Uneori kitsch-ul şi coşmarul au aceeaşi compoziţie şi folosesc aceleaşi ingrediente. Spun asta din cauză că mă surprind uneori în captivitatea unui junghi distopic. Ce-ar fi, mă întreb în clipele acelea de disconfort intens, dacă lumea mea ar fi populată, de dimineaţă şi până noaptea, doar de Maria Grapini, Fuego, Tony Poptămaş şi Dan Puric? Cum aş putea supravieţui într-o asemenea companie? Şi, mai ales, cum aş evita smintirea?

începutul de la Noi vorbim, nu gândim, Argument de Radu Paraschivescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi, mă întreb în clipele acelea de disconfort intens, dacă lumea mea ar fi populată, de dimineaţă şi până noaptea, doar de Maria Grapini, Fuego, Tony Poptămaş şi Dan Puric? Cum aş putea supravieţui într-o asemenea companie? Şi mai ales, cum aş evita smintirea?

Radu Paraschivescu în Noi vorbim, nu gândim (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori noaptea

uneori noaptea
când merg pe stradă
mă întâlnesc cu mine însumi
îl întreb dacă are un foc
şi cât fumăm împreună ţigara
vorbim despre aceeaşi mamă
aceeaşi iubită
aceeaşi singurătate...
apoi ne dăm mâna şi ne despărţim
sperând că-ntr-o altă noapte
ne vom întâlni iar...

n-am să înţeleg niciodată
de ce el a rămas aşa tânăr
eu atât de bătrân...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi dacă?

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş descânta o ploaie?
Ţi-ai răsturna şi tu noroiul
În lutul ud
Până s-ar confunda:
Acelaşi pământ,
Aceeaşi formă.
S-ar lustrui păcatele
De vină...

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş doini o ploaie?
Ţi-ai vinde şi tu sufletul
În notele calde
Până s-ar cuprinde:
Aceeaşi nuanţă
Acelaşi sunet.
S-ar curăţa simţirile
De umbră...

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş turna o ploaie?
Ţi-ai umple şi tu goluri
Din râurile-n vuiet:
Acelaşi ritm
Aceeaşi cale.
S-ar vindeca privirile
De sensuri...

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş croi o ploaie?
Ţi-ai strâmta şi tu vorbele
În hainele ude:
Acelaşi vis,
Aceleaşi ecouri.
S-ar strâmtora cuvintele
De temeri...

Ce-ar fi dacă
Ţi-aş iubi o ploaie?...

poezie de Gabriela Chişcari (12 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar întreb

Mă întreb şi întreb
cu de-a sila mă întreb
şi întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălţa noi luna de lumină?
Mă întreb şi întreb
cu aceeaşi silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naşte
în iarbă puşca unui soldat?
Mă întreb şi vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îţi pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împuşcătura unui soldat mort?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta aş putea scrie cele mai triste versuri

În seara asta aş putea scrie cele mai triste versuri.

Scriu, de exemplu: "Noaptea se clatină
şi stele albastre clipesc în departare."

Vânturile nopţii se răsucesc pe cer şi cântă.

În seara asta aş putea scrie cele mai triste versuri.
Am iubit-o – iar uneori şi ea m-a iubit.

În nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe,
Am sărutat-o iar şi iarăşi sub cerul înstelat.

Uneori ea mă iubea, iar eu, de asemenea, o iubeam.
Cum ar fi putut cineva să nu-i iubească ochii mari şi adânci?

În seara asta aş putea scrie cele mai triste versuri.
Să simţi că nu o mai ai. Să simţi că ai pierdut-o.

Să asculţi noaptea imensă, fără ea mai imensă –
Iar versurile cad în suflet ca roua pe păşune.

Mai contează că versurile mele nu o pot reţine?
Noaptea se clatină, iar ea nu este aici cu mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare.
Sufletul meu suferă că a pierdut-o.

Privirea mea o caută, tânjind s-o ajungă din urmă.
Inima mea o caută, iar ea nu este lângă mine.

Aceeaşi noapte albind aceeaşi mesteceni.
Noi, cei de atunci, nu mai suntem aceeaşi.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cât de mult am iubit-o....
Vocea mea a încercat să-însoţească vântul, să-i atingă auzul.

Este a altuia. Va fi a altuia. De asemenea, săruturile mele de atunci.
Golul care a devenit. Trupul ei strălucitor. Ochii nemărginiţi.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate o iubesc.
Dragostea-i scurtă, iar uitarea este mult prea lungă.

