Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sorin George Vidoe

Zăpezi eterne plâng

Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.

Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.

Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

* * *

Copacii iarna se trezesc buimaci
sub cerul nopții găurit de stele.
în fiecare parcă a dormit un vraci
ce scârțâie din ramuri mărunțele.

sub gerul ăsta, ce poți ca să faci
spre a-mbuna pornirile rebele?
te-nchizi între cuvinte și le taci
și-asculți cum vântul cântă la cinele.

copacii iarna parcă nu-s copaci,
când se salută cu zăpezuri grele.
neobservându-și vrabia dintre craci,
privesc înspre iatac, printre perdele.

în rădăcini copacii se au dragi,
deși aci sub cer cată proptele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de primăvară

Vreau s-aud cum crește iarba,
cum copacii dau în floare,
Cum începe iarăși treaba
când pe cer soare răsare.
Să văd cum dezgheață lacul,
cum iarna moare de ciudă.
Cum în luncă, pitpalacul
cântă, lumea să-l audă.
Să văd albul cum se pierde,
cum susură izvoarele.
Câmpia se-îmbracă-n verde,
din sud se-întorc cocoarele.
Astfel, totul prinde viață.
Pământul se încălzește.
Și-într-o bună dimineață
Natura se primenește.

poezie de (2 martie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Speranțe

Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare

și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.

Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
George Coșbuc

Povestea cântării

—"Ai poate prin lume vro țintă
De-alergi, călătorule vânt?"
—"Prin largile lumi ale zării,
Prin taina cea sfânt-a cântării
Și, singur, pe vremea-nnoptării

M-opresc pe-o colină și cânt.
Și-n urmă-mi pădurile cântă
Cu freamăt de doină, cu șoapte,
Iar uneori până-n pământ
Cu șuier de crivăț -prin noapte."

—"Dar care ți-e veșnica țintă
De-alergi, călătorule nor?"
—"Ascult și eu vântul prin vale
Cum șuieră doine de jale,
Iar dacă-mi întâmpin în cale
Tovarăși, începem în cor
Cântarea ce vântul ne-o cântă:
Cu murmur prin noaptea cu lună,
Cu vuiet de aripi în zbor
Și trăsnete-n zi de furtună."

—"Ai poate pe dealuri vro țintă
De-alergi tu, drumețe pârîu?"
—"Țin ochii la norul din zare
Să-nvăț aiurata-i cântare;
De-i pașnic, pe-ascunsa-mi cărare
Eu cânt printre lanuri de grâu:
Când noru-n văzduh se frământă
Îmi urlu de-a lungul câmpiei
În goana mea fără de frâu
Sălbatecul cânt al mâniei."

—"Tu singur ești fără de țintă,
Poete, și-n gânduri mereu?"
—"Ascult cum își freamătă cântul
Pădurea, pârîul și vântul;
E cerul al meu și pământul,
Și cânt, ca și ele, și eu.
În urmă-mi popoarele cântă
Cântări de la mine-nvățate:
Și tot ce e-n sufletul meu
E-n sufletul lumii mirate".

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Visele din viața iubitoare

Însă, în adâncuri stranii
Mai simți lacrima cum pică
Și cum trec în grabă anii
Sub a timpului aripă.

Săgetând se-ndreaptă seva
Trupului, spre nemurire
Și-n vulcani, mocnește lava
Transformându-se-n iubire

Vântu-a nopții sărutare
Risipește-n valuri gândul
Și de vis și de-ntristare
E cuprins întreg pământul...

Încă, genele cuprinde
Într-o horă, ca-ntr-o plasă
Retrăiesc atâtea vise
Într-o viață mai frumoasă.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tomnând

Vară se stinge încet, torid răcește
Și albastrul cer se sprijină pe nori,
Ce apasă, cocârjind frunze. Culori
Se estompează, verde îngălbenește.

E parcă o oboseală, a timpului, naturii
Se îndepărtând de soarele în cuptoare,
C-o lume, de fochiști, ce-a întreținut ardoare
Pe câmpuri, prin livezi, prin vii... de de-ale gurii.

În pomi, pe ramuri, verdele se scurge,
Albind întâi spre tonul sidefat
Și câmp din verde, în auriu e, gold lăsat,
Iar nopțile sunt iar fior spre îngheț... în ce se curge.

Păsări sătule sunt de noi, au gând să plece,
Mai multe acum, că puf e pană, pui
Și câinele păros, ce doar și-a lăsat păr, e șui...
Se îmbracă iar... Cum știe de-o fi rece?

Nu știu de-s trist, de ce, cu fiecare toamnă,
și ea ar plânge des, în picuri, în șuvoi,
Cum eu mă plângn-ar mai fi apoi...
Sau, că mai pierd odată, doamnă, o toamnă!?!

poezie de (31 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...

Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!

văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt mă cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciocârlia-și cântă dorul

E-mplinită primăvară, ușurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.

Se împodobesc copacii, grăbiți caută să fure
Verdele mult așteptat, să-l aștearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-și cântă dorul căutând iubirea-n zare.

