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sfaturi, poezii despre sculptură sau poezii despre sacrificiu
Dincolo de ușa interzisă clocotește viața morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră și a cărei ușă rămâne pentru ceilalți cel mai adesea închisă, se desfășoara drama fiecărei vieți. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo își au sălașul duplicitățile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare și crește dezgustul de noi, acolo cad măștile pe care îndeobște le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră și, în sfârșit, tot de acolo obținem un nou termen de grație pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în față.
Gabriel Liiceanu în Ușa interzisă (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Gabriel Liiceanu despre viață, citate despre superlative, citate de Gabriel Liiceanu despre superlative, citate despre sfârșit, citate de Gabriel Liiceanu despre sfârșit, citate despre măști, citate despre moralitate, citate despre interdicții sau citate despre creștere
Acolo, în casa părintească, și pe ulițele satului Salcia am învățat să vorbesc, să merg și să muncesc. Tot acolo am făcut cunoștință cu lucrurile de pe pământ și din cer, cu ființele apelor, ale câmpiilor și ale pădurilor. Acolo am aflat ce este omul. (...)
Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre sat, citate de Zaharia Stancu despre sat, citate despre păduri, citate de Zaharia Stancu despre păduri, citate despre muncă, citate despre apă sau citate de Zaharia Stancu despre apă
Descântec
poate nu ați observat până acum
dar mamele au tot timpul cuvintele la ele
noi le pierdem de prea multe ori
rămânând prizonierii muți ai unor tăceri
abisale
de acolo ne salvează tot mamele
firește
fiindcă au învățat descântece născute în alte lumi
iar atunci când ni le șoptesc la ureche
până și timpul privește peste umăr
minunându-se de o asemenea magie
povestea merge întotdeauna mai departe
chiar dacă și mamele
obosite de atâtea descântece și de atâtea salvări
se retrag
la un moment dat
pentru a învăța să vorbească tăcând
totuși
eu cred că mamele devin descântece
după ce pleacă
iar tăcerile abisale prin care rătăcim
le aduc înapoi
ca pe o dezmierdare șoptită
Cristian Lisandru în Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (24 aprilie 2020)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre salvare, citate despre urechi, citate despre timp, citate despre prăpăstii, citate despre naștere sau citate despre mamă
Din cele mai vechi timpuri s-a știut că gândurile noastre influențează realitatea noastră. Așa cum fiecare plantă se naște din sămânță, neputând exista în afara acesteia, fiecare act al nostru derivă din semințele ascunse ale gândirii noastre și nu ar fi putut deveni niciodată manifest dacă acestea nu ar fi existat. Acțiunea este consecința gândirii, iar bucuria sau suferința sunt consecințe ale acesteia. Astfel, noi culegem ce am semănat, iar fructele sunt dulci sau amare.
citat din James Allen
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre existență, citate despre suferință, citate despre realitate, citate despre plante, citate despre fructe sau citate despre devenire
Destinul nostru omenesc ne dă cu o mână ceea ce ne-a luat cu alta. Viața ne duce la țintă, mai adesea, după ce am rătăcit pe poteci ce nu erau ale noastre, sau după ce, cu bună-știință, am căutat norocul acolo unde nu era.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noroc
Nu există singurătate
Nu există singurătate acolo unde un om
sapă sau fluieră sau își spală mâinile.
Nu există singurătate acolo unde un arbor
își clatină frunzele. Acolo unde o albină
găsește o floare și se oprește,
acolo unde un pârâu oglindește o stea,
acolo unde - cu buze sfinte ținându-se de pieptul
mamei sale -
doarme un prunc, nu există singurătate.
poezie de Nikiforos Vrettakos din Odele Mării Egee (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre mâini, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Dedicație celor din RAF
Niciodată, de când navele englezești
Au dat foc bărbii granzilor iberici,
De când corsarii englezi semănau moartea
De lungul coastei celor trei Americi,
De pe vremea când Drake și Raleigh s-au întors
Acasă de pe șapte mări, învingători,
Fii Britaniei nu au luptat mai cu folos,
Mai îndrăzneț decât acești aviatori.
În miez de noapte sau la amiezi,
Mai rar pe cer senin, pe ceață-adeseori,
Șoimi ai libertății, inimile noastre toate
Sunt cu voi în slavă, acolo printre nori,
Iar sufletele eroilor britanici, privind în jos
Din ținuturi de dincolo de Soare și planeți
Șoptesc deși jertfa lor, încet, se uită
Cu sufletul la gură, împăcați: Bravo, Băieți!
