Am auzit un Bâz când am murit
Am auzit un Bâz când am murit;
Nemișcarea din jurul propriei mele forme
Era asemeni încremenirii din aer
În mijlocul trecerii a două vijelii enorme.
Ochii strânși au devenit uscați
Și-întregu-mi suflu s-a prăbușit în sine,
Ca pentru un nou început când Regele
Se va înfățișa cu toată gloria, în fine.
Mi-am încordat voința pentru a salva
Acea partea din mine care ar fi putut fi
Transferată în altceva
Și-atunci a intervenit un zbor
Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine și prăpăd.
Și atunci Fereastra s-a clătinat
Și-atunci n-am mai putut vedea să văd.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre încordare
- poezii despre început
- poezii despre ochi
- poezii despre monarhie
- poezii despre devenire
- poezii despre albastru
- poezii despre aer
Citate similare
* * *
Am auzit un Bâz când am murit.
Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine și prăpăd.
Și atunci Fereastra s-a clătinat
Și-atunci n-am mai putut vedea să văd.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Emily Dickinson despre lumină
Ecoul
Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt și m-am confesat
din nou munților pentru a mă elibera
de tristeți. Tocmai cădeam de pe pământ
în bolta cerească, când i-am spus demonului,
"Nu vreau nimic mai mult și niciodată
din nou." Am atârnat cuvintele în acea
liniște concretă și expresivă. Am atârnat
liniștea în aer. Am înțeles sensul ei în
sine, precum și sensul ei contrar. Cuvintele
și liniștea erau precum găurile negre și
stelele. În acea ardere spirituală
provocată de ger, mi-am găsit visele
insomniace ale destinului, precum și
visele mele lucide aparținând unui fatal
destin deturnat. Datorită Ție, ele au putut
deveni gânduri amorțite și vice-versa,
într-o modalitate mult mai precisă decât
cea a cântecelor lirice, care se puteau
descompune în sunete muzicale spre a
fi recompuse din nou. În acest realism
magic, strigătul meu tăcut a devenit ecou,
și apoi, în mod definitiv, tăcere asurzitoare.
Era destul de evident faptul că demonul
făcea alpinism în jos. Am auzit doar un ecou,
"Nu vreau nimic mai mult și niciodată din nou."
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre tăcere
- poezii despre muzică
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate ușile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reușit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aștept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reușit să o cunosc cu adevărat.
Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre început, citate despre vinovăție, citate despre vin, citate despre viață, citate despre salvare, citate despre fotografie, citate despre cunoaștere sau citate despre adevăr
țăndările
Mi-ai zis să nu spun nimic
și-am înghesuit cuvintele tale în mine
îndesând deasupra lor dopul.
În agonie am țipat către tine zile întregi
simțind că mă sufoc
dar m-ai lăsat să hoinăresc sub nemilosul soare
și ai tăcut.
Ai fugit de mine și teai ascuns;
m-am clătinat ca un om beat,
m-am agitat,
am combinat ceea ce ai pus în mine
cu tot ce am putut stoarce minții mele,
și când mi-am încătușat tâmplele în palme ca să mă odihnesc
m-ai luat și m-ai trântit de pământ
de mi-a sărit dopul;
și vasul de lut s-a făcut țăndări.
Durerea din urmă a fost incomparabilă, dar
Cum altfel ai fi putut scoate afară comoara pe care ai ascuns-o înlăuntru?
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre odihnă, poezii despre lut, poezii despre durere, poezii despre cătușe, poezii despre cuvinte sau poezii despre comori
Pentru tine
Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...
Și cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiți,
Pentru mine zâmbești,
Pentru mine înveți să iubești
Pentru mine cânți,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000
Tu ÎNGER MINUNAT...
Viața tu mi-ai colorat...
Sărutul tău amețitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ți spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Și chiar și-atunci...
Când eu nu voi mai fi!
poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Romanță negativă
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!
Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sfârșit, poezii despre semnale, poezii despre primăvară, poezii despre noapte, poezii despre nebunie sau poezii despre gări
Uitare
Am învățat să tremur...
Noaptea când fumez o țigară cu fereastra deschisă
Sau dimineața când cobor dintre plapumele calde
Când nu simt căldură-n juru-mi, tremur,
Uitând cine sunt eu și cine ești tu,
Doar atunci pot să te uit.
Te scot din mintea mea fără să vreau
Și mă gândesc cum fac să-mi fie iarăși cald
De-aș putea...
Aș sta la soare tot anul
Pe plajă... la mare...
Și-aș înota-n adâncuri să pot uita din nou
Cine sunt eu și cine ești tu
De-aș putea...
Aș vrea să-mi crească aripi sub piele
Să pot fi sus mereu
Să nu m-atingi nici tu, suflet rău, ce parcă-mi vrei pieirea
Și n-aș zbura în jurul tău...
