Când îţi plouă în suflet, fă-ţi umbrelă dintr-o bucurie.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Îmi place când plouă
Să plouă cuminte,
Iar noi
Să păşim sub umbrelă,
Amândoi.

Îmi place când plouă!
Să plouă,
Să plouă...
Numai:
Nu din ochii tăi!
Numai:
Nu
Din ochii mei!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă uman

Plouă.
Incolor, fad, pustiu.
Plouă plin, în frunze,
Cantabil, repetat, divin.
Plouă uman, firav şi stins,
Ca sunetul tâmplelor tale
Când mă vezi...
Plouă.
Cantitativ, şiroi, nerod.
Plouă gri, a toamnă,
Rece, în ropot, libertin.
Plouă greoi, neputincios,
Ca golul meu din suflet
Când nu ştiu...

Plouă.
Înclinat, sporadic, pictural.
Plouă color, în iarbă,
Lovit, foşnind, curbat.
Plouă repede, strivind,
Ca vocea ta, răstită
Când iubeşti.

Plouă.
Uitat, firesc, lacrimogen.
Plouă albastru, nud,
Credul, asfixiat, iubind,
Plouă sporadic, personal,
Ca privirea mea, stângace,
Când te caut...

poezie de Gabriela Chişcari (19 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hulit de toţi, tu sapă-ţi groapa în hulă. Din lacrimi fă-ţi coşciug, din sminteală, pernă.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet defect

Aveai un suflet prea defect,
În toamna-n care te-am văzut,
Sunt meşterul tău fără scule,
Din primăvara ce-a trecut.

Sunt peretele tăcut din dreapta ta,
Ce-ţi cunoaşte starea după respiraţie,
Îţi sunt tastatura deterioarată,
care-ţi refuză comenzile cu graţie.

Sunt copilul care se joacă cu tine,
Atunci când vrei să dai timpu-napoi,
Îţi sunt spadă pentru duşmani,
Dar pot să-mi fiu şi scut, în propriu-mi război.

Îţi sunt dulcele vis, când dorul te apasă,
Îţi pot bate coşmaru-n mii de cuie,
Dar tu ce eşti, când eu sunt doar femeie,
Iubirea mea cea dulce-amaruie?

Atunci când plouă afară, eu vreau să-mi fii umbrelă!
Când viaţa e alb- negru, să fii tu acoarelă!
Lasă-mă un pic să plâng, când nimic nu e perfect,
Pot să fiu orice mă vrei,
doar să nu îti fiu defect!

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (9 aprilie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când, dintr-o mansardă, privesc forfota oraşului, mi se pare că e la fel de onorabil să fii paracliser sau proxenet.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa tace, îţi auzi singurătatea.

Emil Cioran în Pe culmile diperării
Adăugat de Loredana Aurelia Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice graţie este un avânt, o bucurie a înălţării.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai în spate o tradiţie de gândire multiseculară, îndoielile îţi par aştri ai spiritului. O arhitectură de lipsă de soluţii construieşte atunci scepticismul, iar cinismul o sfărâmă de un suflet cu tremurătoare palori. Cunoaşterea necruţătoare, implacabilă cu orice înşelăciuni, nu e posibilă decât cu otravă pe retină.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice gând provine dintr-o senzaţie contrariată.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi timp să slujeşti

Fă-ţi timp să-L slujeşti pe Domnul
Acum cât uşa harului e deschisă;
Fă-ţi timp să iubeşti tot omul
Şi să mângâi o inimă rănită.

Fă-ţi timp să stai mai mult în rugă
Pe altar mereu să ardă focul;
Fă-ţi timp să citeşti din Scriptură
Ca să poţi lumina în tot locul.

Fă-ţi timp să fii plin de râvnă
Pe bolnavi şi orfani să-i vizitezi;
Fă-ţi timp să întinzi o mână
Pe cel căzut cu dragoste să-l îmbrăţişezi.

Fă-ţi timp să cercetezi Scriptura
Că-n ea găsi-vei pentru suflet pace;
Fă-ţi timp să te îmbraci cu armura
Putând lupta asupra săgeţilor vrăjmaşe.

Fă-ţi timp mai mult şi meditează
Asupra vieţii tale şi-a sfântului Cuvânt;
Fă-ţi timp şi faptele-ţi activează
Rodind mai mult pe acest pământ.

Fă-ţi timp să împleteşti credinţa cu fapta
Cu râvnă pe calea cea strâmtă să călătoreşti;
Fă-ţi timp să aduni comori şi primi-vei răsplata
În cer la Tatăl, sus, în slăvile cereşti!

poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi (17 martie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, când fericirea ţi se pare insuportabilă, îţi vine pofta să plângi.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancherul – definiţie epigramatică

Personajul cel meschin
Care-ţi dă umbrelă nouă
Când afară e senin
Şi ţi-o ia-napoi când plouă.

epigramă de Ştefan Ciocianu din Antologie literar-artistică Napoca Nova
Adăugat de Ştefan Ciocianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran: amarul în implozie naţională.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluviodenudarea şi torenţii

Sufletului nu i-am luat umbrelă.
N-are cizme, pelerină, fâş;
Nu foşneşte, mi-am zis, nu intră la apă.
Nu face reumatism, nu are oase
Care să-l doară, că e duh,
De.
Nu m-am gândit că, măcar când plouă,
N-ar mai vedea cerul, de umbrelă,
Şi n-ar mai fi tentat să iasă.
Că, vedeţi dumneavoastră,
Dacă plouă la ieşirea sufletului,
Cic-ar fi semn,
Din bătrâni,
Că mortul n-a trăit degeaba,
Nu în zadar şi-a primenit sufletul
Cu fapte bune, pentru viaţa de apoi...
Văzând ce e viaţa,
Urmaşii mortului,
Făgăduind să-i urmeze exemplul,
Se pregătesc şi ei
De pomană.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate calamităţile – revoluţii, războaie, persecuţii – provin dintr-o aproximaţie... inscrisă pe un stindard.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai cunoscut amărăciunile şi dulceaţa lor, îţi pare rău că n-ai decât o inimă de sfărâmat.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de putere şi dominaţie i s-a încuibat prea adânc în suflet: când va stăpâni totul, nu va mai fi stăpân pe propriul lui sfârşit.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă!

Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Şi-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.

Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Şi curg peste anotimpuri, şiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.

Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Straşnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii şi mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!

Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viaţă
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranţă
Că poate fi totul ca un nou legământ!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea asta n-a fost creată la bucurie. Se procreează totuşi în plăcere. Da, fără îndoială, dar plăcerea nu e bucurie, e şi simulacrul ei: funcţia ei este de a amăgi, de a ne face să uităm că, până în cel mai mic detaliu, creaţiunea poartă pecetea tristeţii iniţiale din care s-a ivit.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!