Pentru că în nopţi ca aceasta am ţinut-o în braţe,
Sufletul meu nu-i împăcat că a pierdut-o.

Spun asta, chiar dacă ar fi ultima suferinţă pe care o îndur,
Iar acestea ultimele versuri pe care le scriu pentru ea.

poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb uneori

mă întreb uneori
unde este lumina din privirea ta
de ce ea se opreşte în gol
sau poate dicolo de el
de ce amintirile tale au devenit
de nepătruns
iar lumea ta nu mai este şi a mea
de ce mă întrebi de prea multe ori
"pe fiul meu l-ai mai văzut?"...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intens

O gaură neagră
este intens
populată
la cea mai
mare densitate
mai ales cu materie
dar şi energie
pe lângă
toate acestea
ea înghite orizontul
încât nu mai lasă
nici un loc
de întoarcere.

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce caut în lumea asta caraghioasă a showbiz-ului? Mă întreb asta uneori.

citat din Saffron Burrows
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori depăşim clipele de restrişte doar închipuindu-ne cum ar fi lumea dacă visele noastre s-ar împlini vreodată.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Truda din spatele scenei depăşeşte uneori înţelegerea publicului, dar el, artistul, o percepe în cele din urmă în componistica şi coordonarea spectacolului aşa cum s-a petrecut aseară într-un extraordinar autentic, marca Fuego.

Ştefan Radu Muşat în Paul Surugiu – Fuego în Concertul Pop Simfonic de la Sala Palatului - 15 Mai 2022 (16 mai 2022)
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fug în general de un lucru care le-ar face un mare bine: responsabilitatea. Ne este frică de ceea ce am putea face cu adevărat. Ne este frică de ceea ce gândim uneori şi chiar ne simţim vinovaţi pentru asta - mai ales dacă gândul nostru nu corespunde cu al celorlalţi. Ne este frică de ceea ce spunem - mai ales de ceea ce ar putea atrage după asupra noastră. Oare să ne fie frică de noi înşine?... Până la urmă - faptele nefăcute, gândurile nespuse şi vorbele ţinute în frâu - fac parte tot din noi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea uneori e imperfectă

Copii fiind, cu doruri şi ambiţii,
Când soarele în ochi ni se reflectă,
Nu înţelegem când ne spun părinţii:
Iubirea uneori e imperfectă.

Şi creştem mari şi ne găsim pereche
Şi doar părerea noastră e corectă,
Aşa că vom uita de vorba veche:
Iubirea uneori e imperfectă.

Dar vine-o zi, aşa din întâmplare,
Neaşteptată, tristă şi abjectă,
Când singuri ne dăm seama cu stupoare:
Iubirea uneori e imperfectă.

Şi-am vrea copiii noştri să-nţeleagă,
Să aibă mintea clară, circumspectă,
Că oriunde-ar pleca în lumea largă,
Iubirea uneori e imperfectă.

poezie de Octavian Cocoş (25 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Haideţi să luăm unele măsuri şi în legătură cu protecţia voastră şi a familiilor voastre, pentru a evita confruntarea cu situaţii similare cu cele din această dimineaţă. În acest scop, Poliţia, Jandarmeria şi Corpul Gardienilor Publici, ne asigură de tot sprijinul dumnealor.
Diana: Chiar credeţi că ar fi necesare asemenea măsuri?
Traian: Da, pentru că ceea ce aţi văzut în această dimineaţă a fost doar începutul, iar până pe 27 iunie mai e destul; nu ştiu cum altfel am putea rezolva acest aspect, al siguranţei dumneavoastră.
Diana: Totuşi, am impresia că se exagerează; nu cred că e nevoie să se recurgă la asemenea forme de menţinere a ordinii. Recunosc, în această dimineaţă, pentru a nu întârzia, Luci a fost nevoit să nu se îmbrace în uniformă, dar iată, suntem toţi aici, atât noi, cât şi copiii noştri.
Traian: Stimată doamnă, credeţi că au fost suficiente măsurile de precauţie luate de dumneavoastră în această dimineaţă? De ce credeţi că s-a întârziat ora începerii acestei şedinţe? Tocmai pentru că Luci, fiul dumneavoastră, a nimerit în mijlocul unei îngrămădeli de oameni chiar aici, în faţa Institutului, în această dimineaţă. Ah, nu cunoşteaţi acest amănunt? Iată, ştiţi acum! De abia am reuşit să-l scoatem pe tânărul comandant din mijlocul acelei mulţimi, de abia pe la ora 10.00 – 10.15 şi n-am să vă întreb la ce oră a plecat fiul dumneavoastră de acasă; ştiu foarte bine că lui nu-i plac întârzierile şi că, de obicei, e foarte punctual. De asemenea, n-am să vă întreb cum arăta în momentul plecării de acasă şi sper să n-aveţi curiozitatea de a afla cum arăta în momentul în care l-am scos din mijlocul mulţimii. Nu vă speriaţi, băiatul n-a păţit nimic, ceea ce nu s-ar putea spune şi despre hainele în care era îmbrăcat; noroc că nu era în uniformă! Iar colegii lui ştiu cum arăta, doar l-au văzut când a intrat în navă. Şi tocmai pentru a evita repetarea unor asemenea evenimente neplăcute, ar fi cazul să luăm măsurile de protecţie cuvenite, cu sprijinul celor care ne pot asigura legal securitatea, cărora le mulţumim pentru colaborare.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori mă întreb dacă cel care a inventat bumerangul a inventat, de asemenea, cardul de credit.

