Poate că adevăratul eu nu îl găsim în viaţa de zi cu zi, între lucrurile care ne condiţionează şi ne impun limite. Poate trebuie să ne îndepărtăm, măcar o vreme, de tot ceea ce ne ţine legaţi. Şi, la final de drum, ne simţim redaţi nouă înşine. Ne dăm seama de ce sau de cine ne-a fost atât de dor. Ca şi când sufletul nu mai trebuie să se întoarcă pe dos în căutarea unei fărâme de trăire prin căptuşeală, pentru că a primit deja un înveliş strălucitor (numai bun de prezentat la ceas de destăinuire), din pricina sau, mai bine zis, datorită mai multor ani scurşi în direcţia potrivită.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi ceea ce vrei să găseşti

Căutăm un prieten
Căutăm persoana potrivită
Căutăm pe cineva care să ne înţeleagă
Căutăm un iubit sau căutăm o iubită.

Căutăm un drum perfect
Căutăm o oază de linişte
Căutăm să ajungem undeva de unde să nu mai vrem să plecăm
sau căutăm cea mai frumoasă privelişte.

Căutăm sensuri, căutăm răspunsuri
Căutăm răsărituri şi în acelaşi timp căutăm apusuri.

Căutăm, căutăm, căutăm şi nu găsim
pentru că noi înşine
ceea ce vrem să găsim
trebuie să fim.

poezie de Mihai Gavrilescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un răspuns pe care-l dai trebuie să exprime ceea ce înţelegi tu, ceea ce crezi tu, nu ceea ce poate să înţeleagă sau să creadă altcineva. Un răspuns pe care-l dai trebuie să fie o lămurire de sine, pentru sine, nu pentru altcineva. E mai bine să nu dăm un răspuns, dacă celălalt nu-i pregătit să-l primească ca atare şi să-l preţuiască. Să nu dăm un răspuns celor care sunt convinşi că îl cunosc deja. Să nu dăm un răspuns celor care-şi fac iluzii şi nu vor să le fie spulberate. Să nu dăm un răspuns, dacă interpretarea lui poate crea false aşteptări. Să nu dăm un răspuns ca să rănim sau să pedepsim

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că drumul nostru se va intersecta mereu, repetat, cu unele poteci, pentru că nu se poate altfel. Sau poate pentru că, la un moment dat şi într-un anume colţ de lume, s-a creat o legătură între două suflete care trece peste kilometri şi timp (asta e explicaţia care îmi convine cel mai mult, ar fi frumos să se întâmple cu adevărat aşa). Poate suntem jucăriile descentrate ale destinului sau poate unele lucruri nu se termină cu adevărat niciodată, doar iau o pauză din când în când.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iară mă întorc cu gândul la tata, pentru că din tot potopul acela de lume, care a trecut prin viaţa mea, el rămâne figura cea mai dură, cea mai enigmatică. Nu ştiu dacă a fost om tocmai bun, pentru că mai rămâne de discutat ce înseamnă om bun. Ceea ce azi poate fi un cusur, peste o vreme poate fi dovada unor merite, iar ceea ce cândva era prilej de mândrie, azi poate stârni numai zâmbete!

Ion Druţă în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să punem la muncă slăbiciunile noastre, pentru ca ele să ne fie utile. Vă miraţi şi spuneţi: "Dar bine, slăbiciunile trebuie să le dăm la fund, să le anihilăm!" Încercaţi şi veţi vedea dacă vă va fi uşor: voi veţi fi cei învinşi. Problema se pune la fel cu orice defect sau viciu, indiferent dacă este vorba de lăcomie, senzualitate, violenţă, pofte nemăsurate sau vanitate, trebuie să ştiţi cum să le mobilizaţi pentru ca ele să lucreze alături de voi în direcţia pe care aţi ales-o. Dacă vreţi să lucraţi singuri, nu veţi reuşi. Dacă vă veţi goni toţi duşmanii, tot ceea ce vă rezistă, cine va mai lucra pentru voi, cine o să vă mai servească?

Omraam Mikhael Aivanhov în Alchimia spirituală: căutarea perfecţiunii
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascundeţi timpul netrăit!

