Sufletul e ca un havuz plin cu apă; opiniile sunt raza care luminează havuzul. Când apa din el e agitată, pare că şi lumina e la fel; totuşi, ea nu e. La fel se întâmplă şi cu omul: când e tulburat şi agitat, nu virtuţile sunt răsturnate şi confuze, ci spiritul său, care se află în mişcare. Dacă spiritul se linişteşte, totul e liniştit.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofică

Floarea STĂ în apă,
Apa STĂ în vază,
Vaza STĂ pe masă,
Masa STĂ în casă,
Casa STĂ pe Terra,
Dar Terra se află
De la origină,
În dublă MIŞCARE
Şi-n EXPANSIUNE,
Cu Calea Lactee
Şi cu Universul,
Odată cu casa,
Iar casa cu masa
Şi masa cu vaza
Şi vaza cu apa,
Iar apa cu floarea,
Care nu mai STAU,
Ci STAU în MIŞCARE,
MIŞCAREA-n REPAOS,
REPAOSU-n MIŞCARE,
Deci... TOTUL SE MIŞCĂ,
Atuncea când STĂ
Şi STĂ când se MIŞCĂ,
Dar noi nu simţim.
La fel şi în lume,
La fel şi în viaţă,
Tăcerea-i... Vorbire,
Vorbirea-i... Tăcere,
Mersul e... şedere,
Şederea e... mers,
Mâncatu-i... răbdare,
Răbdatu-i... mâncare,
Căderea-i... urcare,
Urcarea-i... cădere,
Curgerea e... stare,
Statu-i... curgere,
Moartea e... trăire,
Trăirea e... moarte.
Astfel putem spune
Că în Univers,
E ceva şi nu e,
Omul nu percepe,
Dar s-o lămuri
Când va STA... MIŞCAREA.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt spiritul adâncurilor

Eu sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinţi sunt veştede.
Din când în când
Mă urc în lumea voastră
În nopţi grozav de liniştite şi senine,
Şi-atunci aprind mari focuri
Şi zămislesc comori
Uimindu-vă pe cei ce mă-nţelegeţi.
Apoi cobor din nou prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt spiritul adâncurilor

Eu sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi,
În lumea alcoolurilor tari,
Acolo unde numai frunzele
Amăgitoarei neputinţi sunt veştede.
Din când în când
Mă urc în lumea voastră
În nopţi grozav de liniştite şi senine,
Şi-atunci aprind mari focuri
Şi zămislesc comori
Umilindu-vă pe cei ce mă-nţelegeţi.
Apoi cobor prin hrube trudnice
În apa luminoasă, minunată.
Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul se lasă absorbit prin simţuri şi parvine, în ele, la odihnă. Astfel simţim unitatea: spiritul şi simţurile sunt una, în acelaşi fel ca şi timpul şi eternitatea.

Anselm Grun în Invitaţie la seninătatea inimii (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu sigur că tot ce se naşte în formă fizică, moare. Ştiu sigur că apa erodează piatra şi ştiu sigur că stelele mor, deci şi soarele nostru. Nimic din ce e material nu durează şi până la urmă, nu contează. O singură certitudine nu am. Sufletul şi spiritul. Aşa că mă voi ocupa de ele pentru că dacă există o şansă ca viaţa să aibă sens, în spiritul şi sufletul nostru se află această şansă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apucăturile fac omul. Spiritul face omul. Căminul face omul. Educaţia primită în cămin nu influenţează numai spiritul şi manierele, ci şi caracterul. Casa părintească este aceea care face să înflorească inimile, care formează obiceiurile, care trezeşte spiritul şi care împinge caracterul spre bine sau spre rău.

Samuel Smiles în Fii om de caracter!..., Puterea căminului
Adăugat de Violeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul oricărui ceremonial este să cultive spiritul omului în aşa fel încât chiar şi când omul stă liniştit şi se găseşte fără apărare, cel mai fioros dintre duşmani să nu poată avea curajul să năvălească asupra persoanei sale.

citat din Eric van Lustbader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă materia e aceeaşi în atomii ei, spiritul cuprinde virtual toată dumnezeirea. Întreg şi parte sunt identice. Ca şi atomii materiali, miliardele de miliarde de atomi spirituali se află într-o mişcare eternă între lumea materială şi cea spirituală. Viaţa unui atom e însăşi viaţa universului. Unul e totul şi totul e unul.