citat din Barbara Bel Geddes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uneori mi-aş dori să fiu invizibil. Să nu mai simt. Să nu mai ştiu. Să nu-mi mai fie dor. Să nu mai pot. Să nu mai sper.
Uneori mi-aş dori să fiu altcineva.
Uneori mi-aş dori să am ceva pentru care să lupt.
Uneori mi-aş dori să fiu mereu un copil.
Doar să uit, mereu mi-aş dori să uit tot ce-am scris!

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ce-ar fi să numărăm firele de păr
ale unei nenorociri cu perucă,
de fapt
asta e o fericire
în minţile noastre întoarse
de la plimbarea pământului pe sub
câteva mere de plumb,
e o fericire
de o mie de mie
de umbre,
de o mie de ţie
de lumi.

ce-ar fi
să rupem strada
de la guler până la tiv
când
nu vrem să vrem,
la fereastra aia închisă cu fermoar
nu se lucrează cu viaţa,
e foarte aglomerat în melancolia noroiului.

şi mai ales ce-ar fi
să zgâriem întunericul
cu unghia unui cuvânt,
pe care îl ştim
dacă şi când
întindem
braţele de la un candelabru
la altul.

corina daşoveanu ©2020 martie 23

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău că m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-mă! Poţi oare să mă ierţi?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînţeles că pot, prostuţule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine că aş putea să...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare să cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză că te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aş putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viaţa mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau să te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o să mă pierzi, prostuţule!
Nick: Şi mă vei iubi mereu la fel de mult ca şi până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar şi mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulţumesc, iubito.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă surprind uneori rotindu-mă

încercând să ţin pasul cu rotaţia pământului
în aşa fel încât ziua să nu se sfârşească niciodată
întind braţele ca să-mi ţin echilibrul între două imensităţi
vezi ce uşor pot cuprinde universul
pot să-l prind chiar şi între două degete
mai greu e cu mine
nu răzbesc prin jungla clişeelor
sfârşesc rătăcit căutându-mă dincolo de poveste
precum soarele repetă răsăritul prin nemişcare

chiar dacă aşa aş putea învinge noaptea
de întuneric nu voi scăpa doar cu mintea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori trotuarele negre par negre omizi cu mii de picioare articulate. De unde vin şi ce îi goneşte pe toţi? E greu să admiţi că în fiecare palpită o altă durere, alt sânge, alte ambiţii şi poate o scânteie din focul divin. E greu să admiţi că dintr-o mie de mii, cu feţe la fel, cu ochi la fel, cu haine la fel, doar unul ales între toţi va supravieţui peste toţi... el singur încă va mai trăi peste veac, într-o carte, într-o pânză, într-un muzeu.

Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce mai faci?

Tu ce mai faci, iubirea mea?
Întreb c-un dor exasperant,
În suflet mi-am făcut implant
Cu definiţii dintr-o stea.

Tu ce mai faci, iubitul meu?
Întreb cu teamă uneori
Şi-aştept un telefon în zori,
Să-ţi spun că te-am iubit mereu.

Aş vrea să zbor, dacă-aş putea,
Pentru o simplă-îmbrăţişare,
Ca o supremă întâmplare,
Tu ce mai faci, iubirea mea?

rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!