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre victorie, poezii despre piraterie, poezii despre miezul nopții sau poezii despre libertate
* * *
Sunt aproape de sufletul tau,
La bine si la rau,
cu devotament si cu drag
Sunt tot mai aproape de izvor
De magia cunoasterii in alb
Sunt cunoscuta, atent decisa
Sa cunosc magia luminii
In dansul pierdut al magiei
Sa fiu lumina ochilor tai
Sunt atenta la tot ce e in jur
Observ cuvintele, magia, minunata
Atingere a lor, pe cuvantul zbor.
. il transpun in adiere
Recunosc toate aceste momente
Stiu ca impreuna putem face minuni
Stiu ca putem atinge acele lucruri
Pana ce zorii diminetii vor rasari
Pana ce inimile noastre se vor uni
Pana ce frunzele aramii vor cadea
Pentru a se asterne intr-un covor al dragostei netarmurite
Intr-un bol al nemasuratelor dorinte
Pasiuni, lumini, care nu pot descifra
Culorile viu colorate ale surorii tale.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre culori, poezii despre promisiuni sau poezii despre ochi
Cum să eliminăm aportul Diavolului la cele mai sublime creații ale spiritului? Nu cred că există vreun creator care să-și poată face iluzii în această privință. La sursele poemului și în călimările noastre, în această ștersătură sau în reveria cu ochii ficși în gol, care meditează asupra ei, acolo e Diavolul. El nu e singur, însă e acolo. Soluția este să-l facem să lucreze altfel decât înțelegea el s-o facă. Sau să spunem mai bine: cu alte scopuri.
Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre draci, citate despre reverie, citate despre poezie sau citate despre ochi
Omul de zăpadă
Cineva ar trebui să aibă o minte ca aceea a iernii
Pentru a înțelege înghețul și crengile
Pinilor acoperiți de zăpadă;
Ar trebui să-i fi fost frig multă vreme
Pentru a percepe tristețea ienuperilor degerați,
A frunzișurilor pline promoracă, sclipind departe
Sub soarele lui ianuarie; doar asemenea minte
Nu sesizeaza mizeriile din șuieratul vântului,
Durerile din sunetele celor câteva frunze rămase pe ramuri,
Care de fapt nu sunt altceva decât sunetul pământului
Împînzit de același vânt,
Care bate peste aceleași locuri sterpe
Pentru a fi auzite de ascultătorul care ascultă-n zăpadă,
Și care, fiind nimic el însuși, privește
Nimicul care nu se află acolo și nimicul care se află.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe, poezii despre iarnă, poezii despre durere sau poezii despre Soare
Să fii acolo
Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poți rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrățișează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poți să admiri imensitatea,
acolo unde
poți învinge moartea.
Doar acolo
poți îmbina
viața spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poți primi
lumina credinței
sevă a ființei.
Doar acolo poți avea
împliniri spectaculoase
și schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre cuvinte sau poezii despre admirație
Sms eșuat
Eu nu îți trimit sms,
Aș scrie scrisori, dar nu ți le-aș trimite,
Le-aș pune în sertarele pe care nu le am,
și nu le voi mai scoate niciodată de acolo.
m-aș trasforma în scrisoare
și m-aș ascunde printre cărți groase și prăfuite
știind că acolo nu mă vei găsi niciodată.
Dar sunt un e-mail ajuns în Spam,
pe care îl citești doar atunci
când nu m-ai primești declarații de vise în Inbox.
Apăs sute de like-uri
pe imaginea ta care mi sa oprit de atâta timp pe lentile,
păcat ca nu pot să dau un replay amintirii.
Numai tastele mele au rămas întregi
pentru că îți iubesc tăcerea,
îmi place să știu că ești
dincolo de monitorul meu,
în așteptarea unei discuții banale
plină de semne zâmbitoare sau triste.
Știu că nu îmi poți da delete...
Știu că ți-e dor de ceea ce voi fi
după ce mă vei vedea...
Eu nu îți trimit sms,
Pentru că tu știi...
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (21 iunie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre mail, poezii despre lentile, poezii despre lectură sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
- biserică
- O biserică este un loc în care domni ce nu au fost niciodată în rai îl laudă persoanelor care nu vor ajunge niciodată acolo.
definiție aforistică de H.L. Mencken
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre religie, aforisme despre rai, aforisme despre laudă, aforisme despre creștinism sau aforisme despre biserică