Pentru Dominika

e bine
că femeile pe care
le luăm
drept fetiţe
au ochii
precum ferestrele
privesc
deschizându-şi larg
pleoapele
prin aripile ferestrelor
aruncă
priviri proaspete

poezie de Zbigniew Teper, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebădă cu aripile larg deschise

În ochii tai
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc

şi parcă ar curge raiul
prin tălpile mele-
aşa mă priveşti...

O duminică şchioptând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viaţă;
iubindu-te, poemele
mi se fac streşini în sânge.

Nu îmi mai scârţie poarta din suflet:
am plâns văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi ai alungat un inger

frig.... noapte de noiembrie
plouă şi stele nu se mai văd.
ai deschis larg uşa casei tale
şi m-ai aruncat în stradă.
nu am decât aripile pe care să le trag peste mine
nu mai pot zbura...
am aripile ude şi îngheţate.
azi m-ai alungat fără să spui nimic,
ai deschis uşa larg,
apoi ai încuiat-o repede
ca nu cumva să mă mai întorc.

mâine am să plec, departe de tine
şi nu mă va mai goni nimeni.
mâine te voi uita cuminte.

.... am aripile ude şi îngheţate,
merg desculţă pe strada pustie...
doar vântul, ploaia se mai aud şi
un câine mă priveşte tremurând.
îl primesc lângă mine,
îl acopăr cu aripile... a adormit.
privesc spre cer... nici o stea.

azi ai alungat un înger...

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există caracter, oricât de bun şi de plăcut, care să nu poată fi distrus prin ridiculizare, oricât de umilă şi de lipsită de profunzime ar fi aceasta. Să luăm exemplul măgarului: caracterul lui este impecabil, nu există animal mai umil pe lumea aceasta, şi iată, totuşi, ce-a făcut din el ridiculizarea. În loc să luăm drept compliment situaţia în care suntem numiţi măgari, noi o luăm în tragic.

Mark Twain în Wilson Zevzecul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg, corăbii se scufundă,
Din viaţa asta fadă mai trece o secundă,
Pe treptele mirării coboară o himeră,
Rămâne, în adâncuri, de-a pururi prizonieră.

Deschide ochii larg, e linişte pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
Să nu le-nghită calmul umilei consternări,
Când ochii mei albaştri sunt ale tale zări.

Deschide ochii larg, privirea să-ţi ajungă
La zări de veşnicie - nu este cale lungă -
Şi roagă-te la cer să plouă cu memorii,
Pe care să le-adune în versuri autorii.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie

Te uiţi la mâinile mele
sunt slabe - zici - precum florile

te uiţi la gura mea
prea mică pentru a spune: lume

- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei
să bem vânt
şi să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor linişteşte

în mine există o flacără care gândeşte
şi vânt pentru incendii şi pânze

nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer
capul prietenului

repet un vers pe care aş vrea
să-l traduc în sanscrită
pe piramidă

când vor seca izvoarele stelelor
noi vom lumina prin noapte

vom mişca atmosfera
când va împietri vântul.

poezie clasică de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei fetiţe

Trei fetiţe necrescute,
La propriu şi figurat,
Spun că şi ele s-ar... puncte
Şi vorbesc numai de pat.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea iubirii

O brumă ce aseară a căzut
S-a aşezat pe rosul trandafir
Tristeţea în petale am văzut
Puterea iubirii într-un singur fir

E trandafirul ce noi l-am crescut
Hrănit cu primăvara din noi
Iubire protecţie drept scut
Rămas înflorit unul pe altoi

Rosul gerul de-ţi va stinge
Vei înfloriri în inimă la mine
Să-mi curgi prin vene drept sânge
Si ochii mi-s frunze cu priviri senine

Dacă privesc acum înapoi
Văd înflorite câmpuri de flori
Doar amândoi suntem noi
Esenţă a sângelui ce-mi dă fiori

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor fetiţe de la cabaret

Fetiţe suave,
Cu suflet divin,
Ne servesc cu snoave
Şi SIDA din plin.

epigramă de Constantin Manea-Buzău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mă priveşti

În ochii tăi
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc

şi parcă ar curge raiul
prin tălpile mele -
aşa mă priveşti...

O duminică şchiopătând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viaţă;
iubindu-te, poemele
mi se fac streşini în sânge.

