Fiecare om are dreptul la fericire. Iar preţul plătit pentru ea nu este niciodată prea mare. Cine nu vrea să-l plătească nu ştie dacă trăieşte.

citat din Oliver Lustig
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori preţul care trebuie plătit pentru un vis este mult prea mare.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mihai Lungu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu primeşte ceva în dar. Tot ce vrem să realizăm îşi are preţul său, pe care fiecare trebuie să-l plătească singur.

Josef Kirschner în Arta de a fi egoist: Cum să trăieşti fericit, chiar dacă altora nu le place (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

David Dobel: Să nu ai niciodată încredere în cineva care se scotoceşte prin buzunare ca să plătească nota. Dacă vrea să plătească nota, o plăteşte pur şi simplu.

replică din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu foarte bine că omul care fuge de suferinţă nu va ajunge niciodată la fericire, aceasta nefiind negativă, non-suferinţă, ci eminamente pozitivă şi are un preţ ce merită să fie plătit. Fatalmente iubirea şi marile angajări sufleteşti îşi asumă acest risc care, oricât de mare ar fi, e, poate, preţul fericirii.

citat din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă-nghesui în sufletul nimănui. A te înghesui înseamnă a te îngrămădi într-un loc strâmt, a sta incomod. Ceea ce nu-i bine nici pentru mine, nici pentru celălalt...
Când te aşezi într-un suflet, trebuie să ai locul tău. Să nu accepţi să stai pe margine, şi nici în picioare. Dacă ai plătit pentru bilet, vei spune că-i dreptul tău! Posibil să ai dreptatea ta. N-am să te contrazic. Îţi voi spune doar că locul tău cumpărat va fi valabil exact cât preţul pe care l-ai plătit! Ştii de ce? Pentru că cei care vând vor fi întotdeauna preocupaţi de-a lungul vieţii să taie bilete...

Vali Şerban în Iartă, crede în tine şi mergi mai departe (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce crimă e! Are omul dreptul să-şi smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justifică existenţa, care reprezintă bogaţia sufletului nostru? Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el? În numele cărei raţiuni? Ca să obţii preţuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunţi pentru alţii la tine, să renunţi la ce-i mai important în tine, la propria-ţi fericire?!

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta împlineşte mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viaţa ei.
Lucian: Da, aşa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înţeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău şi n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur şi simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aştepte câţiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar priveşte partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i aşa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine ştie cine ar fi fost în locul tău şi cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubeşti foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puţin nu-mi amintesc să-i fi spus şi nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpăţânat şi nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi aminteşti şi tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Aşa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbeşte,
Cine vrea să mulţumească, mulţumeşte.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viaţă grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine trăieşte numai pentru el, trăieşte o viaţă. Cine trăieşte pentru el şi pentru alţii, trăieşte două vieţi. Acela care trăieşte doar pentru alţii, e nemuritor.

aforism de Mihail Mataringa (22 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul geniu se plimbă de-a lungul unei linii şi, poate, plăcerea noastră cea mare este să-l vedem cum aproape cade, dar în realitate nu este pe jos niciodată.

citat din Oliver Goldsmith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa, neliniştea, este o consecinţă a prăbuşirii societăţii închise. Ea se face simţită încă şi în zilele noastre, mai ales în perioadele de schimbare socială. Este angoasa creată de efortul pe care viaţa într-o societate deschisă şi parţial abstractă îl pretinde în permanenţă de la noi. Trebuie să suportăm această solicitare ca preţ ce trebuie plătit pentru fiecare spor de cunoaştere, de raţionalitate, de cooperare şi ajutorare reciprocă. Este preţul pe care trebuie să-l plătim pentru faptul de a fi oameni.

Karl R. Popper în Societatea deschisă şi duşmanii ei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am glumit?

M-ai calculezi că preţul la o glumă este foarte mare?
Şi m-ai adaugi că jignind subtil e frumuseţe de consum?
Se returnează prea curând produsul de livrare,
Şi eşti lăsat ca să-ţi consumi produs.

Nu spun prea des... şi ea nu ştie ce gândesc pe şoapte:
Şi totuşi eu aştept apropiere şi culoare şi parfum.
Se pune firul de muşcată să traducă stare...
Eu una spun... şi nu prea spun în bun?

Acum e de vânzare şapte feluri de lumină tare...
Şi ştie fiecare să găsească drum prin fum.
Tu ai ales cu mintea... dar vedeai mirare.
Şi ce tu ai te duce spre o glumă fără bunăciuni?

poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu când te-ai desprins de viaţă ca să o poţi manifesta cum vrea gândul tău? Şi cât vei rezista să faci asta? Oameni buni, este extrem de obositor ca să nu spun de-a dreptul istovitor să manifeşti viaţa aşa cum vrea limitarea şi frica gândului! Mai degrabă devii obsedat de control şi viaţa o va durea la un moment dat în cot de ce/cum vrea gândul să se manifeste ea. Te căsătoreşti cu gândul şi planifică viaţa pentru următorii 20 de ani şi peste 3 luni divorţezi, pentru că viaţa nu ştie nimic de limitarea/programarea gândului!" Dacă realizezi simplitatea dumnezeiască la care te invit şi pe care deja o eşti vei cunoaşte adevărata libertate plină de o fericire copleşitoare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bizari suntem noi, muritorii! Fiecare dintre noi se află aici pentru un scurt sejur; nu ştie pentru ce scop, deşi uneori are impresia că simte de ce. Dar fără a ne gândi prea mult la asta, fiecare dintre noi ştie că există pentru alţi oameni – în primul rând pentru cei de ale căror zâmbete şi bunăstare este dependentă propria noastră fericire; apoi pentru cei mulţi, necunoscuţi nouă, de ale căror destine suntem legaţi prin simpatie. Îmi reamintesc de o sută de ori în fiecare zi că viaţa mea este bazată pe munca altor oameni, în viaţă sau morţi, iar eu la rândul meu trebuie să încerc să dăruiesc în aceeaşi măsură în care am primit şi încă mai primesc.

