În prima mea publicaţie aş fi putut să susţin că am ajuns la rezultat, ca urmare a unui studiu serios al literaturii de specialitate şi a unei gândiri profunde, că substanţele valoroase antibacteriene au fost făcute de mucegaiuri, iar eu am pornit să investighez problema. Asta ar fi fost neadevărat iar eu prefer să spun adevărul şi anume că penicilina a pornit ca o obseravţie din şansă. Singurul meu merit este că nu am neglijat observarea şi că am urmărit subiectul ca un bacteriolog.

citat din Alexander Fleming
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă penicilina face omenirea sănătoasă, vinul a făcut-o întotdeauna bucuroasă.

citat din Alexander Fleming
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul călătoarei

Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă,
Dar poate îngerii din cer
I-au şoptit în vis, s-o facă.

Poate a găsit vreun "cavaler"
De care a-nceput să-i placă...
Iar a pornit pe "drum de fier",
Deşi a spus că nu mai pleacă.

Când tinereţea o să-i treacă
Dorurile-ncet cu totu-i pier,
Ş-apoi se-nvăluie-n mister,
Ce-n marea uitării se îneacă.

Iar a pornit pe "drum de fier".

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin urmare, cred că energia e pe fond genetic. Şi ca să nu mai spun că energia mea provine din muncă: îmi place ce fac, iubesc ce fac - cum să nu mă umplu de energie şi de bună dispoziţie? Nu pot spune că mai lucrez pentru bani... Poate când eram mai tânără, mă interesa şi aspectul acesta. Acum, tot ceea ce mă intereseaza este să vadă generaţia asta că noi toţi n-am fost nişte proşti, că am fost buni, am muncit serios şi poate că asta o să ajute cu ceva...

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Dacă a doua oară am ajuns fără să vreau la el, prima oară a fost cu un scop anume. Ştii despre ce am discutat cu el?
Maria: N-aş avea de unde.
Nick: Ba da, ai avea, dacă te-ai gândi puţin. Pentru că i-am vorbit despre ceea ce m-ai rugat tu mai devreme, în legătură cu secretul nostru.
Maria: Ah, ştiu... Şi ce-ai rezolvat? A fost de acord să dezlege misterul?
Nick: Nu tocmai. Dimpotrivă! M-a rugat insistent să păstrăm în continuare secretul şi i-am promis că-i vom respecta dorinţa.
Maria: Dar, Nick, n-ai rezolvat nimic astfel.
Nick: Înţelege-mă, te rog! Nu l-am putut refuza. E totuşi, tatăl meu.
Maria: De fapt, nu este el.
Nick: Ştiu, dar asta nu schimbă cu nimic situaţia. Îmi este ca un tată, doar m-a crescut cu drag. Oricum, e singurul tată pe care mi-l amintesc şi pe care-l cunosc. Celălalt...
Maria: Celălalt e un om minunat.
Nick: Sunt sigur că aşa e, dar şi el e la fel de minunat.
Maria: Ştiu.
Nick: Tocmai de aceea nu pot să-l dezamăgesc.
Maria: Te înţeleg. Deci, în final, n-ai rezolvat nimic discutând cu tatăl tău.
Nick: Ba da, bineînţeles. Mi-a promis că va încerca să găsească o altă soluţie. Zicea că va discuta serios cu Luci, cât de curând, dar nu ştiu ce anume are de gând să-i spună.
Maria: Aşa, deci?! E bine şi doar atât. Deşi ar fi fost mult mai bine dacă ar fi decis să nu ascundă nimic, să vorbească, să dezvăluie întregul adevăr, în faţa tuturor; nu cine ştie ce, să-l convingă pe Luci....
Nick: Ştiu, dar nu l-am putut convinge. De asta venisem la voi în navă; bănuiam că te voi găsi acolo. Voiam să-ţi spun că am stat deja de vorbă cu tatăl meu.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit

Am fost eu vântul care fuge,
Trecând neobservat prin lume?
Am fost eu râul care curge,
Fără să fi lăsat mici urme?

La început am fost un izvoraş,
Căutând o cale spre un râu,
Cu chipul blând de copilaş,
Devenit cu duritate mai târziu.

Am pornit ca simplă adiere,
Cu timiditate viaţa s-o prefir,
Prinzând din ce în ce putere,
Transformată în vajnicul Zefir.

