Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

William Butler Yeats

Un aviator irlandez își simte moartea

Știu, îmi voi întâlni soarta curând – abrupt,
Undeva-între norii albastrului ceresc;
Nu îi urăsc pe cei cu care lupt,
Pe cei pe care-i apăr nu-i iubesc;
Din Kiltran Cross eu am venit mai ieri,
Irlandezii mei sunt toți săraci, se știe,
O înfrângere nu le-ar aduce pierderi,
Nici victoria mai multă bucurie.
Nu lege, nici plată mă fac să lupt,
Nici public – nici aplauze și flori,
Sunt condus doar de-al sângelui tumult
Când singur zbor departe, printre nori;
Am cântărit tot, am judecat tot,
Anii ce vin n-au însemnătate,
Anii trecuți nu merită un zlot –
Cât această viață,-această moarte.

poezie clasică de din Lebedele sălbatice la Coole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Irish Folk and Fairy Tales Hardcover" de William Butler Yeats este disponibilă pentru comandă online la 53.99 lei.

Citate similare

N-am drept să stau

N-am drept stau, nici să privesc în urmă,
cât am un steag și un dușman înrăit —
nu-n perii albi și-n viața ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.
Vrăjmașii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
și rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu fața la dușman.
Tot mai grăbiți trec anii înainte
și-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de frați îmbrățișăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.

N-am drept stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ și nici în cer ai mei,
de n-aș lupta treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.

N-am drept stau, o torță-mi fac ființa,
arzând, s-arăt pericolul străin,
pot trezi eroic conștiința
în toți ai mei câți sunt și câți mai vin.

Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace
și-ai mei uniți că merg desăvârșit,
abia atunci voi ști și eu că-n pace
am drept merg spre-odihnă, liniștit.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Porționări în pierdere

... partea mea, de pasăre ușoară,
își tot pierde din pene,
privirea ageră-i tot mai alene
și totuși, timpul zboară...

... și câinele din mine, bun,
nici nu mai latră, nu păzește
ce-am, nu mai gonește
nici stihii, pe-orice ne-bun...

... nici vorbă de vreun leu, rege,
căci scaunele-jilț sunt ocupate
de mulți alergători... palate,
îs multe, nu mai am vreo lege...

... noroc că i-am citit pe Platon, pe Seneca
și gândul mi-a rămas îngreunat,
atât de greu că nu-mi poate fi, el, luat...
redescopăr singur, zilnic... Eureka!

PS
... și ce să fac acum, plâng
nu știu ce fac alții, ai mei,
ce sunt... nu, au fost, ei, zmei
și n-au citit... cum oare se re-strâng...

... din pierderi, un întreg se mai ajung?

poezie de (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar doi...doar noi

Când sunt singur și mă gândesc:
Ce să fac s-o cuceresc?
Cum să fac să-i dovedesc?
Cum să-i spun că o iubesc?

Căci ea nu știe ce-mi doresc,
Ea nu știe cum o privesc,
Și tot încerc s-o cuceresc,
Dar ea nu știe c-o iubesc.

Ea are un chip, un chip ceresc,
Când o văd -ndrăgostesc
Și doar cu ea vreau trăiesc,
Doar cu ea pot zâmbesc.
Și când cred că reușesc,
Ea pleacă... unde greșesc!?

Of, încep obosesc,
Poate doar mă amăgesc,
Ce să fac? Să opresc?
Pot trăi doar s-o privesc?

Nu! Nu mă pot opri!
Am să lupt pentru-amândoi.
Am să lupt până vom fi,
Doar doi... doar noi.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Unde-s viață anii mei

Unde-s viață... anii mei?
Doar tu știi ce am făcut,
Tu m-ai pus în păr scântei
Și speranțe-n așternut.

Unde-s clipele nebune
Și iubirile... de ieri?
Numai tu îmi poți a spune,
Dintr-o mare de tăceri.

Unde-s viață... anii mei?
Rătăciți prin astă lume
Și-mbrăcați în flori de tei,
Pentr-o dragoste anume.

Te tot duci ca o nălucă
Înspre visele... deșarte,
Ai pus soarele în furcă
Și-amintirile-ntr-o carte.

Unde-s viață... anii mei?
Cât aș da să-i am cu mine,
Să fiu numai eu... cu ei,
În amurgul ce tot vine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Macedonski

Rondelul contemporanilor

Acești contemporani ai mei
Fac nencetat același sport
De treizeci de-ani îmi tot zic mort
Tot mai pizmași și mai mișei.

Strigoi, adesea-mi zic tot ei --
Bătrân, în ultimul resort
Acești contemporani ai mei
Fac nencetat același sport.

Deși par lei și paralei,
N-au cu talentul vreun raport,
Și n-au nici sfinți, nici dumnezei,
Trântiți în viață de-un avort...

