Dumneavoastră m-aţi făcut să îndrăgesc florile câmpului, micile inspiraţii muzicale sincere şi originale ale acestui popor latin din Orient. Am mers departe în munţi şi pe câmpii să culeg "frunze verzi" în care sunt concetrate durerile şi bucuriile unui neam întreg. Le-am îmbrăcat în veşmântul nou al omenirii dând cântece româneşti pentru cei mici şi cei mari.

Dumitru Georgescu-Kiriac în scrisoare adresată compozitorului Vincent d'Indy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există sclavi mari şi mici. Cei mici sunt cei care devin sclavi pentru lucruri mărunte, pentru mese, pentru o locuinţă, pentru mici servicii. Cei mari sunt cei care devin sclavi pentru un consulat, pentru guvernarea unei provincii. Îi vezi pe cei care poartă securea şi biciul – aceştia sunt mai sclavi decât ceilalţi.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

(vă mai amintiţi? Să transmitem generaţiilor frumuseţea iernilor noastre)

Iarnă cu sclipiri de-argint,
Haină ta miroase a vis
Pe câmpii te-ai aşezat
Ramuri goale-ai îmbrăcat

Beteală de nea ai pus
Curcubeu în alb ascuns
Ai colindat peste tot
Ţi-ai lăsat mantaua jos.

Copilaşi se i-au la trântă
Cu bulgāri de nea aprinsă
Râsete se-aud departe
Şi prin văi si munţi purtate.

Sănii trase de cai mici
Daruri pentru cei pitici,
Puse la case mai mari,
De steluţe prinse-n ani.

Dragă iarnă, eşti tot dulce
Bucurii de viaţă duse,
O poveste de zăpadă
Pentru mari şi mici lăsată.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem de toate pentru o anume pătură a societăţii, pentru pătura aşa-zisă cultă; conservatoare, operă, diferite concerte. N-avem însă nimic pentru sufletele marii mulţimi, pentru popor, nici chiar societăţi corale ori instrumentale ca în alte ţări... Ce e de făcut?

citat clasic din Dumitru Georgescu-Kiriac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Nu sunt îngăduitor cu cei care ne fură,
nu mă las târât în compromisuri,
sunt cel care vă declară iubirea
şi nu ştie să mintă.

Voi conaţionalii mei cinstiţi
sunteţi vigoarea acestui neam milenar,
steaua călăuzitoare-n viitor,
vertebrele susţinerii coloanei infinitului nostru.

Nimeni nu ne ştie interesele ca noi,
lumina o primim de la soare,
soarele nostru e ca un măr de aur
din care încolţeşte sufletul acestui popor
şi lasă mai departe urme-n istorie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile mari de regulă sunt mute, îţi iau toate puterile şi nu mai eşti în stare să spui nimic. Durerile mici sunt cele care se vor auzite. La fel e şi cu inimile mari şi cele mici.

Natalia Popusoi (10 octombrie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războaiele celor mari sunt duse de către cei mici. Cei din urmă vor crede în principiile celor mari, mai mult decât aceştia o vor face vreodată. Cei mari se vor considera învingători indiferent de situaţie, celor mici rămânându-le doar mult "râvnitul" statut de victime colaterale.

Zeno Sustac
Adăugat de Zeno Sustac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mici muncesc pentru cei mari şi cei săraci pentru cei bogaţi.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Þării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub stindardul tricolor

Sub stindardul tricolor marea zbuciumă în valuri,
Sfânt, eroii odihnesc printre crucile din dealuri,
Cu cinstire îi slăvim, ei sunt cei ce-au scris istorii
Vitejind în grele lupte şi sfârşind în mari victorii.

Limba, straiul şi balada le-am primit ca moştenire
Şi le-om duce mai departe sufleţind într-o unire
Preaslăvind ce-naintaşii cu-a-lor piept le-au apărat,
Secerând orice duşman ce le-a vrut a fi furat.

Munţi, păduri, câmpii şi ape, toate-s bogăţii de preţ,
Stau aici de mii de ani în hotarul demn, semeţ,
Înfrăţite cu poporul au răzbit neîntinate,
Iar sub flamuri au mărit cu aleasă demnitate.

Ne revine datoria s-apărăm cei strămoşesc,
Trei culori iubim pe lume şi pământul românesc!

sonet de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc (versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986)

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, "nu de justificări",
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: "Acum ori niciodată!"

