Tinereţea este vârsta când eşti sănătos tun şi nu ştii de boli, când ai curaj şi n-ai frică de nimeni şi de nimic, şi când Viaţa e la început de cale, fără de griji, şi ţi se pare veşnică şi fericită...

aforism de Mihai Cucereavii (2 mai 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Cine are curaj,
să vorbească,
despre frică,
nu despre curaj.
Cui îi este frică,
să vorbească,
despre curaj,
când îi este frică.
Ce este frica,
Dacă nu curajul
la începuturile sale?
Ce este curajul,
dacă nu frica
atunci când
nu mai avem timp,
să ne fie frică?
Cea mai mare frică
îmi este de timp,
cel mai mare curaj,
este că sunt,
pentru că eşti...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie când va muri. Nimeni. Omul, când se uită înainte, i se pare că viaţa lui va fi lungă. Şi de asemenea i se pare că viaţa e ceva, că viaţa e mult, că viaţa e totul. Poate să fie aşa, şi poate să fie şi altfel. Pentru că, atunci când omul se uită în urmă, i se pare că viaţa a fost puţină, dacă nu chiar nimic.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti aici cu mine nu mai mi-e teamă de nimic; nici chiar de moarte. Când nu eşti mi-e frică... mi-e frică că n-ai să vii!

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Andreea ganciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie-mi

Când vântul suflă printre copaci
Şi vrei să fii singur, nu vrei să vorbeşti cu nimeni
scrie-mi
Când găseşti in oameni
Doar ipocrizie
Tu nu mă uita
Şi dacă nu ai nimic de spus
Nu iti face griji voi intelege
E suficient să ştiu
Că te gandesti la mine...

Scrie-mi când nu vrei să vorbeşti cu nimeni,
când aduni în suflet singurătate,
când găseşti în oameni stelele apuse.
Scrie-mi când nu ai nimic de spus şi vrei să taci...
Dacă eşti un gând sau eşti doar o văpaie,
ştiu că mă păstrezi într-un mugur de lumină
unde sufletul meu arde fără căinţă în umbra ta.

poezie de Camelia Opriţa din Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Primăvara sufletului meu, clădită din cuvinte (22 februarie 2008)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

Dai sănătăţii-ntâietate,
Eşti copt ca bobul dintr-un spic,
E vârsta când le ştii pe toate,
Dar nu poţi face mai nimic.

epigramă de Vasile Larco din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

Dai sănătăţii-ntâietate,
Eşti copt ca bobul dintr-un spic,
E vârsta când le ştii pe toate...
Dar nu poţi face mai nimic!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi frumoasă afrodită

Eşti frumoasă când râzi din inimă,
dar şi când lacrimi îţi curg pe obraz.
Eşti frumoasă când ai încredere
că mâine poţi trece peste necaz.
Eşti frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalţă.
Eşti frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranţă.
Eşti frumoasă când ştii să mă alinţi,
dar şi când mă iubeşti cum te iubesc.
Eşti frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ţi greşesc.
Eşti frumoasă pentru că simţi
şi speri, într-o viaţă fericită.
Tu eşti visul meu dintotdeauna,
dulce şi frumoasă afrodită.
Eşti fiinţa care iubeşte fără motiv,
fără încercări şi fără aşteptări.
Eşti fiinţa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieţii cărări.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea este atunci când ţi se permite să stai târziu în ajunul Anului Nou. Vârsta medie este atunci când eşti forţat să o faci.

citat din Bill Vaughan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ţi mai numeri anii…

De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrân
Când ştii ce grea durere tu porţi în al tău sân,
Şi pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ţi spună de nu-i încă zbârcită faţă ta?

Când ştii c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci şi triste urme în suflet ţi-au lăsat,
Şi crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.

Şi ce-ţi mai foloseşte să ştii azi cum mai eşti
Când simţi că tu pe lume de mult nu mai trăieşti;
Purtând cu moartea-n suflet străin în orice loc
Viaţa ta pustie şi fără de noroc!

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii 🌸

N-ai să ştii
cât de mult înseamnă
o şoaptă

până când....
cu dragoste e aşteptată

de un chip
care se lasă încetişor
pe un umăr plin de dor.

Nici un zâmbet
n-ai să ştii
cât de puternic poate fi

până când..
fără cuvinte,

scrijeleşte jurăminte
pe un suflet fără soare
dar, cu-n zâmbet prinde culoare.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul sănătos le vrea pe toate, dar când se îmbolnăveşte – doreşte numai sănătate.

aforism de Mihai Cucereavii (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te gândeşti la moarte, eşti neliniştit şi viaţa are mai puţin farmec.

aforism de Mihai Cucereavii (28 august 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune.

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nimic pentru oricine...