Dar sunt contemporanii mei.

rondel celebru de din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.
Mihai Marica

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Nici măcar prost

nu știu să iubesc
nici să urăsc
sau port obidă
sunt precum bățul de chibrit
gata scapere
doar că jilave timpuri am mai prins

nu știu unde-i focul
o fi la cap
o fi trupul subțiriu
o fi altundeva

nu știu mor
tot așa cum n-am știut singur a naște
și ca să nu râdeți de mine cât sunt de prost
ceva tot știu

știu că toată zbaterea asta e pentru tine
tu înveți clipă de clipă
bunul din rău
ca o lumină
ca o iubire
ca focul
nu știu mor
așa cum n-am știut singur a naște

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nec plus ultra

Țin în mână hățurile propriei ființe,
Nu mă port cu mănuși cu mine însumi,
Ca o torță mi-e Cuvântul, noli me tangere.
Nu-s Adonis, nici Esop, sunt cumsecade,
Nu aduc elogii gratuite, nici nu trag pe sfoară
Nici pe mine.
Împreună merg cu mine însumi,
Uneori mă lupt cu mine,
Niciodată nu câștig, dar nici nu pierd,
Moștenire las doar scrisuri, scrisuri,
Vântul le-o purta spre alte țărmuri,
știu că atârnăm cu toți de-o ață,
dracu' știe cât o să mai țină.
Trece greu doar timpul neiubirii,
Sorb cuvintele ce le aud în vise,
Mă primiți cum sunt sau nu e bine
Să întreb? Mai știi, doar El mă știe.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt așa imperfect pe cât ideal visez

vorbesc cu bucuria condamnatului la moarte
care a înțeles că degeaba se sufocă
nu are altă cale decât coopereze
și să-i mulțumească gâdelui
cu o plată generoasă
oricum nu mai cred în nimic
sunt uneori așa de gol
precum o carcasă
din ce în ce mai dator pământului

nu mă mai amăgesc aiurea
nici pe mine nu sunt în stare
să mă iubesc necondiționat
sunt în situația de a înțelege
neantul de dincolo de neant
ca pe o nefericire legată de existență
sau ca pe fericirea celui
care nu mai are nimic de pierdut

nici măcar dorința de a lupta
cu veșnicia morilor de vânt
nu mă face mai trist
râd cu gura până dincolo de moarte
nu mă mai întreb dacă
și nici cum ar fi
o altă viață
doar mă bucur că nu o să mai știu nimic
și poate
cel puțin la început
voi fi iarăși copil

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece și pustie!
Nu mai credeam în viață, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai știam ce-i zâmbetul, eram o dimineața stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar șansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viața tot mai goală în fața mea!
Să mor sau trăiesc, să iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu știu cât aș putea te iubesc, sau te omor de prea mult dor, te omor, doar atât mai pot și să fug, tac, în urmă să nu mai privesc!
Și-n nopțile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat -mi fii ce aș fi vrut în acea zi!
Acum zbat în golul dintre Noi, plouă lacrimi reci, te aud când tot mă chemi, dar Eu pierd, pierd!
Și dori, o durere atât de surdă, aș țipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar și pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi șterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu mai sunt același

Am străpuns odată întunericul
nu mai sunt același
și am fost suspendat între bucurie și durere
unde totul tace și nu se mișcă,
capătă forță de persuasiune și urcă pe înălțimi
în care cuvintele au alte sensuri.

Am socotit că sunt destinat oamenilor care ascultă
și nu ajunge, nu-i destul,
cred că voința mea are mai multă deschidere
cu tot ce înseamnă simțire
și toți cei ce fug de mine și nu mă înțeleg
n-au frică de moarte și nici în viață nu cred.

Rupti de ritmul în care bate inima
au sufletul scurs în scorburile anotimpurilor târzii
care nu mai înmuguresc primăvara.

Neobservați de cei cu preocupări ascunse
lovesc tot timpul cu bariere
așezate pe drumuri desfundate.

Cineva mi-a deschis orizontul și i-a făcut porți
prin care să trec până nu se închid,
dar hotărât am sărit peste ele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Buddha

Victoria asupra ta însuți este mult mai prețioasă decât victoria asupra celorlalți. Nici chiar un zeu, nici spiritele subtile, nici Mara (Tentatorul) nici Brahman nu pot schimba în înfrângere victoria omului care s-a cucerit pe sine însuși, și care întotdeauna se autocontrolează.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
Mihai Leonte

Veșnicul respect...

Le păstrez veșnic respect,
Celor ce mi-au dat povață,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viață.

Așternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.

Anii cei trăiți din plin,
Transformați în amintiri,
Descătușatele trăiri.