Ascundeţi-mi oglinda şi ceasul!
Nu vreau să privesc şi să aud cum trece timpul!
Cum anii mei se scurg,
Ca şi o lacrimă ce -mi curge acum pe obraz,
În timpul ce merge doar înainte,
Prea repede ni se duc anii.
Şi ne trezim din nou,
Cu mintea şi apucăturile unui copil...
Ne apropiem din nou de unde am plecat...
În brânci, pe pământul pe care l-am călcat.
Mai întâi în patru labe,
Aşa cum ne-am şi transformat din regnul animal..."Euglena Viridis"...
În brânci, ajungem să ne rugăm, să nu intrăm în el.
Pământ! Tu care ne-ai dat apă şi mâncare,
Şi am gustat din tine, muşscând, prin primii paşi...
Pământ! Pe tine te-am lovit cu sapa, să ne hrănim.
Şi din tine făceam pat, să ne odihnim... în veci!
Când astăzi sufletul aleargă spre nemurirea dragostei,
Nici nu ne dăm seama că noi,
Iubind sau refuzând, vrând nevrând,
Ne îndreptăm cu paşi grăbiţi, către sfârşit!
Trăieşte-ţi viaţa pe deplin, cititorule!
Procrează, dă viaţă!
Căci doar ea va dăinui şi te va reprezenta, când tu nu vei mai fi...
Ia ce este bun din viaţă!
Căci ea oferă, bune şi rele...
Căci dulceaţa mierii fagurelui,
Fără înţepătura albinei, nu are gust.
Este ca dulceaţa strugurelui fără damful beţiei!
Dar cine stă să mă mai asculte?
Cu nepăsare, păşim sfioşi în viaţă,
Crezându-ne noi înşine un Dumnezeu...
Ce-i drept, unul mai mic!
Când noi, fără să ne dăm seama,
Atârnăm deun fir de aţă...
Aţa vieţii noastre.
Ce trebuie să facem?! Doar s-o trăim... aşa cum se cuvine!
Nu îţi pot spune eu ţie, sau tu mie,
Cum s-o trăim, ori ce este mai bine.
Doar noi înşine trebuie să o trecem prin sita învăţăturii.
Şi să alegem doar ce-i frumos şi bun!
Dar cine ne spune ce e frumos şi bun? Asta aţi înăţat?
Este chiar creşterea, cultura ţi ce ne place nouă!
Noi alegem cine să fim!
Pe cine să urâm sau pe cine să iubim...
Noi singuri alegem cum să trăim şi când să murim!
Nu lăsaţi pe nimeni să aleagă în locul vostru!
EU iubesc viaţa cu toate ale ei
Şi am dreptul să aleg pentru mine!
Voi ce mai asteptati?
Iubiţi şi alegeţi un drum!
Haideţi să facem ca viaţa noastră
Să fie de neuitat!
Pentru noi şi pentru cei din jurul nostru...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu spune şi nu face la timp ceea ce e corect... e ca şi cum ar ajunge în gară mult prea târziu şi ar pierde un tren către o destinaţie foarte importantă. Alt tren poate că mai vine (sau nu!)... dar acel moment pierdut, este pentru totdeauna... şi nu se va mai întoarce. Morala? Fă toate lucrurile la timp şi nu lăsa timpul cu ocaziile lui să-ţi scape printre degete! Regretele personale dor mai mult ca rănile provocate de alţii... Fructifică oportunităţile vieţii şi fă bine cât poţi, a mulţumi pe oricine. La final, tot ţie îţi faci bine. Mulţumirea celorlalţi, obligatoriu se întoarce la tine (mai devreme, sau mai târziu), simţindu-se pragmatic prin toate avantajele pe care viaţa ţi le oferă. Hai să fim înţelepţi! Să corelăm tot ceea ce facem... cu ceea ce primim în viaţă! Absolut mereu culegem ce am semănat. Un adevăr care încă doare..

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta de cinci ani, rTe-hu deprinsese deja temeiurile artei de a alerga. Oricine poate alerga un sfert sau o jumătate de ceas, dar nimeni, în afara alergătorilor tibetani, nu poate alerga fără întrerupere vreme de luni de zile sau, dacă e nevoie, vreme de veacuri (organismul unui alergător nu se uzează atâta timp cât el aleargă; prin urmare, el n-are cum să moară de moarte naturală, ci va sfârşi, mai devreme sau mai târziu, prin a fi ucis de ceva anume).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei înţelege că dacă vrei sănătate, bani sau iubire, succes sau fericire, trebuie să dezvolţi ceva în interior, o abilitate nouă, o stare de spirit nouă, atunci vei evolua şi în interior, precum şi în exterior. Şi poate că îţi vei da seama că cel mai mare beneficiu nu este succesul exterior şi nici fericirea dată de lucrurile exterioare ci felul în care tu te simţi în interior, acea încredere sănătoasă în tine că acum ai cheia pentru a obţine tot ce vrei, acea împlinire sufletească şi sentiment de putere interioară că totul este aşa cum trebuie să fie şi POATE, sentimentul că setea a dispărut.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să mint, am fost de multe ori recunoscut şi poate că datorită acestui fapt am fost servit înaintea altora sau am primit mai uşor un act, o chitanţă... Totuşi, nici măcar ca persoană publică nu poţi obţine tot ceea ce doreşti decât dacă meriţi.