Mieii sprinteni pe imaș zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbește legănat ușor de vânt,
Spicu-n vârf se pregătește să dea pâinii legământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

În amintire

În mine a murit cineva
îngropat sub rădăcina
unui pom uitat

pământul jilav
îl frământ în palme
și mă-ntreb
dacă a fost un frate
o soră
sau dușman...

privesc frunzișul
ce freamătă răspuns
prin seva ce urcă
prin trup
în timp
către mine
ca o sărutare...

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ciocârlia-și cântă dorul

E-mplinită primăvară, ușurată de poveri,
Pe aripa-i diafană toarce vântul adieri,
Mângâieri de raze calde alină verdele crud,
Dinspre ramuri înverzite trilurile dulci se-aud.

Se împodobesc copacii, grăbiți caută să fure
Verdele mult așteptat, să-l aștearnă prin pădure,
Se preling în dulce ropot susure-n line izvoare,
Ciocârlia-și cântă dorul căutând iubirea-n zare.

Mieii sprinteni pe imaș zburdă-n zbenguite jocuri,
Pe la stânele din vale încep să se-aprindă focuri,
Paiu-n lan de grâu zâmbește legănat ușor de vânt,
Spicu-n vânt se pregătește să dea pâinii legământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un vânt călduț de primăvară

Un vânt călduț de primăvară
cheamă să ies afară,
S-aud muguri cum plesnesc,
Cum pe crengi frunzele cresc.
Cum aspiră spre lumină
Frunze verzi, flori de hermină.
A-nverzit din nou câmpia,
Mieii zburdă pe tăpșan,
Cântă iarăși ciocârlia
Alături de-un ciocârlan.
Fluturi frumos colorați
Zboară-acum din floare-n floare.
Bucuroși că-s parfumați,
Mai cu poftă vor să zboare.
O buburuză pictată
Pe mâna mea s-a așezat.
I-am cântat ceva și-ndată,
În văzduh s-a avântat.
Ca o ploaie, albinuțe
Se așează pe floricele,
Și cum sunt de hărnicuțe
Adună mierea din ele.
Colo-n vale, în zăvoi
Cucul cântă ani de viață.
Sus pe crengi, un pițigoi
Cântă de azi dimineață.
Pe copacii înfrunziți,
Pupăza noastră roșcată
Te-ndeamnă ca s-o asculți,
Cum făcea Nică odată.
Toate păsările cântă
De răsună-ntreaga glie.
Copiii cu drag ascultă
Și saltă de bucurie.
Din cerul lipsit de nori
Soarele-și trimite raze
În grădinile cu flori,
Ale vieții mândre oaze.
Un vânt călduț de primăvară
Obrajii-mi mângâie ușor.
Rândunelele iar zboară
Să-și hrănească puii lor.

poezie de (martie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

Ultimul vis

Moșul încărcat de milenii
în sania trasă de reni,
în atelele albe
în horă de îngeri
coboară spre sat.

În cenușa din vatră
o palidă limbă de foc
sărută pereții în alb.
De prea multă așteptare
pe patul din scândură
copilul adoarme visând
în fum de tămâie
și lumină...

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sorin George Vidoe

Aștept să se nască

M-am născut pe drumul nesfârșitelor ape,
căutând izvorul sufletului meu,
cu furtuna m-am înfrățit la greu
croindu-mi drum
spre țelul hărăzit.
Pașii mă poartă pe poteci neumblate,
prin păduri seculare la poalele nopții
urmărit de propria-mi umbră
sub razele albe de lună.
Șoapte sălbatice răsună-n auz
oprindu-mi răsuflarea
și ascult...
sus, constelații s-aprind
în șiruri infinite și reci
și jos, vântul înghețat îmi șoptește
s-ascult tânguitul jalnic din beznă.
Mânați de vânturi pribege
nori negri se adună
grăbesc pașii spre casă,
spre satul din vale
străjuit de poeme.
În vatra stinsă și rece
aprind o rază de speranță;
aștept să se nască
cel ce s-a mai născut odată.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Corăbii

Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.

De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.

Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.

Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea

Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.

poezie de din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumina lumânării

Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.

poezie de (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Acuma când toate...

Acuma când toate spre viață s-avântă
De ce a ta frunte umbrită-i de nor?
N-auzi ciocârlia voioasă cum cântă
Rotindu-și spre soare grăbitul ei zbor?

Te uită cum cerul privirea încântă,
Și-ascultă ce-ngână sfătosul izvor
Acuma spre viață când toate s-avântă.
De ce-ți este fruntea umbrită de nor
când râde câmpia de iarna înfrântă
Și codrul tresare în șoapte de dor?
De ce nu te bucuri de-un vis trecător,
Și zilele-apuse de ce te frământă
Acuma când toate spre viață s-avântă?

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimineața

Am privit adeseori
Cum răsare soarele,
Cum cade roua în zori
Umezind ogoarele.

În fiece dimineață
Soarele străpunge norii.
Pădurea respiră viață,
În zare zboară cocorii.

În lan cântă pitpalacul,
Ciocârlia urcă-n soare,
O oglindă este lacul,
Pentru multe zburătoare.

poezie de (martie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Un creștin adevărat e ca ciocârlia: cântă înălțându-se spre cer. Cântă în plin "zbor" spre cer, spre lumină.

citat clasic din
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Câte ramuri are un copac? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!