Aș vrea să zbor deasupra casei mele
S-arunc cu praf de zâne...
Am învățat s-alerg...
Aseară când citeam din tine
Regăsind frânturi din mine
Am fugit în Uitare,
Mi-am ales cele mai groase piei
Și-am pornit la drum prin viscole și ploi.
Vântul mi-a înFrânt aripile,
Iar pe mâini au început să-mi crească spini.
Plânsul meu a devenit ecou.
Am vrut să-mi smulg ochii
Delirul îmi spunea că ei sunt de vină pentru tot.
Inima mea începuse să aibă crustă
Fiecare suflu părând cel final.
Nu găseam nimic...
Nu te vedeam uitare!
Plânsul meu a devenit cuțit
Îmi sfâșiam vise, credințe, iubiri
Imaginea ta devenea tot mai grea.
M-am dezgolit...
Inima-mi intră într-un tic-tac
Dinții au început să-mi crape,
Iar carnea mi s-a înnegrit
Tremurau toate...
Și-am ajuns la poartă, Uitare
Iar vântul tău mi-a încetinit aleanul
Și n-am intrat, am stat și am privit...
Mii de ochi goi mă chemau la tine.
Părtașii tăi erau ca pomul roditor ce nu mai are roade,
Ca o femeie stearpă.
Și n-am mai vrut să intru.
Am vrut să-mi fie iarăși cald
Drumul Înapoi am început să-l caut
Neștiind ce-am devenit.
Aseară când citeam din tine
Regăsind frânturi din mine.
Am străbătut așa lungi căi ale sufletului meu.
poezie de Roxana Maria Neacsa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre înfrângere, poezii despre vânt sau poezii despre viscol
Finch: Problema este că ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. De aceea am mers aseară la Larkhill.
Dominic: Dar nu era prevăzut.
Finch: A trebuit să îl văd. Nu mai era mult. Dar când am ajuns acolo mi s-a părut ciudat. Am fost cuprins deodată de sentimentul că totul se leagă. Era ca și cum aș fi putut să văd totul, un șir lung de evenimente care se întindeau pe tot drumul de întoarcere spre Larkhill. Simțeam că pot vedea tot ce s-a întamplat si tot ce urmează să se întâmple. Era ca un tipar perfect, ce mi se înfățișa. Și am realizat că suntem cu toții o parte din el.
Dominic: Prin urmare, știi ce va urma?
Finch: Nu, a fost o presimțire. Dar pot ghici. Cu atâta haos în jur, cineva o să facă un pas greșit. Și când o vor face, lucrurile vor lua o întorsătură urâtă. Și atunci Sutler va fi forțat să facă doar ce știe el să facă.
replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni, citate despre perfecțiune sau citate despre greșeli
Albastru
Am inceput sa zbor,
Si aripile mi se pareau straine
Si neobisnuit de albastre,
De parca tot cerul isi varsase in mine
Cenusa sangelui;
Chiar si lacrimile mele,
Ostenite de povara unui contratimp
Pierdut,
Furau, nestiutoare, putin cate putin
Din acel albastru prea crud
Si prea adanc
Pentru a ramane mereu acelasi tarm
Din care trupul meu fara contur
Sa se-nfrupte,
Ca dintr-un izvor orbitor
Am inceput sa zbor,
Dar nu puteam ierta marea
Pentru ca-si croise un ochi ascuns
Din norii pe care-i lasam in urma,
Maculand pentru totdeauna
Ceasornicul orizontului
In care-mi zidisem trecerea,
Zadarnic nevinovata
Am inceput sa zbor, si zburand,
Totul in mine a devenit albastru
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre iertare sau poezii despre ceas
Picură lumina...
Rănile mele
sunt ca niște cărări pustii
au învățat să zâmbească
la fel ca un răsărit
pe turnul unei biserici
în zi de duminică
genele însîngerate
au devenit curcubeie
după ce toate ploile au trecut prin mine
ca o coasă prin iarba crudă
pentru a face drum unei mirese
în fiecare clipă rup cu dinții din viață
și-atunci inima își mai pune un petec
din care picură lumina...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre nuntă, poezii despre inimă sau poezii despre dinți
Cine sunt eu
Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi și noapte
(mai cu spor pentru ceilalți oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie și celorlalți oameni),
pentru ca ceilalți oameni să știe că asta de-aici și de oriunde,
cea de-acum și dintotdeauna, am fost, sunt și voi rămâne, eu!!
Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorințelor celor din jur! Și, fiindcă n-a rezistat și, acum trei mii de ani,
când, câțiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului și să devină poetă!
Și ea i-a dedicat versuri poetului și a devenit poetă! Poetă adevărată!