citat din Aurelian Temişan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socrate (către Charmides): Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete înţelepciunea.

replică celebră din povestirea Charmides de Platon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De o vreme, n-o mai fac cu înverşunare. Nici apropierea, nici pierderea. Ceea ce unora le pare a fi sfârşit sau "prea târziu" pe mine mă face să mă simt (iar) la început, mereu la început de poveste. Golul din suflet se umple cu oameni noi, cu alte istorii, cu alte feluri de "cald", la care nici măcar nu mă gândisem. Mă opresc în locuri unde stau un pic sau un pic mai mult. Cât mă lasă inima. Nu mă plictisesc, nu sunt tristă, doar uneori bate vântul ceva mai rece pe dinăuntrul meu. Şi atunci îmi imaginez că fiecare dintre noi rătăceşte insular printr-o lume cufundată preponderent în iarnă. Nu trebuie decât să ne intersectăm poveştile, căutând starea de bine. Insule calde.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ne simţim goi, simţim un vacuum, marea lipsă de ceva. Nu ştim care-i cauza; este foarte vag, dar acest simţământ de a fi goi pe dinăuntru este foarte puternic. Aşteptăm şi sperăm ceva mai bun astfel încât să ne simţim mai puţin singuri, mai puţin goi. Dorinţa de a ne înţelege pe noi înşine şi a înţelege viaţa este o sete profundă. Există, de asemeni, setea adâncă de a fi iubiţi şi de a iubi. Suntem gata să iubim şi să fim iubiţi. Este cât se poate de natural. Dar întrucât ne simţim goi, încercăm să găsim un obiect al iubirii. Câteodată, nu am avut timpul necesar pentru a ne înţelege pe noi, dar găsim totuşi un obiect al iubirii noastre. Când ne dăm seama că toate speranţele şi aşteptările noastre nu pot fi împlinite, desigur, de acea persoană, continuăm să ne simţim goi pe dinăuntru. Vrei să găseşti ceva, însă nu ştii ce anume să cauţi. În oricine există o continuă dorinţă şi aşteptare; adânc înăuntru, aştepţi totuşi să se întâmple ceva mai bun. De asta îţi verifici emailul de mai multe ori pe zi!

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sursa tuturor suferinţelor este ignoranţa. Oamenii îi rănesc pe ceilalţi în căutarea egoistă a fericirii sau satisfacţiei lor personale. Oamenii aleg diferite căi pe drumul către împlinire şi fericire. Doar pentru că nu sunt pe drumul tău, nu înseamnă că s-au rătăcit. Judecă succesul tău prin ceea ce trebuie să renunţi ca să poţi obţine. Adu-ţi aminte că uneori să nu primeşti ceea ce îţi doreşti poate fi un mare noroc. Atunci când eşti nemulţumit, vrei întotdeauna mai mult, mai mult, mai mult. Dorinţa nu îţi poate fi niciodată satisfăcută. Doar atunci când practici o stare de autosuficienţă şi mulţumire, poţi să îţi spui: Da, am deja tot ceea ce am nevoie cu adevărat. Fericirea nu se găseşte întotdeauna în urma căutării. Uneori apare când te aştepţi mai puţin. Scopul nu este să devii mai bun decât alt om, ci mai bun decât tine.

citat din Dalai Lama
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, oamenii, suntem ca nişte legume. Mai exact nişte cepe. În sensul că trebuie să dezvelim înveliş după înveliş pentru a ajunge la esenţă. Învelişurile sunt măştile noastre şi cu fiecare nou înveliş dat jos ne dăm seama că încă nu am ajuns la capătul călătoriei. Poate ai auzit de expresia "lasă lumina din tine să strălucească". La ce se referă această expresie? La îndepărtarea acestor învelişuri care opresc strălucirea ta. Ce înseamnă strălucirea ta? Înseamnă exprimarea a ceea ce eşti tu ca fiinţă umană, a talentelor tale, a cadourilor tale pentru cei din jur, a căldurii tale (compasiune, iubire, înţelegere) şi a luminii tale (înţelepciunea ta, simţul dreptăţii, misiunea ta).