Liviu Rebreanu în Adam şi Eva
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este totuna cu corpul său fizic. Inima, spiritul – este omul. Iar spiritul este precum o stea în jurul căreia el este construit. Dacă omul este perfect în inima sa, el deţine toate secretele ascunse ale Naturii.

citat celebru din Paracelsus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori ale unui om se află în sufletul său... sunt toate sentimentele frumoase, forţa cu care se ridică ori de câte ori viaţa îl îngenunchează, spiritul liber, bunătatea, generozitatea cu care împarte tot ce are mai bun şi mai frumos, credinţa şi iubirea cu care se dăruieşte lumii... Iar fără aceste comori, până şi cei mai bogaţi oameni sunt foarte, foarte săraci...

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.

Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt asemeni râurilor; apa în toate râurile este la fel, una şi aceeaşi, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniştit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel şi oamenii. Fiecare om poartă în el în embrion toate însuşirile omeneşti, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădata altele şi se întâmplă deseori să nu semene cu el însuşi, cu toate că rămâne mereu una şi aceeaşi fiinţă.

Lev Nicolaevici Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieţii cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt şi nu mai are timp să se gândească şi la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândeşte pe fiecare dintre noi.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul

Acuză-a criticilor horă
Că epigrama e "minoră".
Noi întrebăm maturul cor:
De când e spiritul minor?

epigramă de Pavel Bellu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi spiritul sunt două puteri, sau două necesităţi între care omul se află plasat.

citat din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratul bine al omului stă în partea prin care se deosebeşte de animale. Dacă această parte este puternică, iar virtuţile sunt pregătite să-l respingă pe duşman, omul e in siguranţă şi nu are de ce să se teamă.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă..., acela...,sunt eu

Dacă iubirea linişteşte sufletul,
acela care o oferă, sunt eu.
Dacă dragostea suportă vinovăţia,
acela care o poartă, sunt eu.
Dacă timpul îşi cântă eternitatea,
acela care ascultă, sunt eu.
Dacă pământul îşi arată comorile,
acela care le adună, sunt eu.
Dacă viaţa învinge moartea,
acela care câştigă, sunt eu.
Dacă cerul îşi deschide porţile,
acela care intră sunt eu,
muritor plecat la Dumnezeu.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

şi totuşi iubirea doare câteodată
când valuri de suspine vuiesc în adâncuri
când frenezia zilei este suspendată
când credinţa pierde mirabile tâlcuri.

şi totuşi iubirea îngroapă extaze
când candorile vieţii tremură a pustiu
când ceaţa din zori acaparează raze
şi sufletul străbate decorul arămiu.

şi totuşi iubirea se transformă-n lavă
când trădarea sfinţilor trece în profunzime
când speranţa moare ucisă de otravă
când spiritul simte a vieţii cruzime.

şi totuşi iubirea e un cântec de slavă
în raiul inimii în izvor de limpezime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptura în general pune în evidenţă minunea care constă în faptul că spiritul se încorporează în ceea ce este cu totul material, prelucrând această exterioritate în aşa fel, încât el îşi devine prezent lui însuşi în ea şi îşi recunoaşte în ea figura adecvată propriului său interior.

Hegel în Despre artă şi poezie, Sculptura (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ieşi cu barca în larg şi iei un pahar, îl înmoi în valuri şi îl umpli până la jumătate, în pahar vei avea un lichid care, prin compoziţia sa chimică, este identic cu cel pe care pluteşti. Deşi se află într-un recipient de dimensiuni limitate, apa din pahar este aceeaşi apă a mării. Spiritul tău este o frântură din oceanul de înţelepciune infinit şi, astfel, are acces direct la ea prin însăşi natura sa.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!