Poemul simfonic este o creţie instrumentală programatică cu o construcţie liberă ce-şi are rădăcinile în "uvertura cu program", gen în care Beethoven excelase de curând... Liszt va fi un demn urmaş al lui Beethoven în ceea ce priveşte caracterul descriptiv al unor poeme (sau al unor secţiuni din poeme), muzica sa ocolind realizarea unor imagini plastice şi tinzând să redea intensitatea sentimentului trezit de prezenţa lor. Faţă de simfonismul lui Berlioz – creatorul simfoniei romantice cu program – simfonismul lui Liszt va fi mai apropiat de cel beethovenian prin primatul dat de el expresivităţii lirice şi cu deosebire celei dramatice.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven va mai da o dată – şi pentru ultima oară – măsura mare a talentului său într-o creaţie concertantă – în Concertul în mi bemol major pentru pian şi orchestră (op. 73). Era în anul 1809, anul în care Napoleon ocupa din nou Viena, în care s-a stins viaţa lui Haydn şi a început cea a lui Mendelssohn-Bartoldy. Raportat la creaţia lui Beethoven, acest an apare dominat de dorinţa compozitorului de a se retrage în intimitatea unor genuri camerale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conservatorul. Acest sarcofag de lemn vopsit, populat cu mumii venerabile în care îi descopeream, talmeş-balmeş, pe Beethoven, pe Liszt, pe Berlioz şi pe Wagner era un alt gen de miracole.

Jean Cocteau în Portrete - Amintire
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestaţii, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală şi din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal şi originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franţa). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toată muzica lui Wagner şi a lui Liszt, noi nu am fi fost unde suntem dacă Berlioz n-ar fi trăit.

citat din Felix Weingartner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înclin să cred că Liszt a fost mai important pentru dezvoltarea muzicii. Nu vreau să afirm prin aceasta că Liszt a fost un compozitor mai mare decât Wagner, căci în creaţia lui Wagner găsim o mai mare perfecţie, o mai bogată gamă expresivă, o mai mare unitate stilistică. Şi totuşi operele lui Liszt au fecundat într-o măsură mult mai mare creaţia generaţiei următoare, decât muzica lui Wagner. Să nu ne inducă în eroare marea masă a iubitorilor lui Wagner, care a rezolvat într-un fel atât de perfect sarcina sa istorică, în întregime şi în totalitatea ei, încât nu poate fi imitat decât în mod servil, continuarea lui fiind imposibilă. Orice imitaţie este o chestiune sterilă, moartă. În schimb, Liszt a iniţiat atâtea noi posibilităţi, fără ca el însuşi să le fi epuizat până la capăt, încât de la el am primit stimulente mai puternice decât din partea lui Wagner.

citat clasic din Bela Bartok
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către sfârşitul secolului al XVIII-lea Mozart şi Haydn înălţase genul (simfoniei) pe o culme de pe care geniul lui Beethoven înaripase cu noi forţe, una după alta, simfoniile sale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam 11 ani când veneratul meu profesor Czerny m-a dus la Beethoven. Îmi vorbise mai demult despre el şi-l rugasem să aranjeze în aşa fel încât să-i pot cânta. Numai că Beethoven avea o atare aversiune faţă de copiii minune, încât se apăra cu hotărâre de această vizită. În cele din urmă s-a lăsat convins de neobositul Czerny şi a sfârşit prin a spune iritat: Pentru numele lui Dumnezeu, aduceţi-mi odată ciudăţenia aceea!

citat din Franz Liszt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a auzit pe Liszt interpretând Sonatele de Beethoven a avut impresia că este în prezenţa nu a unei reproduceri, ci a unei veritabile creaţii.

citat clasic din Richard Wagner
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, cel mai important aspect al oricărui spectacol ţine de adevărul fiecărei desfăşurări dramatice puse în muzica interpretată. Chiar dacă este vorba despre o muzică abstractă, o lucrare pur instrumentală, fără niciun program, oamenii care o ascultă ar trebui să experimenteze o poveste în sunete, o poveste care, în cele din urmă, stârneşte gânduri şi sentimente în interiorul lor.