Din toți anii tinereții,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieții,
Nu mai clipele frumoase.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cade

cade zăpadă multă să ne-ajungă...

nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune

cazi e simplu te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot calc pe ape

iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea

doar oamenii de nea au mai rămas
ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii

mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea -mi intre-n casă și în suflet
în loc stea afară și să cearnă
iar inima -mi bată fără sunet

nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nici

Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,

Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,

Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,

Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.

poezie de (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Luminița Ignea

Constanță

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

O lege veche spune ...

O lege veche spune să nu scrii
De rău, nici despre morți, nici despre vii.
N-ai nici un drept cu piatra tu dai,
Să-i spinteci, trași în patru zări de cai
Și nici pe roata vieții să îi tragi,
În văzul lumii, fără de nădragi,
Făcându-i de ocară și rușine.
Cu ce au fost ei mai prejos ca tine?!
Nu ești Hristos și chiar dacă-ai fi fost,
Să pedepsești păcatul n-are rost.
Nu mai fi unul dintre cei zeloși!
Ești tot din tagma lor de păcătoși...
Fă bine și tot zelul tău îndreaptă,
Mai trece-n catastiful vieții-o faptă,
Pe la azile sau orfelinate,
Să dăruiești din roadele-adunate!
Un zâmbet, pentru cei năpăstuiți,
O mângâiere, pentru cei loviți
În soarta lor, ce maiîi omoară,-
Pe pământ, dăruind, îți strângi comoară.
Nu pune preț pe strânsura deșartă
Pe păcătosul tău semen îl iartă,
Că toată lumea bună e de plată,
Când o ajunge sfânta judecată.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Și...

În timp ce munții hoinăresc cu un rucsac în spate,
Îmi vin idei și mă gândesc: de-ar fi să le cuprind pe toate...
Să-mpart cu cei ce îi iubesc tot ce îmi vede ochiul
Pe unde trec și ce-ntâlnesc, așa... -mi treacă focul.

Să încep atunci aștern pe bucăți de hârtie,
Tot ce-am văzut din frumuseți și sufletul îmi știe.
Și-n timp ce munții hoinăresc, păduri și lacuri și poteci,
Din când în când să mă opresc, în urmă privesc.

De m-oi opri din când în când, n-aș vrea calc pe frunze
Și nici pe ramuri nici pe mușchi, fiindcă îmi sunt muze,
Iar de mă așez privesc în timp ce-adie vântul
Tot trupul mi-l va încălzi, cu forța lui, pământul.

Atunci, mulțumesc voi încerca, cu gesturi mici și blânde,
Închizând ochii voi zâmbi că soarele-mi surâde...
Acum mă voi opri din scris, la drum din nou pornesc
Cu un rucsac, foaie, un pix și frunza ce-o iubesc.

Și gândesc că mult mi-ar place-alături să îmi fie,
Doar cei ce cred în lumea mea, în vis și POEZIE...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nici o veste despre tine

Oare minte mă mai ții
Când ți-s clipele pustii?
Când în geamuri bate luna
Sau le zgâlțâie furtuna?

Când ninsoarea scaldă firea
Tot aprinsă ți-e privirea
Și în amintiri zâmbești
Spre minuni dumnezeiești?

Într-adins, cătându-ți locul,
Oare te-a găsit norocul?
Sau pierdută-n dimineți
Te mai plimbi printre tristeți?

Te întreb, fiindcă, vezi bine,
Nu-i vreo veste despre tine
Nici în rugul înserării –
Nici în albăstreala zării.

Și-n zadar șoptește vântul,
Fiindcă nu-i pricep cuvântul
Iar în poleiala lunii
Văd doar semnele minciunii.

... Oare minte mă mai ții
mai sunt printre cei vii,
Și, abătut, sub anii răi,
Mai visez la ochii tăi?

Mă întreb, mă tot întreb
Și-ndoieli în mine fierb:
Ți-o fi rău, sau ți-o fi bine? –
Nici o veste despre tine...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Miriam Nadia Dăbău

Viață...

(ești frumoaså... primăvara când înfloresc pomii, vara, toamna când se coc strugurii si iarna când frumusețea ta rămâne neatinsă)...

Viață, viața cum mai treci
Printre flori și tămâioasă,
Anii se duc nu îți pasă
Te strecori de parca-i fi
Iederă ce crești pe zid!

Când mă-ntorc te privesc
Nici măcar nu te găsesc,
Să rămâi la locul tău,
Ești fugară, vrei pleci!

De-aș lupta cu munți de piatră,
Tot îmi smulgi anii din viață
Și faci râd ușor
Doar de te-ai opri în loc!

Viața, viață să nu uiți
Cât de prețioasă ești
De ești tânăr sau båtrân
Toți te roagă rămâi!

Chiar sărac, bogat de ești,
Tot ai vrea să mai trăiești
Și te cert seara de seară
nu uiți de-a ta povară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook