Pulberea fericirii ca o pasăre roșie rară
tot ce iubește toreadorul, iubito
devine coridă și lovitură mortală
și joc pe viață și pe moarte
tu te poți măsura cu taurul numai călare
la o corridă la Guadalajara
azi ai intrat pe jos în arenă
și mi-ai pecetluit cele patru colțuri ale sorții
o singură fisură mi-ai făcut în armură
ca în evul mediu unui cavaler de poveste
și aceea-i mortală, e rană din dragoste, iubito
bucăți din inimă ai sfârtecat
și corbii-ndoliați au ciugulit floarea,
în dreptul inimii mușcata-au sângerat
și de-atunci tot mănâncă rugina
sub greaua povară a iubirii ce-ți port
și-acum găsesc prin râpe și peste tot
bucăți din inima-mi zdrobită
aud cum curge tihnit sângele acesta
rătăcit în cuvinte gemene
ce împart moartea în două
îți iau ochii ca amintire, iubito
în timp ce-mi despică inima doctorul de inimi
să iasă din ea într-o doară
pulberea fericirii ca o pasăre roșie rară.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tauri
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre păsări
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Furtunile sinelui și tragediile firii
ți-am fost infidel, iubito, în viața asta damnată
și de-atunci am conștiința dureroasă
dar am cunoscut în vârtelnița vieții
furtunile sinelui și tragediile firii
fidelii cunosc doar latura trivială a iubirii
acum trupul măcinat a isprăvit cu păcatul
a rămas doar floarea trupului stigmatizată
și sămânța unui regret și sufletul meu nostalgic
am în mine și raiul și iadul adamic, iubito
și memoria atâtor femei defuncte
am lecuit sufletul cu simțurile scabroase
și simțurile cu sufletul înaltul
am iubit cu ochii și văzul lumea asta damnată, iubito
eram luceafărul de noapte prăvălit din ceruri
nici moartea nu mă speria, schimbam doar curcubeul
dintr-o cameră sau un parfum și cerul de dimineață
sau un vers dintr-o poezie-elogiu demult uitată
din sanctuarul unui nebun poet, genial odată
voi femeile iubiți cu sufletul și doar cu sufletul
frumusețea ta îmi umple ochii de lacrimi într-o doară
eu sunt un mort cu haine noi de seară, iubito
cu un cuțit împlântat în inima cu mulți herți
sunt aceeași inimă frântă, amară
care se lasă tipărită în mai multe cărți.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre poezie, poezii despre femei, poezii despre trup și suflet sau poezii despre vestimentație
Timpul tot plânge după noi
lumina s-a șerpuit să iasă
prin gura peșterii, iubito
spre o nouă agonie
trimite câteva furci curcubeului
cântă prin vertebrele arborilor
scutură de candori și vise
trupul meu de smirnă și tâmâie
se trezește dimineața lângă mine
pe cartea ta de versuri, iubito
scrise de mine cu praf din stele
se prăvălesc tăcute pe podea
îmbrățișate, sonetele mele
dimineața- languroasă femeie-
aruncă spre mine catifelații nuri
cad secerat în prejma senzualei ei guri
este tragic de frumoasă
ca tine iubito și la fel dumnezeie
păstrează ascuns soarele
în rochia-i pictată de curcubee
se dezbracă de ea printre ploi
prin țipetele sângelui îți ia locul
doar timpul spânzurat, iubito
tot plânge după noi.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre gură, poezii despre curcubeu, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre tăcere sau poezii despre tragedie
Buna seara,iubito
buna seara ,iubito, te astept ca din cer
sa-mi aduci continente de palid mister
cu trenul acesta personal si stingher
buna seara ,iubito, te-astept ca din cer
buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte
ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte
ca intra iubiri prematur in morminte
buna seara, iubito, pot sa-ti spun prin cuvinte
buna seara, iubito, sunt destui care vor
sa ne puna la usa iubirii zavor
sa puna catuse cuvantului dor
buna seara ,iubito, sunt destui care vor
buna seara, iubito, te astept ca si cand
numai dragostea noastra ar fi pe pamant
mai presus de caderi,de mariri, de cuvant
buna seara , iubito, te astept...
poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară, poezii despre dor, poezii despre cuvinte sau poezii despre continente
Dacă lumea ne zâmbește, iubito
dacă lumea ne zâmbește, iubito,
ar putea să ne semene, vezi bine,
hainele noastre se atrag magnetic
Dumnezeu îmi vorbește prin tine
umblăm cu mari găuri în noi, iubito,
să ne săvărșim în două jumătăți depline
mica stea purpurie ne însoțește-e dragostea
tu ești o parte din mine, din carnea mea.
mătasea îți strânge coapsele tari, iubito,
și satenul purpuriu sânii grei de floare
te simt ca pe o gâză în plasa mea
mă uit la tine, despodobindu-te de feciorie,
de vraja și frumusețea-ți trecătoare.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre sâni, poezii despre magnetism, poezii despre flori sau poezii despre Dumnezeu
Iubește-mă, iubito
Iubește-mă, iubește-mă, iubito!
Așa cum numai tu poți să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roșie... de maci.
Iubește-mă, iubito! mă iubește,
Cu îndrăzneli și unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfințește,
În dimineți de rouă și rubine.
Iubește-mă, iubește-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocența.. ți-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.
Iubește-mă, iubito! mă iubește,
Pasional, nebun și indecent,
Atinge-mă și mă înnebunește
Cu trupul ireal, incandescent.
Iubește-mă, iubește-mă, iubito!
Ascuns în infinituri de argint
Și mă învață tu! neprihănito,
Plăcerile... ce sufletele mint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre rouă, poezii despre plăcere sau poezii despre nebunie
Nocturne
Câte minciuni mi-ai spus iubito
și eu am stat să ți le-ascult,
o noapte totuși am vrăjit-o,
o noapte lungă cu parfum.
Și ne-am trezit și flori de rouă
sunt ofilite de atunci,
iubita mea și-acum ne plouă
și-mi spune toamna mea minciuni.
Se uită crângul prin ferestre,
mă vede singur și pătruns
și luna încă mai privește
tăcerile care m-au uns.
Și plouă, ninge și e soare
și eu iubito nu-nfloresc,
se plimbă vremea mea pe vale
și eu iubito te iubesc.
Trăiesc cu nopțile și luna,
vorbesc cu crângul plin de flori,
dar nu vorbesc deloc cu tine,
iubita mea pierdută-n nori.
Sunt obosit de a mea soartă
și totuși încă le mai ud,
acele flori ce-mi cresc la poartă,
mai știi iubito tu le-ai pus.
Câte minciuni mi-ai spus iubito
prin flori de tei și liliac
și floarea ce-ți plăcea iubito
s-a scuturat și te mai plac.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre văi sau poezii despre toamnă
Colind pentru tine
Te colind, iubito, peste toate continentele
Peste toate anotimpurile mele
Peste tot, pe unde sunt suflete singure,
Pe unde sunt târguri sau răspântii, neexplorate
Mă aleargă umbre plăpânde, rupte din noapte
Am picioarele sângerate, iubito de focuri din stele.
Doar lava zării-nfricoșătoare
Mă mai doare sau mi se pare
Și mă umple toată ziua de splendoare
Eu îți port gând de bine, iubito,
Sculptat în cuvânt nescris,
Cuvânt zămislitor de noi lumi,
Cuvânt scos din grația divină.
Voi să-ți încrustez luceferi pe brațe
Ca pe niște miezuri de lumină.
Sunt însetat de verb, iubito,
Și de muzici astrale
Visez la nunți magice
Cu orgi celeste și abisale
Sunt flămând de tine
Știi bine, că îmi vine
Să urc crestele cerurilor toate
Și munții lunii, pe înserate
Pe copite să-mi iau tină, divină
Din brâuri de lumină.
Eu, bivolul tău alb, dumnezeiesc.
Tu să mi te lași, trândavă, pe coarne mută.
Și să-mi fii altarul meu de carne, sfântă.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre stele sau poezii despre sculptură
Mă voi risipi pe marginile singurătății...
Pot să iau urma pumei,
Pot să iau urma ursului,
Pot să-ți iau și ție urma, iubito,
Îngerul morții este cel mai frumos...
Moartea nu cunoaște dragostea...
Deci, există suferință!
Ce putem face cu durerea?
Lecția sunt ochii tăi, iubito,
I-am vânat din pădurea de ochi...