Cine sunt eu? Eu sunt un om care și-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Și apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerității:
deznădăjduire și speranță, durere și bucurie suferință și iubire!
Poate a venit vremea să-mi iau inima înapoi (cât va mai fi rămas din ea),
cu ei cu tot, cei care vor face parte din dreptul meu la eternitate!
S-o iau înapoi, acum când sunt aici, pentru atunci, când nu voi mai fi, aici!
Cine sunt eu, cine ești tu, cine e dânsul... Oare ce mai contează?
Până la urmă, nu mai contează!
Dar contează să ne bucurăm de o clipă, de o zi, de o șansă!
De lumina zilei și de întunericul nopții;
de albastru cerului și de scânteierea stelelor;
de luceafărul dimineții și de luna înserării!
De iubire! De fericire! De ceilalți oameni!
De bucuria de a fi pe Pământ!
Pentru că aveți un chip, un nume, un suflet;
pentru că sunteți sănătoși, frumoși, buni;
pentru că puteți dori, dărui, iubi;
pentru toate acestea, bucurați-vă..., prieteni...!
poezie de Iulia Mirancea (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre bucurie, poezii despre dorințe sau poezii despre cadouri
Doină
Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuța bătrână,
Cu brâul de lână.
Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbușit Meșterul Manole
Și-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.
Așa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, că era duminică dimineața,
Cu cămașa morții.
Așa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,
Dragul de el, o nimerise atât de frumoasă
Că și zburase!
Și așa a fost
De multe ori,
N-am istoria acum la mine
Să-ți povestesc.
Nu, nu plâng numai că simt uneori
Că obrazul meu e pământul
Și trebuie să-l însemn după obiceiul din vechime
Cu două izvoare.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre meșteri, poezii despre lână, poezii despre istorie, poezii despre frumusețe, poezii despre dimineață, poezii despre bătrânețe sau poezii despre armată
* * *
M-ai cules din țărână...
Și m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Și-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
și ca în fața unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălțător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânși ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Și mirată... să luminez din nou.
Ușor, am început să mă preling printre degetele tale
și toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine și tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-ești caldă și blândă lumină...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre icoane sau poezii despre frică
Arghezi (2)
am întrebat o capră de ce este capră
iar ea de mirare
era cât pe ce să moară
și a început să scoată fum din ea,
când încă mai era caldă
și ca s-o liniștesc
a trebuit să mă întreb pe mine
de ce sunt, și cine sunt, dar a început să iasă fum, fum din mine
și se lăsase frig
și n-am mai zărit răspunsul,
când deodată
nu știu cine
deodată s-a întrebat că de ce este cine,
de m-am scuturat
și mi-am luat capra de funie
și șchiopătând pe piscul Araratului,
care-mi rănise talpa dreaptă
am coborât cu capra la vale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre început, poezii despre văi, citate de Nichita Stănescu despre văi, citate de Nichita Stănescu despre moarte, poezii despre fum, citate de Nichita Stănescu despre fum sau poezii despre Tudor Arghezi
Elegie pentru Sakhr
Fiți generoși, ochii mei,
Și lăsați să curgă belșug de lacrimi,
Râuri de lacrimi,
Pentru Sakhr!
N-am putut plânge
Și-am stat trează toată noaptea;
Ochii mei parcă erau frecați cu nisip.
Urmăream stelele,
Deși nu la ele-mi era gândul;
Din când în când mă înveleam în zdrențele mele.
El și-ar fi protejat
Prietenul în luptă,
O încercare
Pentru cei care
Luptă cu armele, cu dinții sau cu ghearele
În mijlocul escadronului de cai cabrați în vârtejul luptei,
Nerăbdători
Ca niște lei tocmai ajunși în savana verde.
*Tamadir bint Amr ~ Aal-Khansa este o celebră poetă a lumii arabe. Deși patru dintre copii ei au murit în luptele cu romanii și cu perșii, ea a refuzat să le închine elogii, explicând că islamul a învățat-o să nu jelească morții. Poemul de mai sus este dedicat fratelui ei, Sakhr, un șef de trib, care a murit în urma unui raid asupra unui alt trib rival.
poezie de Aal-Khansa, 575-645, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre verde, poezii despre râuri, poezii despre protecție sau poezii despre prietenie
Noiembrie înalt
Era un noiembrie-nsorit ca niciodată
și-un cer orbitor de albastru
pe el cu o dungă lungă
pufoasă și albă de avion înalt
ca soarele
- Tu avion cu motor, mă mai iei cu tine-n zbor?
- Nu te mai iau, răspunse pilotul dintre stele
necontenind din zbor,
nu te mai iau, căci s-a făcut toamnă târzie
și m-am asprit,
sunt obosit și nedormit și întristat de semeni
și fără de patrie sub picioare
ca și tine.