Vladimir Jurowski în ziarul "Adevărul", interviu (13 septembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultătorii cu gândire convenţională, tulburaţi de disonanţele sălbatice ale altor romantici, puteau să stea liniştiţi şi să se relaxeze atunci când ascultau muzica lui Mendelssohn. Aceasta era puternic înrudită cu muzica foarte la modă pe atunci a lui Hummel, Cherubini, ba chiar şi a unor compozitori de salon. Dar ceea ce situa muzica lui cu mult mai sus faţă de a celorlalţi era deosebita ei graţie şi eleganţă, construcţia remarcabilă prin claritatea sa.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece noi nu recunoaştem o muzică care ar consta dintr-un joc inutil de sunete, atunci, în sens larg, orice muzică este programatică. În sens strict, se înţelege prin această expresie muzica simfonică sau, în general, instrumentală, care ilustrează un anumit subiect, prezentat publicului într-un program. Programatismul este capacitatea muzicii de a exprima idei, sentimente, trăiri, întrucât fără această proprietate, muzica, devenită joc de sunete, încetează de a mai fi artă.

Piotr Ilici Ceaikovski în Scrisoare către Nadejda von Meck (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premiu

Prin simplu fapt
Că răspund
Cerinţelor noastre
A unor expresii
Sau sintagme
Ori a unor
Combinaţii
Expresive
Cuvintele
Ne relaxează
Sau mai concludent
Ne încântă
Când formează
Paradigme
Poeme şi eseuri
La poarta voluptăţii
Atunci cuvintele
Ne premiază.

poezie de David Boia (1 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa lui Liszt este împodobită cu aluniţe, numite politicos grăunţe de geniu. Mai înainte avea patru, acum numărul lor s-a dublat. Se spune că aceasta este credinţa lui care dă pe-afară.

în Le Charivari
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Strauss este aproape singurul muzician original al tinerii Germanii; are în acelaşi timp ceva din Liszt, prin remarcabila sa virtuozitate în arta de a mânui orchestra, şi din Berlioz, prin grija de a-şi sprijini muzica pe literatură.

Claude Debussy în Domul Croche Antidiletant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonatele

Sonatele, de nu mă-nşel,
Sunt multe tipuri, fel de fel,
Baroce, clasice, moderne,
Romantice ‒ ce sunt eterne,

De Beethoven, Chopin, Rossini,
De Mozart, Liszt, de Paganini.
Îmi plac sonatele, stimate,
Dar nu femeile sonate!...

pamflet de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar acei a căror muncă principală este pur materială? Acelora nimic nu le va împrospăta puterile, ca citirea unor cărţi înălţătoare, ca vizitele repetate în muzee, ca încercarea de a pătrunde în tainele dumnezeieşti ale lui Beethoven, spre exemplu.

George Enescu în Revista "Făt-Frumos", Câteva cuvinte despre muncă (1 septembrie 1915)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este necesar să se pună capăt unor activităţi de dezinformare (Europa Liberă şi Vocea Americii) care dăunează colaborării şi securităţii popoarelor. M-aş referi, printre altele, la activitatea unor posturi de radio de pe teritoriile unor ţări participante aici.

Nicolae Ceauşescu în Con­fe­rinţa pentru Securitate şi Coo­pe­rare în Europa (CSCE), Helsinki, 30 iulie - 1 august 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui pianist Boskoff, după ce-a cântat magistral Funeraliile de Liszt

Când peste coarde mâna-ţi plouă
Bemolii grei şi-atâţi diezi,
Lui Liszt îi dai o viaţă nouă;
Dar pianul îl înmormântezi!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul unei publicităţi eficiente nu este crearea unor cuvinte sau imagini noi şi complicate, ci transpunerea unor cuvinte şi imagini familiare în relaţii noi.

citat din Leo Burnett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor îl consideră cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor. De ce aceasta? Pentru că Beethoven a luat toate regulile clasice ale lui Haydn şi Mozart şi le-a dezvoltat până când muzica sa a devenit mai cuprinzătoare din toate punctele de vedere. Acolo unde Haydn a făcut o glumă care putea fi spusă într-un salon, Beethoven face glume bărbăteşti, de hohotul cărora se cutremură lumea, şi care trebuie ţipate în toiul furtunii urlătoare. Acolo unde Haydn făcea mici surprize amuzante, Beethoven îţi face surprize cutremurătoare, care te lasă cu gura căscată, fără surâs. Acolo unde Mozart era vesel, Beethoven e nebun de bucurie. E ca şi cum ai privi muzica clasică printr-o lupă – e dintr-o dată mult mai mare. Însă lucrul principal pe care Beethoven l-a adăugat muzicii clasice a fost o mult mai mare cantitate de emoţie personală. Emoţiile sale sunt mai puternice, şi mai vizibile.

Leonard Bernstein în Cum să înţelegem muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!