E greu în lumea asta slută, să te strecori printre elite, când cei sus-puşi, infatuaţii nu fac decât să te evite...
Se cred superiori şi nasul îl poartă-n sus, că le miroase poemul tău cu rimă-a mus, iar ei au versul alb în oase...
Aruncă vorbe la-ntâmplare, fără majuscule şi punct... ce cratimă, ce întrebare? Ei au decorul lor disjunct,
În care nu au loc sărmanii şi fără pile eşti un prost, un nimeni printre toţi golanii, deşi ei mai golani au fost...
Când ai bun simţ şi n-ai tupeul de-a te-nfoia ca un păun, înjuri de mamă ADN-ul, că n-ai o genă de tăun...
Rastelul ţi-este fără arme şi nici să tragi nu ştii măcar, şi fără gloanţe şi port-arme şi fără bani în buzunar
Eşti un nimic pentru oricine, dar mai ales pentru juraţi... ei te condamnă la ruşine deşi sunt cei mai necuraţi...
E greu în lumea asta mare, să şerpuieşti printre-aroganţi, când ai ghiulele la picioare şi-n jurul tău, doar intriganţi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea este vârsta când faci greşeli. Aşa că nu ezita, greşeşte fără teamă!

citat din Pam Brown
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul fără umbre

S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;

Satul fără umbre mai aşteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinţi la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!

S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai ştii;

Satul fără umbre pare răvăşit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aştepţi pe cei morţi
Dacă nimeni nu deschide vechile porţi?!

S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;

Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conţinut
Orişice orizont pare mereu pierdut!

N-am pe nimeni azi pe prispă
Viaţa mea e tot, tot mai tristă;

Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (şi eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toşi copiii din lume părinţii să-i înţeleagă)!

S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;

Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă aşteaptă
Dorul scump de Mamă şi de Tată!

... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău eşti venetic;

Satul fără umbre să-l porţi mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi să nu dispară,
Satul tău de suflet, Veşnicie, o Comoară!...

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăisem cu năzuinţe, cu nelinişti, cu ochii mari deschişi, într-o sforţare asemenea aceleia pe care o face orbul să vadă. Şi nimeni nu mă ajuta să-mi aleg cărarea, să văd adevărul. Adulmecam în acel fiecărui anotimp, al fiecărei clipe rostul vieţii mele, împlinirea mea adevărată, simplă, bună, fără s-o găsesc. Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune.

Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintaşii neamului omenesc au lăsat multe lucruri materiale şi spirituale necesare de care ne folosim mereu în viaţa de toate zilele şi fără de ele nicidecum nu putem trăi. Deci, la rândul tău, dăruieşte-le şi tu ceva util urmaşilor, ca ei să te ţină minte şi să-şi amintească de binele pe care l-ai făcut, că doar n-ai trăit o viaţă degeaba, fără rost, pe acest pământ. Iar dacă încă n-ai reuşit şi n-ai realizat nimic până acuma, nu pierde timpul în zadar, că viaţa zboară, adică trece foarte repede.

aforism de Mihai Cucereavii (28 septembrie 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu când eşti bun, ci când eşti naiv eşti luat de prost. Când nu ştii să faci anumite diferenţe şi primeşti cu braţele deschise în viaţa ta orice individ.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin (2017)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti orfan...

Când eşti orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulţi copii în faşa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu ştii de ce, cauţi o soră, cauţi un frate.

Când eşti orfan, de sânul mamei,
Simţi că toate-s împotrivă,
Şi luna plină este rea,
Destinul să ţi-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele şi dure,
Trăieşti viaţa ca un iad,
În zile sure.

Când eşti orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu ştii ce înseamnă, te iubesc,
Eşti fericit doar că ai viaţă,
Nu ştii, cum vrei să o trăieşti,
Nu ştii ce să ceri de la ea.

Când eşti îndoctrinat în muncă,
Ca boul în jug, fără de voie,
Copilăria, crudă slugă...
Ai doar resentimente false,
E greu să îţi adori părinţii,
Chiar dacă sunt părinţi cu acte.

E fals, când spui că îi iubeşti,
E fals, cum eşti în jurul lor,
Doar politeţea dă bineţe,
În stângăcia vieţii lor,
Scăldată în haina neputinţei,
Îmbălsămată mai târziu
De amărâtele regrete.

E fals, când spui că-ţi este dor,
De ei şi a lor bătrâneţe,
Ai milă doar, de-a lor tristeţe,
De viaţa lor, fără umor.
Când eşti orfan de fericire,
E fals, când spui, că plângi de dor.

Dar dacă stelele credinţei
Se-aprind ca far în viaţa ta,
Desculţ de-ai fi, simţi cum răsar
Minunile în viaţa ta,
Frustrările încet dispar,
Şi ierţi fierbinte.

poezie de Valeria Mahok (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!