Am fost un firicel de iarbă,
Prinzând noi rădăcini adânci,
Din ani mi-am făcut o salbă,
Urcând pe ale timpului stânci.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut

Vai, dragoste, de ce m-ai părăsit?
După basme, unicorni şi zâne
Tu ai fost prima ce m-a osândit.
Ai lăsat un gol să mă aline...

Să mă-ndrume, în fiecare ceas să-mi spună:
- Eşti lăcaşul meu, nu te gândi
C-ai să scapi de mine pe furtună.
Îţi promit... nu grăiesc în dodii.

Voi fi a ta stea, voi fi a ta noapte
Voi fi cuşca iar mintea ta va fi a mea făptură
Singur şi captiv, în lacrimi tu vei spune:
- Dragoste, iartă-mă. Merit a mea tortură.

Merit căci te-am îndepartat
Când tu în a ta minunată plasă
M-ai ţinut şi m-ai alinat.
Iartă-mă. Ai fost şi eşti cea mai preţioasă.

poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui saltimbanc

Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nşele
scotea luceferi din pingele,
grădini de flori din cozoroc.

Ştiam că-s mofturi şi vopsele,
plecam şi suduiam cu foc.
Ca-n orice fel de iarmaroc,
un saltimbanc pornit să-nşele.

Plecam şi iar veneam la ele,
şi ne rugam, vrăjiţi de joc,
să ne mai facă flori şi stele
Un saltimbanc pornit să-nşele,
ca-n orice fel de iarmaroc.

rondel clasic de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină deasupra mării

Motto
"Din când în când toţi ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".

A fost o vreme când, pierdut şi lipsit de apărare,
Viaţa mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neştiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorţii.

De nicăieri, o rază de lumină, -n faţa mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea –
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.

Am întors nava cap compas spre coastă
Şi, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.

Ajuns la mal, în miezul nopţii de coşmar,
Drept în faţa mea, sus, de pe coama unui deal,
Îmi făcea cu ochiul, zâmbind, lumina unui far...
Apoi, prietenii m-au dus acasă.

poezie de Robert S. Bise, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muncitorul singuratic este cel care face primul avans într-un subiect; detaliile pot fi elaborate de o echipă, dar prima ideea se datorează intreprinderii, gândirii şi percepţiei unui singur individ.

citat din Alexander Fleming
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic si eu...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-acelaşi spirit de-avanpost,
Aşa o fi şi-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conştient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuşi prefer să-mi apăr ţeasta,
C-am devenit puţin anost,
Susţin răzbit, cu asta-basta,
Că ţara mea mi-e adăpost!...

A fost un stih cu politeţe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Şi zic şi eu, cu-acurateţe
Tu ţara mea, ai toată stima!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice substanţă pare să însemne ceva anumit (tode ti). Cu privire la substanţele prime, este de netăgăduit şi adevărat cum că semnifică ceva anumit, căci lucrul indicat este ceva individual şi unu la număr. Iar cu privire la substanţele secunde... ele semnifică mai degrabă un fel de a fi (poion ti); căci subiectul nu e ceva unic, ca substanţa primă, ci om şi vieţuitor se enunţă despre mai mulţi. Însă ele nu înseamnă în chip absolut un fel de a fi, cum ar face-o albul de pildă... Specia şi genul definesc felul de a fi cu privire la substanţă: ele semnifică de ce fel anume este o substanţă.

Aristotel în Categorii, 5, 3b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pornit amândoi de la zero in viaţă. Ea a ajuns pe Everestul5 societăţii, iar eu în groapa Marianelor.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui ipohondru

Pornit pe ultimul meu drum,
Vă-ntreb pe tonul cel mai grav:
Cum, nu mă credeţi nici acum,
C-am fost bolnav?

epitaf epigramatic de Ghiocel Constantinescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când m-am trezit imediat după răsăritul soarelui pe 28 Septembrie 1928, cu siguranţă eu nu am plănuit să revoluţionez toată medicina prin descoperirea primului antibiotic din lume, sau ucigătorul de bacterii... Dar cred că asta a fost exact ceea ce am făcut.

citat din Alexander Fleming
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succesul meu ca om de ştiinţă, oricât de mare a putut ajunge, a fost determinat – atât cât pot să judec – de calităţi spirituale şi de condiţii complexe şi variate. Dintre acestea, cele mai importante au fost: dragostea pentru ştiinţă, nemăsurata răbdare de a reflecta vreme înlungată asupra unui subiect, siguranţa în observarea şi adunarea faptelor şi o bună parte de inventivitate şi de bun simţ (...).

citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă placebo chiar funcţionează, mai este el placebo sau este "real"? Azi am reînceput discuţiile cu coach-ul meu şi asta a fost una din discuţiile la care am ajuns. Cum şi la ce concluzie am ajuns? Am pornit de la un exerciţu de NLP (făcut în Starbucks cu ochii închişi) şi pe care eu ar trebui să-l fac frecvent atunci când simt anumite emoţii. Problema era că nu eram convins că eu chiar am simţit o influenţa asupra emoţiilor mele sau doar mi-am imaginat că simt. În clipa în care am ridicat această problemă, instant, răspunsul a venit tot de la mine sub forma acelei întrebări: dacă placebo chiar funcţionează, mai este el placebo sau este real. Am răspuns amândoi în cor: este real! Păi şi atunci, dacă simplu fapt de a alege să credem ceva bun ni se întîmplă face acel ceva să fie real şi din fals/imaginar să devină adevărat/real, nu cumva ar trebui să facem această alegere mai des? Răspunsul meu e clar. Al tău? În ce alegi să crezi?

citat din Paul Melinte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sheldon: Nu mă simt bine să fiu inclus în minciuna ta cu Penny.
Leonard: Ce era să spun?
Sheldon: I-ai fi putut spune adevărul.
Leonard: Asta i-ar fi rănit sentimentele.
Sheldon: Ăsta e un factor relevant?
Leonard: Da.
Sheldon: Atunci presupun că ai fi putut fi de acord să mergi.
Leonard: Şi ce aş fi spus după?
Sheldon: Aş sugere ceva de genul: cântatul nu este o vocaţie adecvată sau nici măcar o vocaţie pentru tine, iar dacă nu eşti de acord ţi-aş sugera un control pentru a căuta o tumoare apăsând pe centrii de procesare cognitivi ai creierului tău.
Leonard: Nu aş putea spune asta. Ar trebui să spun "ai fost grozavă şi de-abia aştept să te mai aud cântând."
Sheldon: De ce?
Leonard: Ăsta e protocolul social. E ceea ce faci cu un prieten care e mândru de ceva la care e chiar varză.
Sheldon: Nu ştiam asta.
Leonard: Acum ştii.
Sheldon: O, bine. Leonard?
Leonard: Da?
Sheldon: Când am jucat şah mai devreme ai fost grozav şi de-abia aştept să te joc din nou.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank: Comportamentul tău de-acolo nu numai că nu a fost potrivit pentru un ofiţer, a fost la fel de vrednic de dispreţ din partea unui medic!
Hawkeye: Frank, se întâmplă că sunt ofiţer numai pentru că am fost prost să deschid o invitaţie de la Preşedintele Truman de a veni la această petrecere costumată. Iar în ceea ce priveşte abilitatea mea de doctor, dacă pui la îndoială serios acest lucru, va trebui să te provoc la un duel.

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Zenovia Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru coiot

Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, paşii tăi
Nenumăraţi. Lung urlet sună-n văi
De sur şacal şi hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanţă, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viaţă succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălaşul tău, de unde ţi-ai pornit
Sfâşietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopţi ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.

poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farsa

Şi toate vechi şi nouă câte-au fost
din iar în iar cu vervă se repetă
şi întâlnirile acestea fără rost
şi despărţirile în vuiet de trompetă

nimic sub soare nou - Ecleziast
nimic sub soare vechi - mereu uitatul
şi zâmbetul meu trist şi fără fast
şi şoapta ta asemeni cu veleatul

din cea fost dat să fie n-a mai fost
din ce n-a fost să fie s-a împlinit
întotdeauna căutăm un adăpost
întotdeauna afirmai că m-ai iubit

şi iată-ne ajunşi întâmplător
la jumătatea răului de vreme
şi barcă mea e o gaură de dor
şi luntrea ta o umbră ce se teme

de plinătatea unei ultimi judecaţi
de hăul ce mereu transformă goluri
în sentimente rupte în bucăţi
pe scena unui teatru fără roluri

din cea fost dat să fie s-a împlinit
doar ceia ce mereu se împlineşte
din sentimentul meu de neclintit
o farsă a ieşit. Voiam poveste...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!