Mă voi așeza pe aripile răsăritului
Și mă voi risipi pe marginile singurătății...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânătoare
- poezii despre urși
- poezii despre superlative
- poezii despre suferință
- poezii despre singurătate
- poezii despre păduri
- lecții de engleză
Lecții de inițiere pe palierele inimii
unde ești, iubito?
în centrul inimii tale
de ce nu te văd cu ochii sufletului?
(ai ochii slăbiți ca niște goluri milenare)
învață-mă să văd, iubito
învață-mă să simt.
te simt că te temi să rămâi
nu vom ajunge niciunde dacă te temi.
(abc. copac. a. adânc. b. beznă. c. cer. )
cel care simte să vadă alege să știe cine este.
unde ești, iubito, pe care palier?
(la mansarda inimii tale, aproape de cer)
ce vezi?
o femeie albastră deșirată, roată
cum te simți pe acoperișul inimii?
(fiecare cu fanteziile lui.
nu este ceva ce nu am mai văzut.
femeia albastră atrage pe cine poate
și apoi urmărește ce se întâmplă)
așa e firea ei, jucăușă, iubito
dar simt că ai intrat într-un soi de labirint.
întoarce-te spre centrul inimii mele, iubito
e mai puțin periculos
îți las libertatea de a te regăsi
rămâi. eu te-am ales.
cer. carne. os.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pericole, poezii despre ochi, poezii despre libertate, poezii despre lecții sau poezii despre frică
Rânduri
Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
neliniști de ape
ce note-ți
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre voce, poezii despre gânduri, poezii despre foc sau poezii despre apă
Privește și ascultă, iubito!
Privește, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se așterne-n fundal,
Un moș rebegit pândește prin geam.
Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup și-n suflet mi-e rece,
Se-așterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici pași de nepoți nu pot să-l străbată.
Privește, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniți de departe!
O lume de gheață se-așterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoșii m-așteaptă.
Mă strigă în noapte frații din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.
Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre iarnă sau poezii despre zbor
Necazul vine câteodată
vino, necazule, dar vino singur!
necazul vine câteodată
cu troianul lui, iubito,
așa cum se întâmplă să vină și fericirile,
care vin toate deodată,
iar când vin așa cu prea multul lor,
nu mai păstrează în ele desfătarea fericirii,
cum și necazurile
îngrămădite unul peste altul
își slăbesc amărăciunea
spre capătul vieții, nu mai condamni
și nu mai aprobi,
te miri doar,
și, tot ce-ți rămâne atunci cu adevărat, iubito,
este că te-ai lăsat copleșit,
te-ai întroienit.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre vinovăție, poezii despre nuntă sau poezii despre adevăr
Iubito, a venit iarăși toamna...
iubito, a venit iarăși toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem triști ochii sub geane,
ne dor uscați de multă vreme
e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopții
prin ceața ei, nu ne văd ochii
iubito, a venit iarăși toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din șiroaie
încet încep iarăși să cadă,
din pomii triști, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas
iubito, a venit iarăși toamna,
în urma ei pășește iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noștri tot mai grei
ne vom căuta prin amintire,
acoperiți de-un alb subțire,
ne vor durea păreri de rău
și-argintul meu, și-argintul tău
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ploaie sau poezii despre negru
Au înflorit cireșii
Iubito, dă de veste
Că ea natura-i vie
Tu cheamă a fi zestre
Cireșii din chilie.
Iubito, cheamă crângul
Să freamăte ușor
Cu tot ce-i numai nimbul
Să cheme gând de dor.
Iubito, vino-n timpul
Cel necuprins de frig
Unde e rupt el nimbul
De sufletul cel aprig.
Iubito, au înflorit cireșii
E ea natura-n floare
Cu suflete curate
Vestim doar sărbătoare.
Iubito, ei cireșii
Sunt plini doar de ea boare
Pe care chiparoșii
Au pus cunună mare.
Iubito, hai la dans
Să tremure tot crângul
Ne ținem în balans
Să stăpânim el timpul.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre dans sau poezii despre curățenie
Pași sub ploaie... licurici în priviri...
Hai să fugim, iubito, prin ploaia așteptării,
privind la norii grei cu inima deschisă,
bobițele sunt faguri din taina cuvântării
și mierea în celule-i cu-aromă de caisă.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia bucuriei,
tinându-te de brâu să simt că înfloresc,
cu ochii languroși să-i ceri copilăriei
culori din curcubeu și cuget păstoresc.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia mulțumirii
uitând de vântul rece și șoapta sa rebelă
cu sângele albastru să închinăm iertării
cele mai dulci poeme în sfânta ta capelă.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia bunătății,
învăluiți de gânduri ce ne-au legat etern,
din palme să sorbim sărutul voluptății,
este nectarul sacru al dorului matern.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia dăruirii,
suspinul nopții este pe talpa unei frici,
ții minte, dulcea mea, în clipa înfloririi
cum liniștea privea cu ochi de licurici.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia mărturiei,
până când cerul gri va fi din nou senin,
cu slovele să-i ardem plăcerile furiei,
spovăduind iubirii cu sufletul blajin.
Hai să fugim, iubito, prin ploaia libertății,
lanul de grâu și drumul au karma ca și noi,
deschis să cerem timpului valorile dreptății
și cugetul Iubirii să-l plăsmuim în doi.
poezie de Luiza-Elizabetta Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre valoare sau poezii despre sărut
Ascensiune prin recul
Corabie somnambulă în vânt
bucăți de soare duce la catarg
brusc marea iese din adânc
și ochii o aruncă-n larg
Bucăți de soare duce la catarg
în zori mi-ai răsărit în suflet
de pragul zilei lacrima îmi sparg
dar n-o auzi e totul putred
E întuneric până-n suflet
brusc marea intră în pământ
am să-adorm la primul tunet
iubito corabie somnambulă sunt
Bucăți de noapte-mi sângerează la catarg
când ochiii tăi m-aruncă iar în larg
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre marină sau poezii despre Soare
Niciodată, iubito
niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand
niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti
niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata
in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie
si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul.
poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre nori, poezii despre metrou, poezii despre meteoriți sau poezii despre iad
* * *
M-ai ademenit precum o nimfă.
Mi-ai pătruns în inimă.
M-ai rănit mai rău decât o viperă.
Ți-ai făcut cuib în sufletul meu.
Mi-ai răpit timpul, zâmbetul și tot ce eram eu.
Ți-ai crescut rădăcini în gândul meu.
Ai putut chiar opri timpul.
Ai înghețat spațiul și universul.
M-ai rătăcit să nu-ți mai aud glasul.
Doar ai tăcut, și din tăcere ți-ai făcut scut.
Din toată iubirea mea ceva mărunt.
Ai condamnat totul la timpul trecut.
Ai dat vina pe soartă și pe ursită.
Mi-ai găsit doar mie vină.
Ai rupt a iubirii cunună.
Și acum tot fugi și taci,
Ai vrea totul să negi.
La ce folos? ști bine că n-ai să poți.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învinovățire, poezii despre șerpi sau poezii despre trecut
Ochii albaștri ai ploii
car dragostea cu sacoșa prin ploaie
mi-e dragă ploaia și cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaștrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaștri ai ploii
iubito, unde sunt ascunși ochii ploii în noapte?
când îi vei știi sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ți le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriașă și, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin și eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simțurile lui puteau să vadă
sufletul și ochii albaștrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veșnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice sau poezii despre albastru
Sunt bolnav de tine și cu sângele înveninat
ce să fac cu ochii tăi, iubito?
ochii linxului sunt în frunziș
glonțul puștii a rănit doar viul
ochii au ajuns la stele pe furiș
și sunt stelele-nvrăjbite între ele
ochii și-i aprind pe rând în cer
uite cum vânează umbra linxului stingher
puii de năpârcă care încă-și schimbă-n zori
pielea, nu veninul, ce să fac, iubito
azi cu solzii tăi de monstru marin,
(cu-al tău zâmbet tremurând ezoteric,
cu arsura secundelor din atingerea ta),
cu aripi de pasăre măiastră și cu pielea ta?
teme-te de pasărea dracului că n-o poți învenina.
sunt bolnav de tine și cu sângele înveninat
îmi aștept sfârșitul pân' la scăpătat,
vino și mă înrobește, să mor împăcat.
taci, e sufletul linxului ce piere curat sau
e alizeul sărat, al aromelor tale,
ce mângâie-n zori ploile aprinse de izvoare
fac pariu cu noaptea că doar ele mai îmbată
stelele în care mă învălui tu
cu moartea, mult prea adorato.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!