Nu te mai iau, zise pilotul mic cât avionul
dintre stelele pe care cu ochii nu le puteam vedea
din pricina orbitorului albastru,
căci nu am unde te duce
căci tu ești dus demult dar nu știi
și vremea ca să știi nu e venită încă.
Și-atunci cadânele cu zâmbet dințos
ireal
nevăzute din pricina albastrului cu pântece
gol și sâni ca fluturii
începură să-și zgâlțâie șoldurile
pe jumătate dezgolite
și perlele din păr și din pleoape...
- Și nici nu am unde te duce
pe cerul ăsta adormit și al nimănuia
ca un Lacăt...
mai zise pilotul din coada lui lungă
de zăpadă...
Eu nu te am pe tine, duce,
mi s-a mai părut că aud
urzicându-mi-se.
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aviație, poezii despre zăpadă sau poezii despre toamnă
Diana: Iuli!
Iulian: Da, dragă.
Diana: Mulțumesc.
Iulian: Pentru ce? Pentru mașina asta? Îți place așa de mult?
Diana: Nu chiar pentru mașina asta, deși îmi place destul de mult.
Iulian: Atunci pentru ce-mi mulțumești? Cumva pentru că ți-am propus să-ți iei și tu permis de șofer?
Diana: Nu, Iuli... Pentru că te-ai împăcat cu Luci; asta-i mult mai important decât orice altceva.
Iulian: Ah, asta era... Să nu crezi că m-am împăcat cu el doar din cauza cuvintelor tale, deși poate și acelea m-au influențat destul de mult; nu puteam risca să-mi pierd familia din cauza unei neînțelegeri. Tu și Luci sunteți foarte importanți pentru mine, ocupați primul loc în viața mea; restul cade pe plan secundar. Dar chiar și fără cuvintele tale, tot nu puteam risca nimic. Cu ocazia acestei neînțelegeri, mi-am dat seama cât de mult țin de fapt la băiatul ăsta; dar am și motive, o sumedenie... Toată noaptea n-am putut dormi, nu reușeam să închid un ochi, din cauza frământărilor care m-au chinuit până când am stat de vorbă cu el. Doar așa m-am putut liniști...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mulțumire, citate despre cuvinte, citate despre somn, citate despre noapte, citate despre familie sau citate despre automobiliști
Pământu-mbrățișării noastre
uneori te mai gândesti la mine
și-atunci îmi pierd memoria
și nu știu unde și de ce-am plecat
uneori mă mai gândesc la tine
și-atunci o vână-albastră în tâmplă
ți se sparge
uneori te mai gândești la mine
și-atunci când iarna vine
cad în fântânile-nghețate
uneori mă mai gândesc la tine
și-atunci plesnesc oglinzile
în întunericul odăii tale
uneori te mai gândești la mine
și-atunci în jurul unui bloc de piatră
mă simt un nor de sânge-n mâini cu daltă
uneori mă mai gândesc la tine
și-atunci ți se preface mâna-n scrum
cuvintele pe pagini singure se scriu
există cineva ce nu poate să-ndure
să ne gândim unul la altul
în fulgerul aceleiași secunde
ținem pe umeri rând pe rând
în loc de capete pământul bătut
în reliefu-mbrățișarii noastre
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre secunde, poezii despre mâini, poezii despre iarnă, poezii despre existență, poezii despre cenușă sau poezii despre Pământ
Am avut clasica criză de la 40 de ani, dar mi-am revenit. Pentru mine a fost ca o a doua adolescență. Hormonal, corpul meu s-a schimbat, mintea s-a schimbat, la fel și modul în care mă raportez la mine și la lumea din jurul meu.
citat din Keanu Reeves
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre schimbare, citate despre criză, citate despre corp sau citate despre adolescență
Romanul târziu
Povestea n-am putut să-ți fiu
Din zori de zi, la răsărit,
Dar poate c-aș putea să-ți scriu
Romanul de la asfințit.
Poate c-a fost să ne-ntâlnim
Cumva, așa, mai spre apus,
Să avem timp să ne iubim
Când toate grijile s-au dus.
Și-atunci mi-am cumpărat cerneală
Și-s dornică să scriu din nou,
Tu dă-mi o pagină, dar goală,
Eu scriu romanul cu stilou.
Chiar de-i apus, e minunat!
E cerul nostru sângeriu,
Și tu, și el m-ați inspirat
Ca să încep, din nou, să scriu.
Cât eu pun suflet și candență
Pe coala ce mi-o dăruiești,
Ai grijă, tu, din neglijență
Să nu cumva s-o murdărești!
poezie de Florentina Mitrică (4 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre murdărie sau poezii despre hârtie