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva, am crezut mereu că urmele tale prin lumea asta se măsoară în numărul de oameni care te aşteaptă să te întorci undeva. La gară, la aeroport, în gând. De asta şi întrebarea "Când vii?", rostită probabil uneori din complezenţă, am considerat-o cea mai frumoasă declaraţie de prietenie din lume. E interesant cum luptăm atât cu noi înşine să ajungem unde ne dorim, ceea ce visăm, să facem ce ne place, iar în ultimă instanţă, în momentele de cumpănă, de mari plecări sau de mari sosiri, totul se rezumă la cei pe care, prin ceea ce suntem, i-am determinat să le pese. Cumva.

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vârstnici. Au trăit mult. Adeseori au fost păcăliţi şi adeseori au făcut greşeli. Şi viaţa, în ansamblu, e o treabă cam urâtă. Rezultatul este că nu sunt siguri de nimic şi fac toate lucrurile într-o măsură prea mică. Ei cred, dar niciodată nu ştiu şi poate tocmai din pricina acestei şovăieli adaugă întotdeauna cuvântul posibil sau poate. Mai mult decât atât, experienţa lor îi face neîncrezători şi îi determină să bănuiască numai răul. Îşi călăuzesc viaţa într-o măsură prea mare după consideraţii referitoare la ceea ce este util şi prea puţin după cele referitoare la ceea ce este nobil, căci utilul este ceea ce e bine în mod absolut. Nu au încredere în viitor. Parţial şi din cauza experienţei. Pentru că, majoritatea lucrurilor merg prost; sau, în orice caz, mai prost decât se puteau aştepta.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vei înţelege că dacă vrei sănătate, bani sau iubire, succes sau fericire, trebuie să dezvolţi ceva în interior, o abilitate nouă, o stare de spirit nouă, atunci vei evolua şi în interior, precum şi în exterior. Şi poate că îţi vei da seama că cel mai mare beneficiu nu este succesul exterior şi nici fericirea dată de lucrurile exterioare ci felul în care tu te simţi în interior, acea încredere în tine, că acum ai cheia pentru a obţine tot ce vrei, acea împlinire sufletească şi sentiment de putere interioară că totul este aşa cum trebuie să fie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuirea

la început locuieşti în pântec
şi
eşti liber
între braţe
într-un ideal
în cuibul unei iubiri
într-o carte sau fabrică sau sediu sau
ceva în care faci un bine sau un frumos
locuieşti în citit în scris în tot felul de oameni care îţi aţin calea
în panoramele care te ispitesc
numai în tine nu
şi
nu apuci să cunoşti pereţii proprii
unde se adună inconştient griji temeri
şi alte simţăminte la modă
nici să afli cine eşti
încotro te îndrepţi
de ce se hrănesc unii cu sufletul tău
iată-te sfâşiat în propriul sânge
oblojindu-te cu degetele
fără să gândeşti că
fâşie cu fâşie aşezi versuri pentru toată viaţa
versuri care picură monoton tristeţi virale
nu-ţi dai seama când începe coborârea
când dezbraci ceea ce ai reuşit să aduni pe drumul hazardului
când te trezeşti
deja este un alt orizont mai estompat şi mai frigid
locuieşti un spital o neputinţă o demenţă
într-o uitare
nu mai ştii cine eşti
de unde vii
sau când
te-ai născut
alţi oameni îţi petrec zilele
la sfârşit
moartea e o încăpere îngustă
nu mai poţi să te ridici să faci ordine
să stingi lumina

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate să cunoască însemnătatea şi măreţia a ceea ce face. În asta constă frumuseţea Ofrandei: ea este misiunea care ne-a fost încredinţată, iar noi trebuie să ne încredem în ea. Cel care lucrează pământul poate să sădească, dar nu-i poate spune soarelui: "Străluceşte mai tare în dimineaţa asta". Nu le poate spune norilor: "Aduceţi ploaia în după-amiaza asta". El trebuie să facă ce are de făcut, să-şi are ogorul, să semene şi să capete darul răbdării. Va trăi clipe de disperare, când îşi va vedea recolta pierdută şi va crede că toată munca sa a fost zadarnică. Şi cel care a plecat în căutarea visurilor sale trece prin momente când se căieşte de alegerea sa şi nu-şi doreşte decât să se întoarcă şi să găsească o muncă de pe urma căreia să-şi ducă zilele. Dar a doua zi inima fiecărui lucrător sau a fiecărui aventurier se va umple de entuziasm şi încredere. Amândoi vor vedea roadele Ofrandei şi se vor bucura de ele. Deoarece amândoi cântă acelaşi cântec: cântecul bucuriei faţă de sarcina care le-a fost încredinţată.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Munca şi ofranda"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!