Nu îmi mai scârţâie poarta din suflet:
am plâns, văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştergerea memoriei

îşi şterge urmele
urmele duc către clădire
în pod
la flaut
la întreruperea amintirilor
ele aiurează
aiurează şi scheaună
iar sabia-ţi de samurai era albastră
un fel de fragment de cer
cerul este nevinovat
şi negru
când vine furtuna
şi tulbură memoria
memoria se găseşte cel mai mult în sânge
ea este mai memorabilă dinspre inimă
inima adormită nu produce tulburări,
aritmia apare abia atunci
când sângele inundă
amintirile

poezie de Zbigniew Teper (aprilie 2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

***
Când mă vorbeau femeile de bine,
Habar n-aveam de gripă şi de boli.
Purtam înceţoşarea pe coline
Fiindcă-mi plăcea să traversez prin nori.
Găseam firesc ca roiul de albine
Să bâzâie înspre nescrise coli
Iar liniştea să-mi umble la turbine,
Precum bondarul năucit prin flori.
Când mă tăceau femeile de-a valma,
Aflasem sigur că nu ştiu nimic,
Că Lunii nu-i rămâne-n tăuri salba,
Că puritatea are şi butic.
Femeile de-acum n-admit cu jalba,
Degeab-a primăvară mă urzic.
01 prier 2020, Căpâlna

citat din Vasile Ionac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am obişnuit

M-am obişnuit să dorm cu ochii deschişi,
De spaimă să nu fiu luat prin surprindere,
Să am controlul meu asupra lumii
Până în ultimul moment.

Ca un far care nu vrea să se stingă ziua
Ţine orizontul mării mereu
În magia unei priviri disperate.

Te rog să-mi închizi uşor
Pleoapele atunci,
Ce-a fost de văzut am văzut!
Să tragi cu grijă aceste obloane fine
Peste ochii mei obosiţi.

Sper să fie cât mai târziu
Cândva, într-o noapte cu multe stele
Şi cu salcâmi înfloriţi.

poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea (Ultimele) (1997)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni şi noaptea şi oraşul îşi aprinse ochii ferestrelor. Cocoşelul veghe până târziu, când se stinse şi cea din urmă luminiţă. O linişte deplină stăpânea văzduhul. Simţi cum somnul îi mângâie pleoapele. Era vremea să se culce şi dânsul. Nicicând nu fusese mai fericit. Cuibărită sub aripa lui călduroasă, rândunica asculta cu drag cum îi bate inima...

Virgil Chiriac în Cocoşelul fără inimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un acord este o mixtură de două sau mai multe ingrediente care produc un parfum nou, diferit de oricare din părţile componente luate individual. Vedeţi dumneavoastră, un parfum cu adevărat bun poate include câteva acorduri noi, proaspete. Acestea sunt precum nişte mici compoziţii de arome în interiorul unui tablou mai larg şi mai profund.

Kathleen Tessaro în Colecţionara de parfumuri interzise (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aripile păsărilor stă vocea mea

Am uitat să mai iubim florile şi mâine va ninge
mâinile tale vântul le va risipi în fulgi si marea se va aprinde
de atâta dragoste, precum braţele intinse ale unui zeu homeric.
Deschide ochii!
in aripile păsărilor stă vocea mea, care te strigă pe nume,
pe numele de botez de fată
din timpuri vechi când iubirea nu s-a rostit
erau doar nori senini, ispitindu-ţi ochii cu lumină.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urma

Trecători suntem prin viaţă şi cu noi nimic nu luăm...
importantă-i amintirea ce în urmă o lăsăm.
Deci ai grijă cum păşeşti ca atunci când n-ai mai fi,
urma ta să-ţi facă cinste printre cei ce vor veni!

Calcă drept şi fără teamă, fruntea reazem-o de cer,
adevărul fie-ţi vamă, nu te-ncrede în mister!
Lasă cerul să se cearnă în privirile-ţi cuminţi,
norii negri de minciună spală-i în lacrimi fierbinţi.

Şi de cumva îţi e teamă şi ţi-e pasul tremurat
saltă ochii către cerul ce veşnic este curat.
Cu privirile dă roată către munţii ce stau drept
şi-ai să ştii cum să faci pasul cu-ncredere şi-nţelept.

Calcă-n viaţă curajos şi stai drept precum un pom,
şi păstrează-ţi demnitatea şi fii-ntotdeauna OM!

rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenuri în aer

să iubim femeile din lyon
să luăm şi un fragil avion
să ajungem
la femeile de nylon din lyon - să
ne dorim trenuri în aer (?!)
elastice, să
iubim femeile care vorbesc alte limbi
foarte dulci, pre-ferate...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

Eşti picătura
Pentru care ploaia
Nu s-ar opri
Precum timpul,
Precum un fulger
Care luminează
Marea,
Precum luna,
Precum stelele
Care privesc adânc
Aceeaşi mare
Plină de dragoste - ieri
Plină de dor - azi.

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Xxx

nu-mi spune cu voce tare că gâşele zboară în linişte
nu cânta în versuri soarta altor păsări
acestea sunt numai metafore vechi de când lumea
că doar toate nuanţele posibile au fost deja rostite
în peştera lascaux cu degetele artiştii au creat picturi
niciuna din liniile papilare nu a devenit mărturie
deşi ştim că acele opere au fost sincere
ce spui despre victimele eternizate pe pereţi
în elani şi bivoli ce trăiesc în natură atât de fericiţi
care au căzut victime omului observator artist
ce spui despre trăsăturile coloratura şi realismul
picturilor care nu au schimbat lumea aceea
schimbând totuşi imaginaţia şi gusturile noastre

nu-mi vorbi cu voce tare vorbeşte-mi în şoaptă

poezie de Zbigniew Teper, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!