Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sorin George Vidoe

Zăpada, rămâne în amintire, vis

"Scoală-te, copile
e prima ta zăpadă."
Cu gingășie m-a cuprins în brațe
m-a sărutat, așteptându-mă la geam.
Alb, alb, alb...
Din cer cădeau steluțe albe,
pluteau și parcă se jucau,
cu mâinile întinse
vroiam să le cuprind.
Pe ulițe, cete de copii
se bat cu bulgări de zăpadă.
"Când vei mai crește
te vei juca și tu ca ei."

Și firul visului se rupe
de ritmul sacadat
a unui ceas uitat de timp.
Cu pași înceți și grei
m-apropii de fereastra prăfuită,
un soare blând și iubitor
poftește în odaie.
Cireșii din grădină
s-au îmbrăcat în văluri de mireasă,
logodna lor cu primăvara.

Sfios îmi șterg o lacrimă fierbinte,
se destramă în mine un cântec,
în zăpada copilului uitat,
zăpadă ce rămâne în amintire, vis.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Sorin George Vidoe

Miraj de zăpadă

Rămân călător pe zăpadă
ascuns de soare în timp,
stâncă a răbdării,
spălată de mare și ploi,
o noapte fără de zare
prin adâncuri de nea,
închis într-un cerc neumblat
de păsări în alb.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

Iubire în alb

Mă trezesc în noapte
în neliniște albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.

Ninge și ninge lacrimi de gheață
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat și bat.

Ninge și ninge peste viață
plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.

Miroase a zăpadă, gerul troznește-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
și adorm târziu în noapte cu tine în gând.

Iubito, fă-mi loc în așternutul alb,
simt plăcerea trupului tău,
uit de mine și trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

Veneau zăpezile rănite

Sub norii plumburii de taine
mergeam atât de alb,
călcând pământuri,
ape,
păduri și munți și zări,
frunze,
flori și iarbă,
le-am rănit în drumul meu...
Mă făceam uitat în mine
presărând șoptit zăpadă
ajung acolo
unde nimeni nu rămâne.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

Dansând între nămeți de zăpadă

Din somn m-am deșteptat în umbra blândă
a dimineții ce se naște peste sat,
la geam, în murmur sacadat ascult
cum picură din țurțuri boabe de cristal.

E semn că soarele gonește norii
ce m-au ținut în hibernare albă,
păream un nou născut, cu suflet nou,
în dimineața ce se scaldă în extaz.

E prima zi a primăverii
înfășurată în văl albastru, nesfârșit,
în ciripit de rândunele pe sub streșini
ce mă invită, parcă,
ies la dans, printre nămeți de zăpadă
ce-au început plângă
cu lacrimi ascunse sub pământ.

E prima zi de zăpadă topită
ce se contopește în râu cântător,
cu soare rotund ce stă atârnat
peste tăcuții copaci, așteptând
fie-nfășurați în noul veșmânt.

Dansez,
și odată cu mine dansează
nesfârșitul pământ, istovit
în murmur nedefinit de izvoare,
dansează cu mine,
troiene de zăpadă ce plâng.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

Îmi caut casa-n miez de iarnă

Îmi caut casa-n miez de iarnă
Când albe stele stau cearnă

Când doarme satul printre cetini
Uitat de mine și de prieteni,

Când luna picură în sânge
Și cumpănă fântânii plânge,

Când vântu-n chiot de zăpadă
Îmi iese-n cale să mă vadă,

Când dorul nesfârșit cheamă
Prin somnul zbuciumat de mamă,

Când pașii ce mă poartă suie
Spre ușa răstignită-n cuie...

Îmi șterg o lacrimă uitată
Și stau la sfat cu tine, tată!

poezie de din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doar iarna

culorile se șterg. viața dispare suspendată în neant
și-n jur e doar zăpadă. curată. fără urme, fără durere
așa că viitorul ți-l alegi și pleci -l găsești

amintirile se șterg, uitările se pierd în zăpadă
și doar tăcerea te învăluie cu glasul ei cald
așă cum numai moartea mai știe ți se strecoare în suflet

viața naște din iarnă și sfârșește în iarnă
alb și fără cicatrici apari lăsându-ți aripile la intrare
și la fel de alb, te strecori, pierzându-te pe cărări neștiute

apară-mă de mine însumi, invelindu-mă cu uitarea ta iarnă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alb giuvaier

Tot urcând treptele vieții
Am șlefuit alb giuvaier,
Din lacrima dimineții,
-însoțească la cer.

Va fi dulce amintire
Că am trăit pe pământ.
Că mi-ai dat a ta iubire
Cum ai scris în legământ.

Când vei urca și tu la cer,
La șiragul de mărgele,
Alb giuvaier îți ofer
Să strălucești printre stele.

Lumea de jos, te privească.
Tu verși o lacrimă,
Tuturor amintească
Iubirea cu patimă.

poezie de (22 martie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

Setea de alb

Chemați ogoarele noastre
în palmele crăpate de timp,
sărutul pleoapelor
preaslăvesc
albastrele ape
coborâte din alb.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerității și al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant și subtil, completând nuanțele reci cu cioburi de lacrimi și vis.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sete de alb, de zăpadă albastră și de stele căzătoare. Dor de miros de brad și de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoței în liniștea pământie a nopților de decembrie. Pași de Moș Crăciun pierduți în zăpadă până-n dreptul ușii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuși ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de pași împiedicați în scârțâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă și sirop de brad și cu urme de îngerași în zăpadă... Mi-e dor în gând.

(decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vivian Ryan Danielescu

Fulgul năzdrăvan

Printre nori de zăpadă
Îmi apari tu chip frumos
Am ieșit acum în stradă
Să prind fulgul cel pufos

El pe față se lipește
Fulgul este năzdrăvan
Mă sărută se topește
Nu m-a văzut de un an

Altul alb micuț si iute
Cât bobul de zahăr alb
Zboară-n aer se învârtește
Face în văzduh un colb

Vântul rece el pornește
Fulgii fug aleargă-n stradă
Fugii pe zăpadă o iubesc
Soarele-i pitit în noi -i vadă

Prind în palma mea un fulg
Și mai mulți vor ca să vină
Repede în curte fug
Îi adun lângă casa în grădină

Roșu mi-e obrazul ca de jar
Fulgii ce se topesc pe gene
Sînt îndrăgostită iar
Chiar de fulgul năzdravăn

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Omul de zăpadă!

Cad fulgii din cer, eu cu drag i-am primit,
Din ei am făcut un om de zăpadă.
Cu nas, pălărie și fular l-am gătit
Și în piept eu i-am pus, o inimă caldă.

A tresărit și în ochi m-a privit
Nedumerit, neștiind ce să creadă...
Apoi cu caldură și blând mi-a zâmbit
Și-a rămas lângă mine... o iarnă întreagă!

poezie de (2016)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Alb

Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...

poezie de (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 26 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Margini de spațiu

de timp pentru iubirea mea
sleit intru în oglinda din camera
ascunsă pentru novici
într-un castel uitat de vrăjitori
îmi șterg palmele transpirate
de descântecele făcute
de babele desculțe ce au
călcâiele crăpate și părul
alb și rar
alb și zbârlit
alb murdar
încă am roiuri de albine în ochi
și încă sunt fericit
pentru că iubirea este o vrajă

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iarna

Iar e iarnă, frig și ger,
Veșmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aștearnă
Lunga și geroasa iarnă.

Săniuțele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleții de zăpadă
Se înghesuie -i vadă.

Moș Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar și anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De ești împăcat cu tine
În suflet ți-e cald și bine.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ion Untaru

Prima ninsoare

A căzut și cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea -ți treci!

Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Și dinții noștri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.

Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Își duce lumea un păcat imens
Și la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Așteptând s-o-ntine primul nostru pas.

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zăpada din bulgăre

Rup cu dinții o bucată de zăpadă
mușcătură dintr-un bulgăre
și caut să o păstrez
cât mai mult timp
pe cerul gurii pentru
a-i simți căldura
dizolvarea ei efervescentă
îmi înțeapă limba

mi-a mai rămas din bulgăre
- nu l-am putut termina pe tot
foamea s-a topit de la căldura lui -
e presărat cu sare și piper alb
și stă în fața mea răsturnat pe o parte
mușcătura mea l-a descentrat
îl șterg cu colțul mânecii
îi dau lucioasă oglindire
și îmi privesc irisul ochilor în el
sclipiri argintii

îmi văd genele întoarse - curbate -
arcuri fără săgeți - arcuri de gheață
cum se scutură de frig
pe bulgărele de omăt

îl întorc în palmă
și îl arunc spre orizont
și ploaie de zăpadă se împrăștie din el
fulgi de nea rătăciți
stele căzătoare

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Mă odhihnesc cu stele-n zăpadă

Mă odhihnesc cu stele-n zăpadă
Cu drumuri obosite la răscruce,
Crepusculul adoarme în ogradă
Și tata plânge răstignit pe cruce.

Și am plec cu noaptea-n neumblare
Să smulg o rază din adânc de mare.

poezie de din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poem în alb și negru

#alb

ceața a făcut ravagii pe teritoriile noastre sunt rochii de mireasă pe care le-am purtat în fiecare zi am închis ochii și în loc de întuneric am văzut vulpi polare lingându-mi mâinile zăpada a curs ca o apă dar nu era zăpadă nu erau lacrimi nu era cerul vărsând ploaia eram eu ascultând de dorințele mele imaculate eram eu cea mai bună fată care a uitat violențele din copilărie
am înnodat toate aceste amintiri am făcut un fular alb și am zâmbit în fața aparatului de filmat cât de mult am putut

apoi a curs filmul alb, cadru cu cadru până la sfârșit

#negru

rochiile de mireasă sunt acum negre le-am purtat în fiecare zi în care a murit cineva le-am purtat toată viața întreb de ce frunzele sunt negre ca și cum ar fi suportat o operație am înotat într-o apă mâloasă neagră nu am reușit ies la suprafață
noaptea îndrăgostesc de liniște dar e o liniște neagră și sunt tot eu ascultând-o sparg o veioză ca întunericul rămână deplin sunt tot eu cu toate rochiile de mireasă negre înfășurată ca o mumie soarele s-a dezlănțuit peste camera mea soarele negru la care ne închinăm când nu se mai vede lumina

apoi a curs un film negru, cadru cu cadru, până la sfârșit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adânc de Groapa Marianelor

Pe unde trece pasu-ți de zăpadă
cresc roșii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toți, nicio privire nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.

Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ți-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...

Și pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook