Am văzut, cred eu, mii de filme. Până şi lucrarea de licenţă mi-am făcut-o la o materie numită Filmologie, predată de o doamnă profesor minunată, cu care continuam să povestim ce vizionam şi ce trăiam, la cafeneaua Bulgakov, cumva peste drum de facultate. Cu mama am fost ultima dată la film tot în Cluj, la cinema Arta. "The Others", cu Nicole Kidman. L-am înţeles amândouă. Nu a mai fost nevoie să ni-l explicăm reciproc.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, chiar dacă lucrurile merg ca pe roate, nu mai poţi să te învârţi cu ele. Ai nevoie de un respiro până şi de la cei ce te iubesc. Până şi de la ceea ce faci cu drag. Te simţi, pur şi simplu, copleşit. E mai greu de empatizat cu asta. Dar mama, care se pricepe la desluşit filme, mi-a zis că se mai întâmplă, în viaţă, şi aşa.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în continuare în puterea cuvintelor pentru că, de multe ori, câteva rânduri de la un om drag îmi schimbă întreaga zi. Cred că o conversaţie cu un prieten bun ar trebui recomandată de toţi medicii drept terapie obligatorie pentru suflet (compensată şi cu efect de durată, garantat). Cred că viaţa îţi poate oferi surprize care să arunce în fundal, cu dispreţ, orice film şi mai cred şi că, în ciuda rădăcinilor puternice, poţi găsi aripi pentru vise. Iar senzaţia dată de zborul înalt te va face mereu să zâmbeşti, ca omul sigur că magia există. Cred că tot ce ştiai despre ordinea lucrurilor, despre ce eşti capabil să simţi şi să faci se poate da peste cap într-o zi şi că nu există "niciodată". Cred că oamenii întâlniţi cândva se pot întoarce pentru a-ţi oferi ceva de care nici nu bănuiai că ai nevoie, ca de aer.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că experienţele vieţii sunt mult mai importante decât orice film aş face.

citat din Nicole Kidman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 19.58, ajunsesem în faţă la Bibliotecă. Mi-am scos căştile din urechi cu mişcări lente şi mi-am oprit soneria ambelor telefoane. Am mai tras o dată aer în piept, adânc (nu ştiu de ce se spune că gestul ăsta are darul să te liniştească, pe mine mereu m-a ameţit rău). Am ajuns la colţul străzii, vizavi de Muzeu, acolo unde nu e trecere de pietoni şi trebuie să prinzi momentul. L-am văzut aşteptându-mă (nici nu prea aveai cum să-l ratezi), se plimba pe aleea din faţa Ateneului. Mi-am îndreptat spatele, am ridicat uşor nasul în vânt, am lăsat un autobuz să treacă prin faţa mea şi am pus primul picior pe stradă.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost chemat să joc mereu acelaşi personaj; dacă lucrurile continuă aşa, chiar dacă dumneata ai să mă vezi pe genericul a încă 20 de filme, eu, practic, dispar din film! Încetez de a mai exista ca actor original, devin o copie după un clişeu, repetată până la absurd. Mi-aş dori, de ce să nu recunosc, un rol scris pentru mine. Să-mi zică scenaristul: măi Colea, te-am văzut în filme, pe scenă, pe stradă, în crâşmă şi cred că te cunosc oarecum; uite, rolul ăsta l-am scris cu gândul la tine. Şi eu aş intra în pielea personajului, m-aş strădui să-l înţeleg.

Colea Răutu în Interviu, Cinema nr. 7, iulie 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În filme, alegerile mele sunt spontane.

citat din Nicole Kidman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, chiar dacă lucrurile merg ca pe roate, nu mai poţi să te învârţi cu ele. Ai nevoie de un respiro până şi de la cei care te iubesc. Până şi de la ceea ce faci cu drag. Te simţi, pur şi simplu, copleşit. E mai greu de empatizat cu asta.

Anda Docea în Camere de hotel, Ca-n filme (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea de licenţă a fost despre Teatrul de Revistă, de la origini până în prezent, şi a fost foarte apreciată, nu mai făcuse nimeni. Ţin minte că am muncit enorm pentru acea lucrare. Aveam o masă de sufragerie mare, de vreo 12 persoane, care era plină cu cărţi deschise, umblam în jurul ei şi conspectam.

Anca Ţurcaşiu în ziarul Adevărul (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am fost foarte ajutat de divini­tate. Şi în închisoare. Mi-am dorit mereu să fac un documentar într-un penitenciar. N-a fost să fie, dar până la urmă, am fost arestat, pe principiul: "Ai grijă ce-ţi doreşti!". Nu regret acele patru zile, aş scrie o carte. Au avut legătură cu religia, pentru că din celulă vedeam o biserică. Ceilalţi deţinuţi mi-au spus că, dacă pe drumul către tribunal văd o biserică şi dacă din sală mai văd una, să fac la cameră semnul revistei dumneavoastră, "OK", că va fi bine. Şi aşa a fost. Când am ieşit din puşcărie, primul drum l-am făcut la televiziune. Plus că, la câte s-au rostit pe OTV, cred că m-a ajutat Dumnezeu şi să nu fiu omorât până acum.