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde locuiesc sfinţii

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat şi de
ultimul pătrar de lună din colţul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care şchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele vieţuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc şi celor fără adăpost
unde locuiesc
aceşti oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetaţi de Cuvânt
unde
locuiesc aceste fiinţe înaripate şi cum de şi-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsesc, din ce în ce mai mult, că deformările la care se recurg de obicei sunt ineficiente şi condamnabile. Dacă deformările sunt mici, ele nu-şi ating scopul, care este de a apăra pacientul de o curiozitate indiscretă, iar dacă sunt considerabile, cer prea mari sacrificii, făcând de neînţeles contextele legate de micile realităţi ale vieţii. Rezultă de aici o stare de lucuri paradoxală: ce pot dezvălui mai uşor, în mod public, secretele cele mai intime ale unui pacient pentru că acestea nu permit să fie recunoscut decât să se descrie caracteristicile cele mai banale şi inofensive ale persoanei pe care toată lumea le ştie şi care îi dezvăluie identitatea.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci!

Timpul acesta nu e al meu, ştiu ce mi-aţi
făcut, netrebnicilor, eu sunt altundeva, în
altă ţară, în alt oraş, în altă lume,
m-aţi aşezat în trupul acesta străin
fiindcă am visat prea mult
m-aţi aşezat în carcasa asta de carne
fiindcă v-am sfidat cu femeile pe
care le-am avut, cu versurile
pe care le-am scris

amintirile sunt poliţa secretă
care mă torturează în fiecare zi
îmi iau treptat vederea, îmi fac
mâinile să tremure, mi-au luat
părul şi umbletul drept.

trupul acesta nu este al meu, ştiu ce
mi-aţi făcut, netrebnicilor, mă lăsaţi
să mor în trupul acestui bătrân
hai, biciuţi-mă, biciuiţi-mă...
- Taci, timpul a expirat!

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiile pe care le-am efectuat cu privire la aspectele muzicale ale limbii vorbite m-au condus la convingerea că toate misterele melodice şi ritmice ale muzicii pot fi explicate prin referire la ritmul şi melodia motivelor muzicale din limba vorbită.

citat din Leos Janacek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi au fost ruinaţi de averile lor şi mulţi au fost salvaţi de la ruină de lipsa de avere. Pentru a o obţine, cei mari au devenit mici, iar cei mici au devenit mari.

citat din Johann Georg Zimmermann
Adăugat de Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub iarba câmpului

Am pus să moară-n umbră, într-o carte
Pe care-o ştiu cuvânt după cuvânt,
Petale vii şi tinere de flori, –
Să-mi mai aduc aminte uneori
De cei plecaţi departe,
De cei ce nu mai sunt.

Şi răsfoind cu mâini şovăitoare,
Într-un târziu, de dorul nimănui,
Din cartea veche-mi cade-o floare:

Suntem mereu tot mai puţini sub soare,
Şi tot mai mulţi sub iarba câmpului...

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noapte mi-am făcut cunună

Din clipa când te-am cunoscut
din noapte mi-am făcut cunună
şi-am încrustat în ea
turcoaze şi safire,
stelele de pe cer le-am înşirat
ca perle si doru'-n colier.
Cu margaretele câmpului
mi-am împletit gleznele
în brăţări înflorite, şi...
cu florile câmpului,
cu adierile vântului
şi cu toate visele inimii
mi-am umplut braţele...
că-n acest fel vreau să te aştept,
iar dacă vii - o veşnicie-n viaţă
vreau să te păstrez!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mici nu pierd nicio ocazie să arate cât sunt de mici, iar cei mari evită orice ocazie să arate cât sunt de mari.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Oameni mari, mici (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan: Concepţiile mele nu sunt din cărţi! (Emfatic). Le-am cules de pe baricade, în iureşul luptei de clasă... (Solemn). Sufăr zilnic pentru propăşirea acestui neam!
Grivan: Suferinţa dumneavoastră este pur electorală...
Poporan: Ce vrei să spui?
Grivan: Vă drămuiţi atent suferinţa. Suferiţi exact atât cât vă trebuie pentru un nou mandat...
Poporan: Te îndoieşti de puterea votului popular?
Grivan: Mă îndoiesc de valoarea lui! Poporul e alcătuit din oameni simpli. Bună-credinţa lor e atât de uşor de înşelat! Le cumpăraţi încrederea cu o brichetă şi o plasă colorată...
Poporan: Crezi că era mai bine în dictatură?
Grivan: Nu. Dictatura îşi asigura puterea prin forţă. Dumneavoastră, prin farse ieftine! Campania electorală a devenit cel mai sinistru carnaval cu putinţă!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce în ce mai des, cei "mici" dau lecţii mari, iar cei "mari" dau lecţii mici.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Lecţie (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!