Albert Einstein în Cum văd eu lumea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După votare…

Doi dulăi roşii la blană
Rebegiţi şi rupţi de foame,
Amuşinând după hrană,
Era lor, vor să proclame.

Vor deja măcelărie,
Coteţe cu termopane,
Amândoi cer cu tărie,
Cele mai bune ciolane.

Fiecare vrea în faţă,
Nu contează cu ce cost,
Lătrându-se ca la piaţă,
Pentru fiecare post.

Haitele sunt numeroase,
Şi pretenţiile sunt mari,
Trebuiesc tone de oase,
Că-s prea mulţi veleitari.

La această luptă surdă
Asistă şi baciul mare,
Se amuză cum ei zburdă,
Lăsându-i în aşteptare.

Să se latre, el îi lasă,
Convins că o fac degeaba,
Liniştit, puţin îi pasă
Deja ştie cum stă treaba.

Baciul care ştie totul,
De-acolo din dealul lui,
De mult a împărţit tortul,
Cu dreptul stăpânului.

poezie de Paul Constantin (9 decembrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştia nici ea de ce femeile trebuie să-şi plătească foarte scump fiecare strop de fericire. Destinul era mascul şi înţelegea să le facă să simtă cine era stăpânul. Asta nu avea însă de unde şti nimeni.

citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţa

Împotriva cui luptăm
Noi amândoi
Pentru a ne câştiga dreptul la fericire?
Suntem amândoi făcuţi din
Foc, Apă, Pământ şi Aer.
O fi oare fericirea chintesenţa noastră?
De ce nu ne simtim împliniţi?
Şi, mai presus de toate,
Ce preţ are fericirea?
Poate c-o plătim cu lacrimi, tristete, - supliciu.
Poate ca doar prin durere
Fericirea ne va fi argumentată.
Poate doar dacă am suferi înainte
Am putea fi cu adevărat fericiţi.
Poate ca tristetea face parte din fericire.
Şi poate ca atunci fericirea va fi incontrolabilă,
Nebună, egoistă, iresponsabilă.
Cum putem stii
Când nici macar... nu ştim cine suntem?
Doi simpli oameni care luptă
Dar nu ştiu împotriva cui şi care este câştigul.
N-ai vrea mai bine să lăsăm la o parte
Strategia şi planurile de razboi,
Să le uităm, să le negăm existenţa?
Poate aşa ne-am scuti de suferinţă...
(oare şi de fericire totodată...?)
Vom avea destul timp si pentru lucruri inutile.
Ce rost are?
Spune-mi, străinule!
Tu crezi că o lacrimă vărsată
Moare deîndată?
Căci eu ştiu că abia atunci îşi câstigă
Dreptul la viaţă, abia atunci începe să trăiască
Mai bine ne acceptăm aşa...
Diformi, imcompleţi.
Dacă fericirea ne-ar desăvârşi
Am mai avea oare motive pentru a trăi?
Nu crezi ca este si tristeţea benefică?
Ne face să tânjim dupa fericire,
Să dorim s-o cuprindem în palmă.
Împotriva cui luptăm
Noi amândoi
Pentru a ne câştiga dreptul la fericire?
Suntem amândoi făcuţi din
Foc, Apă, Pământ şi Aer.
O fi oare fericirea chintesenţa noastră?

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oliver Barrett IV: Nu mă părăsi, Jenny, te rog!
Jennifer Cavalieri: Dar cum rămâne cu bursa mea? Cu Parisul pe care nu l-am văzut niciodată?
Oliver Barrett IV: Dar cum rămâne cu căsătoria noastră?
Jennifer Cavalieri: Cine a zis ceva de căsătorie?
Oliver Barrett IV: Zic eu, acum!

replici din filmul artistic Love Story, scenariu de Erich Segal (1970)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

I; D: Cine se retrage? Cine rămâne în tăcere? A. M: Cel care întreabă, fireşte. Credeai că e vorba despre un altul şi nu despre tine? "eu"-l care este "isteţ" şi întreabă e musai să se retragă! Oare o să te prinzi, au, ba? I; D: Implici că ar exista un "eu" care poate să se retragă sau să rămână în tăcere? A. M: Nu ştiu, Dane, NU ŞTIU CEEA CE POT DOAR SĂ FIU. Dar aş vrea să ştiu doar cine s-a implicat întrebând pe YouTube prima oară? Cine vrea să ştie Acum despre implicare la munte sau la mare? Îl cunoşti pe curios? Pentru că daca n-o fi "eu"-l atunci o fi Prometeul, cine ştie? Dar cu siguranţă curiosul TREBUIE SĂ SE RETRAGĂ. Oare te prinzi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!