citat din Dan Diaconescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acea zi de sâmbătă a lunii februarie s-a dovedit a fi cea mai friguroasă din an. Iarna se întorsese peste noapte, viscolea şi era un ger de nu-ţi venea să ieşi din casă pentru nimic în lume. Îmi stabilisem o întâlnire pe care aş fi putut s-o anulez oricând şi de care, de fapt, nu era neapărată nevoie. S-ar fi rezolvat totul electronic, doar că bărbatul cu pricina mi-a propus nişte spaghetti quattro formaggi, cu un zâmbet care m-a făcut să accept instinctiv, fără obişnuitele secunde de ezitare... M-a condus acasă, taman în cealaltă parte a oraşului. Pe drum, m-am bucurat de toate stopurile semafoarelor. Am vorbit în continuare despre noi şi am râs ca şi când ne ştiam şi slăbiciunile, şi visele. Şi aşa ar fi fost dintotdeauna.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. Intâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; "N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?" Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.

în Cântarea Cântărilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambasada Italiei organiza un concurs pentru cea mai frumoasă italiancă din Tunisia şi eu dădeam o mână de ajutor. La festivitate, priveam din culise la fetele de pe scenă şi cineva m-a împins lângă ele. Aşa am ajuns să câştig acel concurs. Premiul era o invitaţie la Festivalul de Film de la Veneţia, iar primul film pe care l-am văzut a fost "Nopţi albe" în regia lui Luchino Visconti. Am înţeles atunci că acesta îmi este destinul. Steaua mea mă călăuzise.

citat din Claudia Cardinale
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raymond Barone: Ghici ce o să fac în seara asta! O să văd un film.
Robert Barone: Şi ce-i rău în asta?
Raymond Barone: Filmul Debrei. Da, ăla cu mama bolnavă şi cu fata care învaţă să aibă grijă de mama bolnavă. Cine ar vrea să vadă prostia aia răsuflată? Vreau să-l văd pe cel cu tipul înarmat şi cu urmăriri de maşini şi cu nuditatea care nu are niciun sens.
Robert Barone: L-am văzut eu. A fost bun.
Raymond Barone: Aşa, pune sare pe rană. De ce nu-i dai câteva palme peste fund unui supermodel în faţa mea?

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori un tren ajunge să te ducă în gara ta, chiar dacă tu urcasei în el doar pentru a te îndepărta de ceva. O persoană cu care te-ai traversat fugar, într-un loc în care nici nu prea voiai să mergi, ajunge să-ţi spună, în timp: "Ca să vezi, până la urmă noi doi am fost un accident fericit. A ieşit ceva bun din treaba asta."

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la Cluj

Până la Cluj pot să beau o cafea,
Să îmi pun o dorinţă ascunsă
Într-o lacrimă încă neplânsă,
Braţ la braţ să pornim undeva.

Până la Cluj pot să scriu un pastel
Despre iarna ce tocmai se-arată
Şi se uită spre mine-ncurcată,
Bănuind că mi-e gândul la "el".

Şi prin frigul cumva nefiresc,
Ce şi-a luat un vremelnic permis
Invocând o neregulă-n scris,
Doar la Cluj pot să-ţi spun "te iubesc".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă, nu există cadou mai bun pentru o fată decât acela ca un bărbat care îi traversează viaţa să o facă, pe alocuri, fericită.

Anda Docea în Camere de hotel, Pentru un strop de fericire (aprilie 2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim şi, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situaţii-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca şi când ar fi cea din urmă (noapte şi iubire). Viaţa reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să ştie de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-şi întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei ceşti de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aştepta mult şi în zadar.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mea mi-a spus că nu am deschis ochii timp de opt zile după ce m-am născut, dar după aceea, primul lucru pe care l-am văzut a fost un inel de logodnă. Am fost captivată.

citat din Elizabeth Taylor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Eu... Uff... Chiar am interpretat greşit, totul. Dar în acele momente nu mi se părea că aş greşi.
Lia: În seara aceea, când ne-ai văzut împreună, la acel restaurant, a fost pentru ultima oară când am luat cina împreună cu el, a fost ultimul weekend pe care l-am petrecut împreună.
Lucian: Asta înseamnă că după acea seară, nu l-ai mai întâlnit deloc?
Lia: Chiar deloc, nu... L-am mai întâlnit, însă doar în scopuri strict profesionale, de luni până vineri inclusiv, de la ora 14.00 până pe la 19.00-20.00, cu excepţia săptămânilor în care aveam şedinţe la bordul navei; la acele întâlniri zilnice la care ar fi trebuit să participi şi tu, însă tu ai absentat în această perioadă, în mod intenţionat.
Lucian: Ştiu. Şi îmi cer scuze, însă... Nu cred că mă simţeam în stare să iau parte la acele întâlniri.
Lia: De ce?
Lucian: De ce...?! De ce l-ai sărutat, atunci? Explică-mi, de ce?!
Lia: De ce te interesează?
Lucian: Pentru că... Mă interesează! Ce-a fost acela?! Un ultim sărut, de adio?
Lia: Nu, deloc...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am amintit că tata îmi spunea Puc în copilărie. Dar poate câinele era Puck, precum personajul lui Shakespeare, şi nu poreclit după mingea rotundă şi turtită de hochei, ca mine.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!